Suntem cetățenii unei societăți în care limbile străine sunt prezente în toate domeniile vieții noastre (școală, tehnologii, mass-media, afaceri, turism, politic etc.). Unele companii solicită la interviuri cunoștințe de limba engleză deoarece au filiale în alte țări, obținerea unei burse presupune adesea o scrisoare de intenție într-o limbă de circulație internațională, meniul telefonului poate fi în engleză. Deși există tot felul de aplicații care pot traduce instant orice dorim, capacitatea de a comunica într-o limbă străină constituie un avantaj major într-o societate deschisă, în care limba engleză este omniprezentă. Acesta este și motivul pentru care copiii sunt învățați de la vârste fragede să comunice în alte limbi decât cea maternă.
În ciuda faptului că elevii studiază limbi străine pe parcursul a peste zece ani, începând cu clasa pregătitoare și uneori, la cererea părinților, chiar la grădiniță și terminând cu liceul, nu toți absolvenții dobândesc competențe de comunicare în limbi străine. Insuccesul în învățarea limbilor străine poate fi pus pe seama unor factori ce vor fi identificați și explicați în cadrul acestui studiu.
Mai mult decât profesori
Auzim adesea afirmații despre elevi, despre atitudinile lor, despre motivația lor pentru învățare: „Elevii de azi nu mai vor să învețe carte…”, „Elevii nu mai sunt interesați de ce le oferă școala…”, „Elevii nu participă activ la lecție, nu se implică în activitățile școlare”, ba chiar situații mai grave, „sfidează profesorii și școala.” Din păcate, unele dintre aceste afirmații le auzim cel mai des chiar din gura unor dascăli care uită un amănunt important: profesorul este principalul agent al actului didactic.
Despre coduri de etică și formarea unei mentalități deschise în instituțiile școlare
Consider că un bun cod de etică ar trebui să cuprindă și un mic glosar al virtuților (și al viciilor) specifice unui anumit domeniu. Unii autori din domeniul eticii aplicate, T. Beauchamp şi J. Childress, de exemplu, sunt de părere că virtuțile morale pe care un medic ar fi bine să le cultive sunt: compasiunea, discernământul, încrederea, integritatea și conștiința morală. Referitor la virtutea compasiunii de care trebuie să dea dovadă un medic, pe lângă actul de a vindeca un pacient, cu atât mai lăudabilă este fapta, cu cât medicul se apleacă asupra pacientului cu empatie și compasiune, cu înțelegerea trăirilor subiective ale acestuia. Grija față de omul aflat pe patul de spital nu se poate reduce doar la respectarea rece a unei datorii (datoria de a vindeca un bolnav), pe care o are medicul față de pacient. În acest caz, trebuie să intereseze și motivul acțiunii, faptul că medicul se simte împlinit în exercitarea profesiei prin practicarea acelor virtuți care arată noblețea lui de caracter și care îl pot ajuta să ducă o viață fericită. Acest lucru ar trebui să funcționeze, în virtutea unității de specie, și la cei care au responsabilitate publică, așa cum este cazul miniștrilor sau al directorilor de instituții școlare, de exemplu. În cadrul discuțiilor din spațiul public, un Ministru al Educației, în cadrul discuțiilor legate de redeschiderea școlilor, trebuie neapărat să ia în calcul, în mod egal, calitatea de cetățeni, nu numai a părinților și elevilor, ci și a profesorilor. Această atitudine poate fi percepută ca o încălcare a demnității personale și o sfidare a statutului de cetățean al celor din urmă. Cu atât mai mult cu cât siguranța în contextul pandemic nu se respectă în toate liceele și școlile din România. Afirmațiile neverificate cum că lucrurile ar sta altfel s-ar integra într-un discurs demagogic și ideologic.
Integrarea copiilor cu CES în grădiniță
Comunicarea nonverbală, ascultarea activă, politețea și respectul față de colegi, corectitudinea, fermitatea în rezolvarea problemelor, autocontrolul în cazul stărilor impulsive, apropierea fizică de copii, implicarea lor în luarea deciziilor, consemnarea și aprecierea eforturilor și realizărilor copiilor, evitarea confruntărilor și a atitudinilor de autoritate exagerate sunt doar câteva elemente ce asigură succesul în activitățile cu copiii care prezintă tulburări de conduită.
Este cunoscut faptul că deși într-o grupă sunt copii de aceeași vârstă, luați individual, fiecare are un ritm propriu de maturizare a funcțiilor intelectuale. Individualizarea învățării revine astfel ca sarcină pentru educatoare în scopul de a face eficientă învățarea și de a asigura șanse egale pentru toți copiii.
Dislalia – dificultate de învățare manifestată la nivelul limbajului oral
Dislalia este „tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau a mai multor sunete” (Vrăsmaș E., Mușu I., Stănică C., 1997, p. 110). Examinarea complexă a copilului cu dislalie presupune colectarea de către logoped, sau de către specialistul care lucrează cu copilul, a unui set minim de informații care să le permită încadrarea într-un diagnostic.
