Managementul educațional reprezintă ansamblul tuturor proceselor prin care activitatea educativă este planificată, organizată, coordonată și apoi evaluată, în vederea realizării obiectivelor specifice școlii. Trebuie recunoscut faptul că, astăzi, profesorul este considerat un actor-cheie al managementului educațional, având responsabilitatea directă a gestionării situațiilor de învățare și a relațiilor din cadrul clasei. Uneori este, poate, împins de către mediul (extra)școlar în a media sau rezolva situații care nu mai țin de școală: relația cu părinții este pusă tot pe seama școlii, educația deficitară primită în mediul familial trebuie rezolvată tot de școală, devierile comportamentale în societate trebuie prevenite / tratate tot de școală etc. Este oare rolul profesorului acela de a rezolva toate problemele specifice unui adolescent?
Bullyingul din cancelarie – o realitate tăcută a mediului educațional
Atunci când vorbim despre bullying, atenția se îndreaptă aproape exclusiv către relațiile dintre elevi. Mult mai rar este discutată existența comportamentelor de intimidare și hărțuire între adulți, în special în mediul școlar. Cu toate acestea, bullyingul din cancelarie reprezintă o realitate prezentă în numeroase instituții de învățământ și poate afecta semnificativ climatul organizațional, starea de bine a cadrelor didactice și, indirect, calitatea actului educațional. Prezentul eseu își propune să analizeze cauzele, manifestările și efectele bullyingului între colegi, evidențiind necesitatea dezvoltării unei culturi organizaționale bazate pe respect, colaborare și sprijin reciproc.
De la vulnerabilitate educațională la participare activă. Impactul proiectului PNRAS „Prezent, educat, implicat” asupra comunității școlare
Prezentul articol analizează impactul proiectului PNRAS „Prezent, implicat, educat”, implementat la Liceul Tehnologic Nucet, județul Dâmbovița, ca răspuns la provocările generate de vulnerabilitatea educațională specifică mediului rural. Pornind de la nevoia de reducere a riscului de abandon școlar și de creștere a participării elevilor la actul educațional, proiectul a propus o intervenție complexă, care a îmbinat activități remediale, dezvoltarea literației, consilierea școlară, educația parentală, activitățile extracurriculare și formarea cadrelor didactice. Studiul evidențiază beneficiile generate de această abordare integrată, atât la nivelul elevilor, cât și la nivelul profesorilor, părinților și al întregii comunități școlare.
De la reprezentare geometrică la demonstrație. O perspectivă asupra formării raționamentului geometric la clasa a VI-a
Articolul prezintă o serie de observații realizate în cadrul activităților de construcții geometrice desfășurate la clasa a VI-a. Analiza lucrărilor elevilor evidențiază existența unei etape intermediare între recunoașterea elementelor geometrice și realizarea demonstrațiilor. Rezultatele sugerează că reprezentarea geometrică și raționamentul geometric nu se dezvoltă simultan, construcțiile practice având un rol important în trecerea de la observare la argumentare.
Inteligența artificială – o interpretare a Cadrului de Referință al Curriculumului Național din România
Integrarea inteligenței artificiale în Cadrul de Referință al Curriculumului Național din România reprezintă una dintre cele mai importante orientări strategice ale reformei curriculare actuale. Prezentul eseu analizează semnificația pedagogică a acestei opțiuni și propune o interpretare din perspectiva profesorului de matematică, având ca punct de plecare experiența directă a activității la clasă și formarea elevilor orientați către performanță. Lucrarea evidențiază faptul că inteligența artificială produce o schimbare profundă în raportul dintre cunoaștere și educație, deplasând accentul de la accesul la informație către dezvoltarea discernământului, a gândirii critice și a capacității de argumentare. În acest context, matematica își reafirmă rolul de disciplină formativă fundamentală, deoarece dezvoltă structurile logice care susțin atât înțelegerea tehnologiilor inteligente, cât și utilizarea lor responsabilă. Eseul argumentează că profesorul nu își diminuează importanța într-o lume caracterizată prin dezvoltarea inteligenței artificiale; dimpotrivă, rolul său evoluează către acela de formator al gândirii autonome și al caracterului intelectual. Analiza este susținută prin raportare la Cadrul de Referință al Curriculumului Național, la documente elaborate de UNESCO, OECD și Comisia Europeană, precum și la literatura internațională de specialitate privind inteligența artificială în educație.
