Perpetua schimbare în educația instituționalizată. Cum să acceptăm schimbarea

Fără îndoială, schimbările survenite în plan politic, economic, social, gnoseologic și chiar în dinamica preferințelor populației trebuie să se reflecte în oferta educațională instituționalizată, atât în trunchiul comun, cât și în curriculumul la decizia școlii, și nu doar în documentele curriculare, ci în tot procesul didactic prin care se concretizează acestea. Orice transformare socială și orice descoperire și invenție de natură să schimbe experiența umană în bine se cuvine să fie popularizată prin intermediul educației formale, atât ca mijloc de facilitare a evoluției individului uman spre identificarea celei mai bune variante a sa, cât și ca sursă de cunoaștere. Desigur, noutatea este chemată să înlocuiască acele aspecte perimate, desuete, ale vechiului conținut de învățare, probându-și utilitatea în contexte actuale ale domeniului sau registrului din care face parte.
Așadar, există o schimbare necesară, dezirabilă, ținând seama de evoluția idealului educațional în viziunea societății actuale, de adaptarea învățării la cerințele acestei societăți și având o utilitate indiscutabilă.

Articol integral

Argumentarea ca exercițiu al libertății

Textul argumentativ, ca orice tip de „text”, este o formă a simbolizării, adică a i-realizării și a transformării în cuvânt a tot ceea ce realul, cu bogăția lui infinită de stimuli, induce oglinzii fermecate, care este conștiința noastră. Nu există altă cale de comunicare (comuniune!) cu noi înșine și cu realitatea lumii (incluzându-l și pe „celălalt”) în afara limbajului (incluzând aici toate tipurile de limbaje), adică a simbolizării. În „jocul secund” al limbajului, realul irizează în fragmente de gând, în simboluri, emoții sau sentimente, în tresăririle  miraculoase ale Vieții și ale Logosului, încatenat sau nu (o altă întrebare!), în cuantele informaționale ale viului și ale anorganicului. În această conjunctură, sinele se manifestă asemeni unei oglinzi tăcute, își mișcă apele în tresăriri fine și simte înțelegând.

Articol integral

Idei pedagogice

Și atenția minții ușor ar putea fi corectată prin educația corectă, dacă elevii ar fi investigați continuu de cei responsabili de locul unde își au ei gândul lor și unde își îndreaptă cugetele lor”. Sfântul Vasile cel Mare ilustrează, prin intermediul acestui citat, premisele unei educații corecte și prielnice pentru transformarea și modelarea personalității individului. La început este menționată „atenția minții” și faptul că aceasta poate deveni mai eficientă doar printr-o educație corectă. Atenția minții reprezintă capacitatea individului de a rămâne concentrat și orientat asupra fluxul informațional transmis, urmând ca acesta să treacă prin filtrul personal, printr-un proces de selectare, organizare și înțelegere. Cu alte cuvinte, atenția minții desemnează condiția unei desfășurări optime a activității didactice și a unei asimilări calitative de informații.
Faptul că această atenție a minții, care este greu de păstrat pe o perioadă îndelungată, trebuie să fie stimulată și menținută în vederea unei instruiri eficiente derivă din necesitatea de a suscita interesul și curiozitatea epistemică a elevului, de a-i forma și dirija atenția către conținuturile predate. Consider că acest aspect ar trebui să fie un atribut pe care să îl aibă în vedere cadrul didactic și să îl utilizeze cu prisosință în procesul de predare.

Articol integral

Studiu de caz: Împlinirea nevoilor umane de bază și succesul școlar

Voi prezenta cazul elevului meu, Florin, de etnie rromă. El a venit în colectivul de elevi pe care îl conduc în clasa a II-a, dintr-o școală din mediul rural. Tatăl său lucrează ca muncitor în construcții, iar mama este casnică. Mai are încă doi frați mai mici. Încă de la început, am remarcat la el dorința de a se integra și nevoia de a fi acceptat. Diferența academică dintre el și ceilalți copii era evidentă, deși el avea un nivel de inteligență comparabil cu al celorlalți elevi din clasă. Problema era lipsa de interes a părinților și anturajul „de oraș” în care a început să se învârtă.
Treptat, datorită presiunii părinților și, mai ales a mamei lui, care îi vorbea într-un mod distructiv, a început să se bâlbâie când trebuia să răspundă în fața clasei. Am început să caut în activitatea lui școlară mici reușite, pentru a le evidenția în fața clasei și a-i crește astfel, încrederea în sine și prestigiul în fața clasei. Copiii au început să îl accepte, deși erau cazuri în care manifesta violență verbală și, uneori, fizică. Emoțiile lui negative știu că stau la baza unor nevoi fundamentale nesatisfăcute.

