Deunăzi am citit despre o școală din SUA care, prin rebrandingul examenelor ca puncte de control și administrarea lor la fiecare două săptămâni, a înregistrat o scădere dramatică a anxietății de testare. Mai exact, profesorul de matematică al elevilor din clasa a cincea a făcut următoarea afirmație: „Elevii vin și întreabă dacă este o zi cu punct de control fiindcă sunt încântați de această zi!”. În loc să pară nervoși, îngrijorați sau dezamăgiți, elevii așteaptă cu nerăbdare zilele punctelor de control. Acest lucru a fost surprinzător dintr-un motiv evident: punctele de control sunt ceea ce obișnuiau profesorii de la acea școală să numească teste, iar acestea, actualmente, nu mai sunt pentru elevii școlii ocazii de stres, de frustrare sau de nemulțumire.
Reinventarea creativității în învățământul profesional și tehnic
Creativitatea, o competență de secol XXI necesară la angajare și o cale către incluziunea socială, este cea mai căutată abilitate umană de care au nevoie companiile în ziua de azi. La ce ajută creativitatea pe piața muncii? La găsirea de soluții noi pentru problemele vechi. Prin urmare, unul dintre obiectivele ET-2020 (Strategia comună pentru educație și pregătire practică a UE pentru 2020) este „creativitate, inovație și antreprenoriat la toate nivelurile de educație și de pregătire practică”. Acest lucru înseamnă că ar trebui să cultivăm creativitatea și să o încurajăm în școli, în pregătirea viitorilor angajați pe piața muncii locale sau europene! Dar… ghiciți ce se întâmplă? Studiile arată că oamenii se nasc cu un potențial creativ incredibil, dar, când ajung la maturitate și intră în câmpul muncii, doar 2% dintre ei mai au același nivel genial de creativitate. Ce se întâmplă pe parcurs?
Profesori și elevi în mediul online
Copiii acestui deceniu s-au născut și cresc aproape de mediul digital. Sunt obișnuiți să caute răspunsuri online și să preleveze informații din acest mediu. Aproape toți copiii au un smartphone/ tabletă în buzunar, care le permite să acceseze informații oricând și oriunde, de multe ori în exces. Da, copiii sunt mult mai familiarizați cu tehnologia și le este mai ușor să gestioneze informațiile prezentate cu ajutorul ei, de aceea s-au adaptat mai rapid la învățământul online. În plus, pentru ei ceea ce aduce tehnologia are într-o mai mare măsură potențialul de a fi interesant, atractiv, iar descoperirea de instrumente digitale noi îi captează și îi face mult mai implicați în procesul de predare-învățare-evaluare.
Pandemie și învățământ
Criza pandemică, începută în România în februarie-martie 2020, a afectat sever toate domeniile vieții noastre. Nici sistemul de învățământ românesc nu putea fi ocolit. Dimpotrivă: a fost unul dintre cele care a cunoscut cele mai însemnate transformări. Pandemia provocată de maladia COVID-19 a obligat profesorii, elevii și părinții să își schimbe raportarea la actul de educație.
Specificul socializării copilului
Socializarea se realizează pe diferite căi: adoptarea succesivă de statusuri și roluri (spre exemplu: copil mic, preșcolar, adolescent), jocul, imitația, învățarea socială, învățarea instituționalizată, identificarea cu alte persoane etc. Socializarea în familie se numește și socializare primară. Anumite grupuri familiale cuprind cel puțin două generații definite, fiecare în parte, printr-un ansamblu de trebuințe, drepturi, îndatoriri și caracterizate prin raporturi particulare. Specificul socializării în familie este reprezentat de caracterul ei constrângător și de cadrul informal în care acesta se realizează. În acest context, climatul de securitate joacă un rol fundamental. Întrucât la vârsta copilăriei indivizii nu îi pot alege pe cei pe care îi numim de regulă „persoane semnificative” (părinți, frați, bunici, alți adulți apropiați), aceștia nu pot reacționa în fața situațiilor traumatizante, îi acceptă pe cei menționați așa cum sunt. Acest tip de socializare marchează individul pe toată durata existenței sale.
