Modalități de formare a gândirii creative la elevi sau Despre disciplina creativității

Ca profesor interesat de predarea creativă, și eu am observat că aceasta inițiază și chiar sporește angajarea elevilor în învățare. Clasa de elevi devine un colectiv în care lucrul imaginativ – individual și colaborativ – dezvăluie calitățile elevilor, aceștia ajungând să se simtă văzuți, fiind scoși din anonimat.
Schimbarea rolurilor în școală a fost semnalată de mulți ani. P.I.S.A. a introdus încă din 2012 un „domeniu inovator de evaluare” numit „rezolvarea creativă a problemelor”, care a devenit „rezolvarea problemelor prin colaborare” în 2015 și „competență globală” în 2018. (1)
Personal, am apelat mereu la modalități creative  pentru a dirija învățarea și a-i provoca pe elevi la parcurgerea acestui drum. Formarea unor obiceiuri de gândire creativă este un proces. Bill Lucas și Ellen Spencerau au pus împreună și au definit creativitatea și gândirea creativă „în termenul a cinci obiceiuri ale minții. Acestea sunt descrise prin adjective atribuite persoanei: curios, tenace, colaborativ, disciplinat și imaginativ.”

Articol integral

Utilizarea jurnalului ca instrument de reflecție în cadrul poveștilor psihoeducative. Studiu de caz: Girafele nu știu să danseze, de Giles Andreae

Poveștile psihoeducative sunt un instrument folosit în intervențiile psihologice, educaționale și terapeutice pentru a ajuta copiii și adulții să înțeleagă și să gestioneze diverse aspecte emoționale, comportamentale sau sociale.
Apărută la editura Pandora în anul 2017, povestea ne prezintă viața girafei Gerald care iubește dansul și își dorește să participe la marele bal african alături de celălalte animale. Abilitățile sale de dans nu sunt însă apreciate de participanții petrecerii. Mai mult decât atât, când ajunge pe scenă, Gerald este umilit, batjocorit, exlus și trăiește o situație de bullying foarte dureroasă. Aceasta îl determină să renunțe la dans, iar Gerald își dorește să se izoleze complet, simțind că nu este bun de nimic. Din fericire, un greiere pasionat de muzică îi ascultă oftatul, oferindu-i încrederea de care are nevoie. Cuvintele sale de încurajarea sterg lacrimile de pe fața lui Gerlad, iar girafa reușește să depășească toate barierele anterioare, impresionând auditoriul cu dansul său.

Articol integral

Dezvoltarea încrederii în sine la elevi

Încă de la o vârstă fragedă se pune accentul pe succesul academic și pe validarea externă ce vine odată cu acesta, iar din acest motiv, mulți elevi se luptă cu o încredere scăzută în sine, nu își asumă riscuri și nu încearcă lucruri noi,  au un sentiment de inadecvare atunci când simt că nu îndeplinesc aceste așteptări ale societății. Încrederea în sine a elevilor poate fi scăzută din cauza anxietății elevilor, a nesiguranței, frica si sentimentul că ar putea fi respinși de societate (Rubio, 2007). Încrederea scăzută în sine îi face pe ceilalți să se simtă inconfortabil (Kröner & Biermann, 2007), devine o barieră în calea învățării, un factor care afectează participarea și progresul elevilor (Norman și Hyland, 2003). Cea mai mare parte a crizei actuale din sistemul educațional se datorează încrederii scăzute în sine, care determină elevii să lipsească des și să înregistreze progrese nesatisfăcătoare după mult timp petrecut în clasă (Akbari & Sahibzada, 2020).
Dezvoltarea încrederii în sine la elevi are un rol vital în succesul și bunăstarea acestora pentru ca elevii care au încredere în sine sunt siguri de abilitățile lor, sunt direcționați către obiective și muncesc din greu pentru a le atinge (Jones, 2001), fără a-și face griji cu privire la rezultate (Tripathy & Srivastava, 2012). Potrivit Perkins (2018), încrederea în sine este legată de succes, realizări în educație, conciliere și bunăstare.

Articol integral

Teoria inteligențelor multiple

Termenul de inteligenţă provine din latinescul intelligere, care înseamnă a relaţiona, a organiza sau de la interlegere, care înseamnă a stabili relații între oameni. Conform terminologiei, inteligența depășește gândirea, care se limitează la stabilirea relațiilor dintre însușirile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, mai degrabă decât la stabilirea relațiilor dintre relații. Capacitatea de a rezolva probleme noi, precum și capacitatea de a identifica caracteristicile și relațiile dintre obiecte, fenomene și mediu este ceea ce caracterizează inteligența. Nu structura unui sistem determină inteligența sa, ci modul în care se comportă. Inteligența este definită atât ca proces, cât și ca abilitate sau capacitate, atât ca formă și atribut al organizării mintale, cât și a comportamentului în psihologie (Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie).

Articol integral

Bullying în școală și rolul directorului

Această lucrare analizează bullying-ul ca fenomen social care afectează relațiile școlare dintre elevi și care se răspândește rapid. Se prezintă rolul directorului și al profesorilor în identificarea și gestionarea bullying-ului în școală. Se face legătura între gestionarea eficientă a bullying-ului și capacitatea directorului de a gestiona comunitatea școlară și de a promova un climat școlar adecvat. În cele din urmă, subliniază nevoia de educare și formare a profesorilor și de cooperare cu părinții în vederea prevenirii și gestionării bullying-ului în mediul școlar.

