Activitățile extracurriculare sunt esențiale pentru dezvoltarea fizică și psihică a unui copil sau elev. Copiii și elevii învață să interacționeze cu ceilalți și să-și folosească potențialitățile. „Generează relații de prietenie și întrajutorare, fortifică simțul responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite” , a afirmat I. Nicola (2000, 277-278). „Este important ca elevii/copii să fie antrenați nu numai în desfășurarea acestor activități, ci și în inițierea și organizarea acestora” (I. Nicola, 2000, 278). Activitățile extracurriculare care promovează cooperarea sunt bune. Experiențele sociale ale copiilor și elevilor sunt îmbunătățite de libertatea lor de exprimare și acțiune, precum și de relațiile lor cu colegii.
Valențe ale gândirii critice în actul paideutic
Termenul de gândire critică este folosit în cercurile pedagogice de decenii şi a ajuns să semnifice lucruri diferite pentru diferite grupuri. Pentru mulți educatori, gândirea critică înseamnă gândire de nivel superior – „superior” referindu-se, de obicei, la poziția superioară ocupată în taxonomia abilităţilor cognitive a lui Bloom.
Profesorul din Palatul Copiilor – mentor, creator de oportunități și formator de caractere
Educația nu se limitează la transmiterea unor cunoștințe și la evaluarea rezultatelor școlare. Ea înseamnă, înainte de toate, descoperirea și valorificarea potențialului fiecărui copil. În această misiune, un rol deosebit îl au profesorii care își desfășoară activitatea în Palatele și Cluburile Copiilor, instituții reprezentative ale educației nonformale din România. Într-un spațiu în care participarea elevilor este voluntară, iar motivația este susținută de pasiune și interes, profesorul devine mai mult decât un specialist într-un domeniu: devine mentor, creator de oportunități și formator de caractere.
Relația dintre teorie și practică în formarea profesională și în învățământul superior
Relația dintre teorie și practică reprezintă una dintre temele fundamentale ale filosofiei, pedagogiei și științelor aplicate, fiind esențială pentru înțelegerea modului în care cunoașterea este dobândită, validată și utilizată. De-a lungul istoriei, numeroși filosofi și cercetători au analizat raportul dintre reflecția teoretică și acțiunea practică, subliniind faptul că progresul societății depinde de interacțiunea permanentă dintre acestea. În educația universitară, această relație este deosebit de importantă, deoarece formarea profesională presupune nu doar acumularea de cunoștințe, ci și dezvoltarea competențelor necesare aplicării lor în contexte reale.
Teoria oferă cadrul conceptual prin intermediul căruia sunt explicate fenomenele și formulate principiile generale, în timp ce practica constituie procesul prin care aceste principii sunt testate, validate și perfecționate. Din această perspectivă, teoria și practica nu trebuie privite ca dimensiuni opuse, ci ca elemente complementare ale procesului de cunoaștere. Scopul prezentului articol este de a analiza raportul dintre cele două concepte, evidențiind rolul lor în educație, cercetare și activitatea profesională.
Valorile și principiile familiale, factori ai evoluției prosociale în școli
În contextul transformărilor sociale contemporane, educația pentru valori și dezvoltarea competențelor sociale ale elevilor reprezintă una dintre direcțiile fundamentale ale sistemelor educaționale moderne. Familia și școala constituie principalele instituții responsabile de formarea personalității copilului, iar relația dintre acestea influențează semnificativ modul în care elevii își construiesc identitatea morală, capacitatea de relaționare și disponibilitatea de implicare în viața comunității. Valorile și principiile familiale, precum respectul, responsabilitatea, empatia, solidaritatea și cooperarea, reprezintă repere esențiale în dezvoltarea comportamentelor prosociale, acestea fiind ulterior consolidate și extinse în mediul școlar.