Studiu comparativ între educația formală și educația informală
Educația formală reprezintă ansamblul acțiunilor și influențelor pedagogice proiectate instituțional în cadrul sistemului de învățământ prin structuri organizate ierarhic pe nivele și trepte de studii, în cadrul unui proces de instruire, sub îndrumarea unor cadre didactice specializate ce transmit informații cu scopul formării educabilului. Acest tip de educație este instituționalizat – se realizează în instituții dedicate exclusiv acestei activități. Cunoștințele sunt sistematizate, în funcție de orare, programe și manual. Procesul de învățare este eșalonat, cronologic, evaluat pe etape de școlarizare de către personal didactic specializat.
Profesorul cu simțul umorului, profesorul carismatic
Crearea unui climat afectiv pozitiv și a unei legături autentice între cadrul didactic și elevi sunt condiții esențiale pentru o educație de calitate, care să stimuleze interesul elevului pentru activitățile școlare și motivația sa pentru învățare. De ce este bine să folosim umorul la sala de clasă? De ce profesorul trebuie să fie carismatic și cu simțul umorului? Răspunsul este simplu – pentru că este nevoie, din când în când, să destindem atmosfera. În plus, așa cum afirmă diferiți cercetători, râsul puternic relaxează musculatura, „îmbunătățește respirația, stimulează circulația, crește producția de endorfine, care ajută la scăderea producerii de hormoni ai stresului și mărește imunitatea organismului”.
Cum creștem stima de sine a copiilor
Încă de la naștere, copiii învață noi abilități într-un ritm foarte rapid. Și împreună cu aceste abilități noi dobândesc și încrederea de a le folosi. Pe măsură ce copiii cresc, această încredere poate fi la fel de importantă ca și abilitățile în sine. Pentru a se dezvolta, copiii trebuie să aibă încredere în propriile capacități și, în același timp, știind că se pot descurca dacă nu reușesc în ceva. Experimentând stăpânire și revenind la eșec, ei dezvoltă o încredere în sine sănătoasă.
Încrederea în sine provine dintr-o percepție a competiției sau putem spune mai simplu, copiii își dezvoltă încrederea nu pentru că familia și prietenii îi laudă, ci datorită propriilor realizări. În activitatea mea didactică, am observat că mulți copii au devenit mai încrezători pe măsură ce învățau și finalizau sarcini și obiective noi.
Elementele comune și specifice ale sociologiei și psihologiei în investigarea realității socio-umane
Psihologia și sociologia sunt două discipline înrudite, cuprinse în categoria științelor socio-umane, dar care au manifestat de-a lungul timpului tendințe de intoleranță și chiar excludere. Disputa dintre psihologie și sociologie s-a repercutat în două variante de răspunsuri care au determinat, pe de o parte tendința de psihologizare a sociologiei (dovedită de acele teorii care insistă asupra poziției definitorii a individului în cadrul grupului social) și pe de cealaltă parte, sociologizarea psihologiei (dovedită prin teoriile pansociologice care neagă rolul și libertatea individului în cadrul societății). Judecând însă în profunzime relația dintre cele două științe, putem recunoaște cu toții că societatea este un întreg extrem de complex, în cadrul căruia există elemente cu o psihologie unică, invariabilă, în vreme ce psihologia se subordonează și devine parte a unor fenomene sociologice, care analizează evoluția și dinamica macrogrupurilor. Din acest interes comun, al unei discipline față de cealaltă, s-a născut o știință nouă, hibridă, și anume, psihologia socială.
Eficiența socială a noilor tehnologii în educația muzicală
Pe măsură ce tehnologia continuă să evolueze, evoluează și maniera în care profesorul poate proiecta și desfășura o situație educativă. Integrarea tehnologică poate avea o gamă largă de beneficii într-o sală de muzică ori într-un cabinet de muzică. Utilizarea eficientă a tehnologiei are un potențial imens de ameliorare a predării și învățării, deoarece diverse resurse de tehnologie muzicală sunt „capabile a oferi o învățare mai persistentă”, permițând exersare „la nivelul dorit și în cantitatea dorită”. Tehnologia este utilizată din ce în ce mai mult ca resursă în educația de astăzi, iar educația muzicală nu face excepție; resursele disponibile pentru muzică, pentru predare, pentru învățare și pentru practică cresc în fiecare zi și revoluționează modul în care sunt întreprinse demersurile didactice în domeniul muzical.