Poezia este în om. Farmacia de poezie: rețete pentru suflet, între Nichita Stănescu și inteligența artificială
Articolul prezintă o activitate didactică desfășurată cu ocazia evenimentului Ziua Internațională a Poeziei din perioada 19-23 martie, în cadrul Lecturiadei elevilor 2026. Nevoia de Omenesc și Omenie. Demersul didactic propune o abordare integrată a poeziei ca experiență de învățare reflexivă, creativă și empatică, în care elevii transformă textul liric în „rețetă poetică” asociată unor stări emoționale („diagnostice sufletești”). S-a avut în vedere dezvoltarea competențelor de interpretare a textului poetic, exprimare creativă și gândire critică, prin compararea poeziei autentice cu texte generate de inteligența artificială. Elevii au fost implicați în activități de analiză, creație și reflecție, culminând cu un moment de colaborare empatică („Farmacia clasei”) și o dezbatere asupra autenticității emoției în literatură. Rezultatele au evidențiat o implicare emoțională autentică a elevilor, dezvoltarea capacității de interpretare personală a textului și conștientizarea diferenței dintre corectitudinea formală și expresivitatea umană.
Rolul inteligenței artificiale în modernizarea metodelor didactice
Sistemele educaționale contemporane se află în fața uneia dintre cele mai mari provocări din istoria modernă: aceea de a face tranziția de la un model industrial de predare, conceput în secolele trecute, către un model dinamic, adaptat unei societăți profund digitalizate și globalizate. În mod tradițional, școala s-a bazat pe o abordare universală (one-size-fits-all), în care profesorul reprezenta principala sursă de informație, iar elevii erau receptori pasivi ai unui conținut livrat în mod liniar. Astăzi, în era super-tehnologizării, această metodologie își dovedește limitele, fiind tot mai puțin capabilă să stimuleze gândirea critică, creativitatea și motivația intrinsecă a noilor generații de nativi digitali.
În acest context de criză de paradigmă, modernizarea metodelor didactice nu mai reprezintă o simplă opțiune estetică sau opțională, ci o necesitate structurală stringentă. Această transformare profundă se realizează în prezent pe două coordonate majore: evoluția tehnologică exponențială și internaționalizarea bunelor practici pedagogice.
Tranziția la evaluarea digitală
Trecerea de la evaluarea tradițională pe hârtie la evaluarea asistată de calculator devine tot mai prezentă pe agenda sistemelor educaționale europene. Lucrarea de față vizează modul în care evaluarea digitală diferă calitativ de evaluarea pe hârtie și implicațiile acestei diferențe. Analiza acoperă patru dimensiuni: (1) validitatea constructului și efectele modului de administrare (mode effect) documentate experimental, (2) fiabilitatea tehnică și tipurile specifice de erori ale sistemelor de evaluare digitală, (3) experiența candidaților în situații de incident tehnic și (4) pregătirea instituțională – competențe, cadre europene de referință și modele internaționale de tranziție. Concluzia conturează ideea că evaluarea digitală nu este o simplă reproducere a testării pe hârtie pe suport electronic, ci introduce riscuri și oportunități noi, care nu pot fi gestionate printr-o abordare pur tehnică sau procedurală. Decizia privind tranziția trebuie tratată simultan ca problemă de validitate a constructului, de infrastructură și de management al schimbării instituționale. Articolul situează aceste concluzii în contextul românesc, luând în considerare modelul de evaluare digitalizată adoptat de Ministerul Educației și identificând pași următori pentru o tranziție responsabilă.
Sufletul dascălului – temelia formării elevilor
Rolul cadrului didactic în formarea elevilor depășește cu mult simpla transmitere a cunoștințelor. Profesorul este, înainte de toate, un model de comportament, un ghid al dezvoltării personale și un sprijin moral pentru fiecare copil aflat în căutarea propriei identități. Într-o societate aflată în continuă schimbare, calitățile unui bun dascăl devin esențiale pentru echilibrul și progresul generațiilor viitoare.
Activități practice pentru dezvoltarea competențelor socio-emoționale în cadrul orelor de consiliere
Orele de consiliere reprezintă un spațiu privilegiat pentru cultivarea competențelor socio-emoționale ale elevilor, contribuind la formarea unor tineri capabili să își gestioneze emoțiile, să comunice eficient și să construiască relații interpersonale sănătoase. Articolul de față prezintă șase categorii de activități practice – jocuri de rol, simulări, discuții de grup, activități artistice, exerciții de mindfulness și proiecte de service-learning – care pot fi integrate sistematic în sesiunile de consiliere. Plecând de la cadrul conceptual al inteligenței emoționale (Goleman, 1995) și de la modelele de implementare a educației socio-emoționale promovate de CASEL (2023), articolul argumentează că abordarea activă și experiențială este mai eficientă decât transferul teoretic în formarea competențelor socio-emoționale. Concluzia principală este că utilizarea strategică și constantă a acestor tipuri de activități contribuie la crearea unui climat școlar pozitiv, la prevenirea problemelor de comportament și la pregătirea elevilor pentru provocările vieții adulte.