Pledoarie pentru integrarea religiei în trunchiul comun în planurile cadru ale învățământului preuniversitar
Sunt foarte multe materiale și dezbateri care nu fac bine nimănui, nici celor ce cred în Hristos, nici celor ce nu cred și nici celor ce încă nu L-au cunoscut. Sunt prea multe jigniri. Cât de îngrijorător poate fi efectul lor, asupra tuturor?
Cuvintele acestea mâhnesc omul, îl resping, adâncesc urâtul și tulbură mintea. E nevoie de liniște pentru ca societatea să înțeleagă ce este cu adevărat libertatea. Numai în liniște te poți regăsi și poți înțelege că în libertate stă responsabilitatea față de tine, față de om, de elev, copil, profesor, părinte… E foarte important cum ne raportăm unii la alții, părinte la profesor, cititor la scriitor, vorbitor la auditor, profesor la elev, elev la profesor, părinte la copil… Avem nevoie unii de alții, elevi și profesori, profesori și părinți. Altfel spus, suntem o unitate și de aceea nu ne putem despărți de ora de religie – „darul lui Dumnezeu pentru noi”. Unde putem învăța aceasta cu smerenie?