Profesorul – manager în gestionarea crizelor educaționale
Managementul educațional reprezintă ansamblul tuturor proceselor prin care activitatea educativă este planificată, organizată, coordonată și apoi evaluată, în vederea realizării obiectivelor specifice școlii. Trebuie recunoscut faptul că, astăzi, profesorul este considerat un actor-cheie al managementului educațional, având responsabilitatea directă a gestionării situațiilor de învățare și a relațiilor din cadrul clasei. Uneori este, poate, împins de către mediul (extra)școlar în a media sau rezolva situații care nu mai țin de școală: relația cu părinții este pusă tot pe seama școlii, educația deficitară primită în mediul familial trebuie rezolvată tot de școală, devierile comportamentale în societate trebuie prevenite / tratate tot de școală etc. Este oare rolul profesorului acela de a rezolva toate problemele specifice unui adolescent?
Bullyingul din cancelarie – o realitate tăcută a mediului educațional
Atunci când vorbim despre bullying, atenția se îndreaptă aproape exclusiv către relațiile dintre elevi. Mult mai rar este discutată existența comportamentelor de intimidare și hărțuire între adulți, în special în mediul școlar. Cu toate acestea, bullyingul din cancelarie reprezintă o realitate prezentă în numeroase instituții de învățământ și poate afecta semnificativ climatul organizațional, starea de bine a cadrelor didactice și, indirect, calitatea actului educațional. Prezentul eseu își propune să analizeze cauzele, manifestările și efectele bullyingului între colegi, evidențiind necesitatea dezvoltării unei culturi organizaționale bazate pe respect, colaborare și sprijin reciproc.
De la vulnerabilitate educațională la participare activă. Impactul proiectului PNRAS „Prezent, educat, implicat” asupra comunității școlare
Prezentul articol analizează impactul proiectului PNRAS „Prezent, implicat, educat”, implementat la Liceul Tehnologic Nucet, județul Dâmbovița, ca răspuns la provocările generate de vulnerabilitatea educațională specifică mediului rural. Pornind de la nevoia de reducere a riscului de abandon școlar și de creștere a participării elevilor la actul educațional, proiectul a propus o intervenție complexă, care a îmbinat activități remediale, dezvoltarea literației, consilierea școlară, educația parentală, activitățile extracurriculare și formarea cadrelor didactice. Studiul evidențiază beneficiile generate de această abordare integrată, atât la nivelul elevilor, cât și la nivelul profesorilor, părinților și al întregii comunități școlare.
De la reprezentare geometrică la demonstrație. O perspectivă asupra formării raționamentului geometric la clasa a VI-a
Articolul prezintă o serie de observații realizate în cadrul activităților de construcții geometrice desfășurate la clasa a VI-a. Analiza lucrărilor elevilor evidențiază existența unei etape intermediare între recunoașterea elementelor geometrice și realizarea demonstrațiilor. Rezultatele sugerează că reprezentarea geometrică și raționamentul geometric nu se dezvoltă simultan, construcțiile practice având un rol important în trecerea de la observare la argumentare.
Inteligența artificială – o interpretare a Cadrului de Referință al Curriculumului Național din România
Integrarea inteligenței artificiale în Cadrul de Referință al Curriculumului Național din România reprezintă una dintre cele mai importante orientări strategice ale reformei curriculare actuale. Prezentul eseu analizează semnificația pedagogică a acestei opțiuni și propune o interpretare din perspectiva profesorului de matematică, având ca punct de plecare experiența directă a activității la clasă și formarea elevilor orientați către performanță. Lucrarea evidențiază faptul că inteligența artificială produce o schimbare profundă în raportul dintre cunoaștere și educație, deplasând accentul de la accesul la informație către dezvoltarea discernământului, a gândirii critice și a capacității de argumentare. În acest context, matematica își reafirmă rolul de disciplină formativă fundamentală, deoarece dezvoltă structurile logice care susțin atât înțelegerea tehnologiilor inteligente, cât și utilizarea lor responsabilă. Eseul argumentează că profesorul nu își diminuează importanța într-o lume caracterizată prin dezvoltarea inteligenței artificiale; dimpotrivă, rolul său evoluează către acela de formator al gândirii autonome și al caracterului intelectual. Analiza este susținută prin raportare la Cadrul de Referință al Curriculumului Național, la documente elaborate de UNESCO, OECD și Comisia Europeană, precum și la literatura internațională de specialitate privind inteligența artificială în educație.