Eficiența activităților educative la elevii din ciclul primar
Reforma învățământului trebuie privită ca un proces continuu, de lungă durată, adaptat condițiilor concrete. Este foarte important ca domeniile însemnate ale structurilor economice și sociale să fie susținute de legi reale și măsuri concrete și eficiente. De asemenea, trebuie să se țină cont, în cadrul reformei, de compatibilitatea dintre schimbările ce vor avea loc și tradițiile deja existente, specifice învățământului românesc.
Calitatea educației condiționează progresul temeinic al oricărei societăți. Educația ar trebui să devină, și sperăm că așa va fi, cea mai rentabilă investiție, dar și cea mai importantă. Educația trece prin mintea și sufletul celor care o proiectează și o realizează zilnic în școli – educatorii. De aceea, o direcție fundamentală de ameliorare o constituie calitatea personalului didactic.
Eficiența activității de predare la clasă
Orice cadru didactic ar trebui să pornească de la întrebarea „Activitatea de predare pe care o desfăşor la clasă este eficientă?”. Răspunsul la această întrebare va fi cu siguranță foarte diferit de la o persoană la alta, deoarece fiecare are propria viziune atât despre predare, cât şi despre eficiență. Literatura de specialitate definește predarea ca fiind „acţiunea cadrului didactic de transmitere a cunoştinţelor la nivelul unui model de comunicare unidirecţional, dar aflat în concordanţă cu anumite cerinţe metodologice care condiţionează învăţarea, în general, învăţarea şcolară, în mod special”. Eficiența este acea caracteristică ce poate face diferența între tipurile de abordări.
Design universal pentru învățare în perspectiva educației digitale
Cu rădăcini în științele neurocognitive, prinde încet teren în educație conceptul de „design universal pentru învățare” – UDL, universal design for learning. Conștienți de natura unică a fiecărui elev, în loc să impunem un parcurs educațional pentru toți elevii clasei, ar trebui să propunem experiențe de învățare diverse, care să se potrivească fiecăruia, maximizând șansele de progres.
Provocarea pentru profesori este să gândească activități antrenante, care să îi atragă pe elevi în demersul de formare – însă este evident că, de cele mai multe ori, o (aceeași) activitate nu satisface interesele și nevoile tuturor elevilor dintr-o clasă și nici nu se situează în zona proximei dezvoltări a fiecăruia. De aceea, avem două direcții de optimizare a activităților didactice, care se pot îmbina în practică prin încorporarea unor sugestii din teoria designului universal pentru învățare: proiectarea diferențiată, pe grupuri de nivel, pe grupuri de interes, pe grupuri de potențial (și mixte, când este posibil); proiectarea unor activități de învățare suficient de complexe pentru ca fiecare elev să își regăsească un parcurs.
Recunoașterea, înțelegerea și gestionarea emoțiilor la preșcolari
A recunoaște și a înțelege emoțiile trece dincolo de exprimarea verbală a acestora, astfel că aceste două procese implică și reacțiile non-verbale – mimică, gesturi – și paraverbale – intonație, tonalitate, claritate, ritm – survenite în urma declanșării la nivelul individului a unei emoții.
Abilitatea de a recunoaște emoțiile are implicații pozitive asupra dezvoltării emoționale a copilului, deoarece, paralele cu deprinderea acestei abilități, se conturează și capacitatea copilului de a-și monitoriza și autoconștientiza trăirile emoționale. Recunoașterea propriilor emoții presupune achiziționarea abilității de control emoțional, fapt ce constituie o parte importantă în dezvoltarea și facilitarea interacțiunilor sociale. De asemenea, această abilitate stă la baza satisfacerii nevoilor primare ale copilului.
Agresivitatea la preșcolari
Deși mulți consideră agresivitatea mai degrabă o problemă de comportament a băieților, studiile privind prevalența acestui tip de manifestări au relevat faptul că eventualele diferențe sunt legate de tipul de agresivitate. Chiar dacă băieții manifestă niveluri mai ridicate de violență fizică, când vine vorba de violența relațională, diferența dintre genuri tinde să dispară (U.S. Department of Justice, 2000). Este important de reținut faptul că agresivitatea fizică este la fel de dăunătoare și are aceleași efecte negative ca și agresivitatea verbală sau relațională. Din această cauză, este important pentru adulți să conștientizeze faptul că tolerarea acestor comportamente în speranța că ele vor dispărea cu timpul este contraproductivă. Copiii care nu manifestă comportamente prosociale și atitudini pozitive în interacțiunile cu ceilalți riscă să dezvolte probleme de comportament severe mai ales la vârsta adolescenței, cum ar fi implicarea în bătăi, amenințarea altor persoane, cruzime față de animale, distrugerea bunurilor și vandalism. (Benga, 2015, pag 19)