Articol integral

Perspectiva lui Aristotel despre actul educației

„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea, pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i.” Prin intermediul acestui citat, Aristotel evidențiază importanța educației și impactul pe care cadrul didactic îl are asupra parcursului educativ al copilului. Chiar dacă în familie, care reprezintă primul mediu în care se constituie fundamentele educației și se pun bazele formării viitorului adult, școala și mai ales cadrul didactic definitivează și conturează personalitatea acestuia, în raport cu educația. Cu alte cuvinte, așa cum afirmă Aristotel, „cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare”, întrucât procesul și actul educațional, exercitat de aceștia, presupune un ansamblu de acțiuni și influențe desfășurate continuu, sistematic și unitar, antrenând o serie de resurse: temporale, motivaționale, emoționale,  care mijlocesc educarea copilului și orientarea acestuia către un ideal. Alături de bagajul informațional, prin intermediul școlii, copilul dobândește instrumentele necesare adaptării în noi situații, competențe de comunicare, de socializare, consolidându-și capacitatea de relaționare.

Articol integral

Caracteristicile activităților artistico-plastice la copiii cu C.E.S.

Grădinița este perioada intermediară de ucenicie dintre familie și școală și are rol fundamental în educația copiilor; ea poate crea imaginea unei societăți liberale în care copilul, având sentimentul de siguranță, găsește o lume pe măsura lui, o lume în care se poate manifesta liber în compania celor de-o seamă, în care cadrul didactic ia în serios întrebările și acțiunile lui. Copiii cu cerințe educative speciale au și ei aceleași trebuințe bazale de creștere și dezvoltare ca toți copiii: au nevoie de afecțiune, de securitate, de mediul înconjurător stenic și experiențe stimulative, de apreciere și întărire pozitivă, de încredere în sine, de responsabilitate, de independență. Acești copii au în același timp și nevoi speciale individuale. Copiii cu deficiențe sunt la rândul lor diferiți din punct de vedere al abilităților, temperamentului, intereselor, chiar dacă prezintă același tip de deficiență.

Articol integral

Elevi motivați prin învățare activă: Ghid metodic de bune practici privind utilizarea metodelor și tehnicilor interactive, inovative de predare, învățare, evaluare

Lucrarea „Elevi motivați prin învățare activă: Ghid metodic de bune practici privind utilizarea metodelor și tehnicilor interactive, inovative de predare, învățare, evaluare” reprezintă un produs al  proiectului european Erasmus+ „Profesor european de succes – Elevi motivați prin învățare activă” cu numărul de referință 2020-1-RO01-KA101-078467, implementat de Liceul Tehnologic Matei Basarab din Caracal, în calitate de beneficiar. Ghidul are ca scop promovarea și diseminarea exemplelor de bune practici privind instruirea prin utilizarea metodelor și tehnicilor care promovează învățarea activă.

Articol integral

Cititul este o problemă dificilă pentru copilul preșcolar?

Învățământul preșcolar este strâns legat de cel școlar, iar pregătirea pentru școală la acest nivel înseamnă, în primul rând, asigurarea unei dezvoltări mintale optime debutului carierei școlare la vârsta de 6 ani. În acest scop, educatorul trebuie să știe care sunt obiectivele urmărite în predarea conținutului instructiv-educativ preconizat pentru această vârstă.

Articol integral

Jocul – modalitate de integrare a copiilor cu dizabilități în colectivul de preșcolari

Într-un articol premiat intitulat „Metafore jucăușe” din American Journal of Clinical Hypnosis, Julie Linden spune: „Copiii se dezvoltă prin joc, iar când dezvoltarea s-a întrerupt, jocul terapeutic poate vindeca” (2003). Jocul este astfel prezentat ca esențial pentru procesul maturizării și pentru procesul vindecării, îndeplinind mai multe funcții. Biologic, jocul oferă exerciții, ajută la dezvoltarea abilităților practice și la eliberarea energiei. Intrapersonal, este bun pentru întărirea stăpânirii de sine, a interacțiunii minte-corp și la rezolvarea conflictelor. Interpersonal, facilitează dezvoltarea identității și abilităților sociale, în timp ce socio-cultural, modelează comportamentele și rolurile acceptate cultural (Schaefer&O’Connor, 1983).

Articol integral

Profesorul formator

Educația reprezintă unul dintre factorii majori care contribuie la evoluția societății noastre. Crearea unui sistem educațional de succes, pliat pe nevoile societății și formarea resursei umane care să asigure un cadrul favorabil ce contribuie la bunăstarea și dezvoltarea economiei și a populației reprezintă una dintre elementele esențiale ale existenței noastre. Din această perspectivă, formarea cadrelor didactice și formarea continuă a indivizilor care vor contribui activ la viața societății se impune ca o condiție esențială. În spatele acestui amplu proces cu implicații deosebit de importante, se află cei ce asigură cadrul și condițiile necesare pentru ca practicanții unor ocupații să își poată îndeplini cu brio sarcinile de realizat, fiind conștienți permanent de riscurile la care se expun.

Articol integral