Această lucrare explorează sistemul de educație pentru studenții internaționali din România, concentrându-se pe cadrul legal, coordonarea instituțională și provocările cu care se confruntă aceștia. Sunt examinate procesele de admitere pentru studenții din UE și din afara UE, precum și suportul oferit de universități pentru integrarea culturală și socială. De asemenea, lucrarea subliniază rolul noilor tehnologii în îmbunătățirea experienței educaționale pentru studenții internaționali, în special prin platforme de învățare online, modele de învățare hibridă și instrumente de realitate virtuală (VR). Aceste tehnologii facilitează o mai mare flexibilitate, ajută la depășirea barierelor lingvistice și oferă oportunități de învățare imersive. Lucrarea se încheie cu recomandări pentru îmbunătățirea sistemului educațional pentru studenții internaționali din România, punând accent pe utilizarea tehnologiei, incluziune și servicii de suport îmbunătățite.
Beneficiile activităților extracurriculare în dezvoltarea elevilor
Descoperirea factorilor care contribuie la succesul elevilor prezintă interes major pentru persoanele care se ocupă de educația tinerilor. Cercetările indică faptul că participarea la activități extracurriculare corelează pozitiv cu dezvoltarea elevilor atât pe plan academic, cât și pe plan personal. Acestea sunt mijloace la fel de utile în schema generală de dezvoltare a copilului, sunt o parte integrantă a vieții școlare și funcționează ca o completare necesară și utilă a schemei generale de educație (Pukkinen, Hytti, Heinonen & Stenholm, 2024).
EQ sau coeficientul de inteligență emoțională
În mediul educațional și familial, preocuparea tradițională pentru performanța academică și integrarea socială a copiilor a căpătat recent o nouă dimensiune odată cu înțelegerea rolului crucial al vieții emoționale. Cercetările din diverse domenii – de la psihologie la management – au plasat Inteligența Emoțională (EQ) în centrul atenției. După cum argumentează Goleman în 1995, dezvoltarea emoțională este la fel de esențială ca cea cognitivă, EQ având o importanță comparabilă cu IQ-ul tradițional. De fapt, cercetările arată că EQ determină aproximativ 80% din reușita în viață.
Reglarea emoțională la vârsta preșcolară
Reglarea emoţională a fost definită în mai multe feluri, dar o definiţie reprezentativă este „procesul de iniţiere, menţinere, adaptare şi modificare a apariţiei, intensităţii sau duratei stărilor emoţionale interne, a proceselor fiziologice legate de emoţii şi a comportamentelor care însoţesc emoţiile în scopul atingerii propriilor scopuri”. Un aspect important al reglării emoţionale este controlul voluntar definit ca „abilitatea de a inhiba un răspuns dominant pentru a da un răspuns subdominant”. Controlul voluntar include reglarea atenţiei (abilitatea de a-şi controla atenţia voluntar când este nevoie) şi controlul inhibiţiei şi activării (abilitatea de a inhiba sau activa comportamentul specific anumitor contexte, mai ales când persoana nu doreşte să facă acel lucru). Reglarea comportamentului este definită ca procesul de iniţiere, menţinere, inhibare, adaptare sau schimbare a apariţiei, formei, duratei comportamentelor relaţionate cu emoţiile. Comportamentele care acompaniază emoţiile includ reacţii faciale, gesturi şi alte comportamente care apar ca o consecinţă sau sunt asociate cu emoţiile, stările fiziologice sau psihologice şi scopurile legate de emoţiile interne. Acest tip de reglare implică exprimarea emoţiilor, adesea vizează inhibarea sau activarea comportamentului legat de emoţii, iar uneori încearcă să schimbe contextul care produce emoţiile.
