Prin esenţa sa, individul este o fiinţă socială care se naşte într-un mediu organizat din punct de vedere social și care trăieşte şi acţionează în societate, raportându-se permanent la alţi indivizi, acţionând împreună cu ei și stabilind relaţii cu cei din jurul său. Existenţa umană ar fi greu de conceput în afara relaţiilor sociale deoarece individul simte nevoia să se implice și să devină membru al societăţii în care s-a născut – deci simte nevoia de socializare, în calitate de socializator. Socializarea este un proces permanent care determină transformarea individului și integrarea socială a acestuia în colectivitate, pentru a dobândi un sine. Este acel proces psihosocial prin care copilul de vârstă școlară mică devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut și a crescut.
Perspectiva multiplă în evaluare. Evaluarea prin intermediul proiectului la disciplina istorie
Societatea contemporană aduce în prim-plan necesitatea ca elevul să fie înzestrat cu o multitudine de abilități de tip funcțional. Acestea trebuie să corespundă unor cerințe sociale, care la finalul studiilor să se traducă în achiziții finale, dar care în primul rând trebuie să fie ușor evaluabile. Una dintre aceste componente, extrem de importante în viața viitorului cetățean, este acea de a rezolva probleme prin apelul la cunoștințe din domenii diferite, dobândite de-a lungul anilor de studiu. Altfel spus, o disciplina nu mai poate fi abordată doar dintr-o singură perspectivă, sau doar din perspectiva domeniului respectiv de studiu. Abordarea inter, dar mai ales trans disciplinară oferă posibilitatea ca elevii să privească același subiect (conținut sau fenomen) din perspectiva diferitelor discipline și din perspectiva relaționării dintre acestea. El este astfel pus în situația de a gândi, de a-și formula întrebări asupra respectivului subiect, dar mai ales să facă legături între diferitele aspecte studiate din perspectiva unor domenii diferite. La final, el nu va mai percepe subiectul ca fiind un lucru izolat, specific doar unui anumit domeniu de studiu, ci din perspectiva mai multor discipline, cu informații din perspectiva tuturor, toate completându-se reciproc, umplând golurile lăsate de altele.
Problemele copiilor cu diabet zaharat la școală
Scopul acestui articol este aprofundarea problemelor cu care se confruntă copilul diabetic la școală și mai precis în școala greacă, precum și evidențierea modalităților de abordare a acestora de către personalul și organele relevante. Această lucrare trece în revista studiile din literatura internațională modernă problemele cu care se confruntă copiii cu diabet în Grecia, în principal la școală. Deși cercetătorii încă nu au stabilit ce anume duce la instalarea diabetului zaharat de tip I, ei știu că celulele Beta din pancreas, răspunzătoare de secreția de insulină, sunt distruse de sistemul imunitar al bolnavului. Cauzele acestei probleme pot fi legate de istoricul familial dar și de factorii de mediu, cum ar fi dieta dezechilibrată sau infecțiile din organism. Revizuirea literaturii arată clar modificările bruște care apar în cursul bolii și numeroasele cerințe pe care le impune copiilor, în special la școală. Recunoașterea timpurie și tratamentul acordat de către profesori și furnizorii de servicii medicale, cum ar fi asistentele medicale, a acelor factori care influențează comportamentul copiilor diabetici la școală și răspunsul lor la responsabilitățile lor este crucial pentru menținerea sănătății lor psihosomatice.
Clasa unui profesor care (mai) crede în schimbare
S-a tot vorbit despre resursele și posibilitățile limitate ale școlii de astăzi, depășită și incapabilă să mai trezească motivația pentru învățare. Dar în spatele sistemului atât de blamat stau oamenii, acei oameni de care depinde schimbarea pas cu pas, picătură cu picătură. Dacă renunțăm la optimism, considerând lupta sfârșită sau inutilă, renunțăm la a mai crede în oameni și, treptat, în puterea noastră de a crea ceva bun și frumos. Când primim „în grijă” o grupă de copii de câțiva ani, ne întrebăm ce am putea face pentru a-i ajuta să descopere lumea, să capete capacități, deprinderi necesare pentru cunoaștere și pentru viață. Ne ocupăm de copii, dar nu putem ignora mediul familial din care aceștia provin, luând în considerare aspectele unice și adaptându-ne permanent strategiile la provocările educaționale declanșate. Ne lovim, inevitabil, de rezistența unor părinți dezamăgiți de societate, neîncrezători, cu stimă de sine scăzută, pe care cu greu reușim să îi aducem de partea noastră, alături de care să construim acel parteneriat atât de necesar dezvoltării și creșterii.