Articol integral

Sindromul de epuizare și satisfacția în muncă în rândul profesorilor (Cercetare)

Articolul prezintă o cercetare privind relația dintre burnout și satisfacția în muncă în instituțiile școlare. Burnout-ul este un sindrom de epuizare emoțională, depersonalizare și împliniri personale reduse care pot apărea în rândul persoanelor care lucrează cu oameni. Un aspect cheie al sindromului de epuizare sunt sentimentele crescute de epuizare emoțională- pe măsură ce resursele emoționale sunt epuizate, lucrătorii simt că nu mai sunt capabili să se regăsească la nivel psihologic. Un alt aspect al sindromului de burnout este dezvoltarea depersonalizării, adică atitudinile și sentimentele negative, cinice față de cei cu care interacționează la locul de muncă. Un al treilea aspect al sindromului de burnout, realizarea personală redusă, se referă la tendința de a se evalua negativ, în special în ceea ce privește munca în raport cu alte persoane. Angajații se pot simți nemulțumiți de ei înșiși și nemulțumiți de realizările lor la locul de muncă (Maslach Burnout Inventory). Satisfacția în muncă reprezintă o stare afectivă a angajatului care este determinată în raport cu munca depusă, dar și cu propriile nevoi și expectanțe față de locul de muncă, respectiv față de elementele specifice locului de muncă. Spector (1997), George & Jones (2008) consideră că satisfacția în muncă poate fi, pe de o parte, un sentiment global, iar pe de altă parte, o diversitate de sentimente/atitudini față de fiecare aspect al muncii, precum: salariu, colegi, natura muncii, recompense, supraveghere etc.

Articol integral

Relațiile economiei actuale cu educația școlară

Relațiile dintre economia actuală și educația din școli sunt complexe și interdependente, influențându-se reciproc în multiple moduri. În contextul globalizării și al schimbărilor tehnologice rapide, aceste legături sunt mai evidente și mai critice decât oricând. Educația joacă un rol esențial în pregătirea forței de muncă necesare economiei. Programele educaționale sunt proiectate nu doar să ofere cunoștințe de bază, ci și să dezvolte competențele și abilitățile specifice necesare pe piața muncii. De exemplu, în contextul unei economii în care industriile tehnologice și serviciile avansate devin predominante, sistemele educaționale trebuie să adapteze curriculumul pentru a include competențe digitale avansate, programare, analiză de date și abilități de gândire critică.

Articol integral

Dinamica relației profesor-elev în perioada postpandemică

Pandemia COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra tuturor sectoarelor vieții, iar educația a fost una dintre ariile cele mai profund afectate. Cu școli închise în majoritatea țărilor la apogeele diferitelor valuri pandemice, educația a fost nevoită să se adapteze rapid la o nouă realitate. Acest articol își propune să exploreze cum dinamica relației dintre profesori și elevi s-a modificat în contextul postpandemic, evidențiind provocările, soluțiile găsite și perspectivele viitoare în această relație esențială pentru procesul de învățământ. Când pandemia a forțat închiderea școlilor, tranziția bruscă la învățământul online a venit cu numeroase provocări.

Articol integral

Un model de conviețuire interetnică

Educaţia interculturală se constituie din ce în ce mai mult ca o soluţie, răspuns la problemele cu care se confruntă lumea azi. Ea trebuie înţeleasă ca o propunere pedagogică capabilă să configureze modalităţi prin care să învăţăm să trăim împreună în diferenţă, îmbogăţindu-ne şi dezvoltându-ne reciproc tocmai din patrimoniul acestor deosebiri, centrându-ne pe valorile: respect şi preţuire a diferenţei culturale, empatie, solidaritate, toleranţă activă. Diversitatea trebuie să-şi ocupe locul său adevărat în şcoală. Ea trebuie recunoscută,acceptată,preţuită şi valorificată în direcţia dezvoltării personalităţii.

Articol integral

Profesorul în context european

Educaţia este una dintre sarcinile cele mai ambiţioase ale omenirii pentru dezvoltarea individului şi a societăţii. Se doreşte ca interesul pentru educaţie să devină un scop în sine şi să fie apreciat atât de cetăţeni, cât şi de autorităţile de pretutindeni. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI (2000) arată că din acest punct de vedere se cere foarte mult din partea profesorilor, întrucât ei joacă un rol hotărâtor în pregătirea tinerilor, sarcina lor fiind aceea de a-i învăţa să privească încrezători spre viitor şi să-l clădească cu responsabilitate. Indispensabili pentru dezvoltarea atitudinilor faţă de procesul învăţării, profesorilor li se cere totodată să contribuie la dezvoltarea societăţii, să stimuleze coeziunea socială, să formeze indivizi care înţeleg fenomenul globalizării şi îl acceptă, cel puţin parţial. Niciodată nu a fost mai clar faptul că profesorul trebuie să fie un agent al schimbării care promovează înţelegerea, flexibilitatea şi toleranţa. Trecerea de la naţionalism la universalism, de la prejudecăţi la toleranţă şi pluralism, de la autocraţie la democraţie presupune o nevoie de schimbare care atribuie responsabilităţi enorme profesorilor pentru că ei participă la formarea caracterelor şi a conştiinţei noilor generaţii.

Articol integral