Legendar Prometeu în adolescență
Adolescența, un frumos dar și greu cuvânt în același timp. Frumos prin momentele, clipele, emoțiile și amintirile creionate în această perioadă, dar greu prin tentațiile contemporane care vin asupra copiilor din toate părțile, atingând adeseori gingășia lor. Gingășia pe care mulți o înlătură din dorința de a arăta o altă persoană în diferitele cercuri de care ei se înconjoară, voind o maturizare precoce, trecând cu nepăsare pe lângă momentele unice ale adolescenței… dar în fond sufletul este tot unul de copil, care încă se mai știe bucură de o notă bună obținută, cu emoțiile firești pentru examenul de bacalaureat, dar si mai multele emoții când părinții sunt rugați să participe la ședințele cu părinții (toți am fost copii, știm cum e…).
Rolul educației religioase și al profesorului de religie în școală
Religia este o disciplină care îl are pe Hristos în centrul atenției, învățăturile Sale rămânând actuale până la a doua Sa venire pe pământ. Biserica propovăduiește credincioșilor aceste învățături prin predici, Sfintele Taine și slujbele religioase. Întregul cult religios se raportează la tot ceea ce Hristos i-a învățat pe Apostolii Săi și pe oameni, transmis atât prin viu grai, cât și prin epistolele scrise către creștinii de pretutindeni.
Importanța colaborării între școală, biserică și familie în educația copiilor
În contextul educației moderne, colaborarea între școală, biserică și familie joacă un rol esențial în sprijinirea dezvoltării armonioase a copiilor. Aceste instituții sunt piloni ai formării tinerilor, fiecare contribuind în mod specific la educația academică, morală și socială. Cercetările recente, inclusiv cele realizate de A.I. Bucur (2015) în articolul său „Importanța colaborării între școală, biserică și familie în educația copiilor”, subliniază importanța acestei cooperări și impactul său pozitiv asupra performanțelor școlare, comportamentului și valorilor morale ale elevilor.
Antecedente privind problematica educației pentru securitate personală la nivel național și internațional
Provocările în materie de securitate și siguranță se numără printre cele mai presante probleme din epoca modernă, provocări precum siguranța rutieră, situațiile de urgență, violența și dezastrele ecologice au impact asupra vieții a milioane de copii din întreaga lume. Prevenirea și intervenția timpurie reprezintă modalitățile cele mai fiabile și mai rentabile de a sprijini școlile în furnizarea consecventă a predării și a învățării într-un mediu care este sigur din punct de vedere fizic și social.
Având în vedere că, în fapt, curriculumul impune copiilor preșcolari și școlari să petreacă un număr mare de ore în decursul unei zile în perimetrul instituțional școlar, proporțional cu această perioadă a crescut și gradul de risc la care sunt aceștia expuși și, totodată, răspunderea civilă și penală a cadrelor didactice pentru integritatea fizică și psihică a acestora.
Adaptarea copiilor preșcolari la grădiniță
Grădiniţa este prima instituţie de învăţământ, este locul în care copiii se despart de părinţi şi vin în contact cu un grup mai mare de copii și cu cadre didactice, urmând un proces de învăţare bine determinat. Pentru ca adaptarea să fie mai facilă, se folosesc diferite tipuri de activităţi pentru a atenua tristeţea despărțirii, dar şi a stimula curiozitatea, interesului, creativitatea preşcolarului.
Maria Montessori – alternativa educațională
Educația alternativă propusă de Maria Montessori elaborează, după părerea mea, o pedagogie care se centrează pe copil, pe dezvoltarea lui, indiferent de vârstă. Materiale pe care le utilizează nu fac altceva decât să îl atragă pe copil, să îl pună mereu în ipostaza de mic descoperitor şi dornic de a le mai utiliza. Faptul că educatorul/profesorul nu are același rol pe care îl are în școala obișnuită, faptul că nu se pun note și că tot ceea ce se descoperă se notează şi se aduce la cunoștință părinților, îi detașează pe copii de acea constrângere referitoare de notele pe care le vor primi. Libertatea de cunoaştere este nelimitată pentru ei, fiecare lucrează singur sau în grupuri mai mici, se pot centra pe ceea ce lucrează, analizează mai amănunţit. Totalitatea cunoştinţelor pe care el de dobândeşte şi pe care şi le însuşeşte îi vor ajuta atât pe moment, dar şi pe tot parcursul vieţii.