Pentru o învățare vizibilă. Înțelegere conceptuală de suprafață versus de adâncime în educația antreprenorială
Conceptul de învățare vizibilă, după cum relevă cercetările practice a lui John Hattie (2013) – director al Institutului de Științe ale Educației din Melbourne – arată progresul elevului generat de actul de predare-învățare și de alți factori de context educațional, arătând totodată de ce este nevoie ca elevul să ajungă să aibă rezultate reale în educație. Câteodată, în educația antreprenorială realizată prin împrumuturi din lumea afacerilor, se întâmplă, paradoxal, să pierdem sensul realității – lumea realului va deveni o lume creată de intenționalitatea colectivă, o lume a mărfurilor, o lume creată de mass-media, realizând o înțelegere de suprafață. Sensul realității înțelegerea de adâncime – după cum afirmă Habermas (2000) – intervine așadar ca o categorie centrală în sistemul cunoașterii şi a acțiunii în mediul „comunicării verbalizate (al limbii) încât luarea sub control în reproducerea socioumană a vieții în sistemele sociale de complexitate înaltă de astăzi nu se poate asigura doar printr-o comunicare nedistorsionată”. Plecând de la cunoștințele anterioare ale elevilor, profesorul trebuie să formeze spiritul de inițiativă în rezolvarea unor probleme cu care se confruntă elevul, explorarea unor provocări cu care se confruntă comunitatea/ grupurile din care face parte, provocându-l astfel să manifeste interes pentru conturarea unor soluții noi în rezolvarea, în lecțiile de educație antreprenorială, a unor sarcini autentice, din viața reală.
Integrarea copiilor cu nevoi speciale în colectivele de elevi
În categoria copiilor cu nevoi speciale intră atât copiii care au un diagnostic de specialitate cât și orice alt copil care, într-o anumită etapă de dezvoltare, are nevoie de un alt tip de suport față de cel oferit majorității copiilor de vârsta sa. Din păcate, societatea în care trăim taxează diferențele sau întârzierile de orice fel față de restul grupului, prin atitudini defensive, de apărare, sau prin excludere. În prezent, școala românească și-a propus și promovează includerea tuturor copiilor, indiferent de nevoile și de problematicile cu care se confruntă, precum și oferirea de șanse egale în a-și atinge propriul potențial și pentru a trăi în armonie, integrați în societate.
Abordarea interdisciplinară a domeniilor STEM
STEM (science, technology, engineering, and mathematics), în traducere din limba engleză, „ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică”, este un concept educațional modern ce cuprinde patru discipline diferite care sunt abordate interdisciplinar și aplicat, prin activități de descoperire, învățare și explorare, realizare de miniproiecte[1]. Pornind de la această definiție, mi-am propus realizarea acestui studiu privind interdisciplinaritatea la cercul de Robotică și Electrotehnică de la Palatul Copiilor, Clubul Copiilor Tg. Ocna, județul Bacău, unde sunt profesor titular.
De ce etica și integritatea contează
Acest articol privește conceptul de integritate dintr-un unghi deloc convențional sau formal. În prima parte ne vom apleca asupra termenului de integritate, pentru a-i surprinde complexitatea. În partea a doua vom privi integritatea ca valoare morală din perspectiva specificului muncii academice. În ultima parte, vom explora câteva din cauzele și consecințele fraudei intelectuale.
Schimbarea începe cu mine! Curriculumul pentru educația timpurie
Evoluția curriculumului din țara noastră în ultimii doisprezece ani s-a datorat reformei continue pe plan internațional, lucru care a demonstrat o ritimicizare a schimbărilor și o corelare a politicilor educaționale ale României cu politicile educaționale europene. Curriculumul național pentru educația timpurie a suferit o serie de schimbări și ajustări care au fost vizibile sau nu, în funcție de evoluțiile sociale, tehnologice, informaționale, economice. Curriculumul pentru educația timpurie a dobândit o traiectorie curriculară coerentă și unitară, având ca punct de referință competențele-cheie, cu menționarea faptului că, în învățământul preșcolar, avem în vedere premisele competențelor (și nu competențele în sine), și anume: cunoștințe, priceperi, deprinderi și atitudini, toate manifestate pe cele cinci domenii de dezvoltare: dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale; dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii; capacități și atitudini și dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii. Competențele-cheie definite și statuate de lege se regăsesc în domeniile de dezvoltare. Curriculumul pentru educație timpurie se corelează astfel cu celelalte niveluri de învățământ, pentru realizarea unei coerențe în sistemul educațional românesc.
Biblioterapia în clasa de elevi
Când avem de-a face cu condiții precum anxietatea și depresia sau cu găsirea unor modalități pentru a face față durerii, uneori poate fi dificil să înțelegem ceea ce se întâmplă în mintea și corpul nostru, mai ales dacă nu avem altă experiență cu care să o comparăm. Biblioterapia își propune să reducă acest decalaj prin utilizarea literaturii ca sprijin pentru îmbunătățirea vieții, oferind informații, sprijin și îndrumări sub formă de citire de cărți și povești.