Să ne imaginăm o școală generală dintr-un oraș oarecare din România. Într-o zi, în timpul orei de educație civică, profesorul întreabă clasa dacă este adevărat că un asteroid uriaș urmează să lovească Pământul luna viitoare. Spre surprinderea lui, aproape toți elevii ridică mâna. Entuziasmați, încep să povestească detaliat despre un videoclip pe TikTok în care un „om de știință” explică, cu diagrame și imagini „din satelit,” de ce acest eveniment este iminent. Totul pare bine documentat, ba chiar „expertul” vorbește într-un laborator sofisticat, purtând un halat alb și folosind un limbaj științific. Însă, ceea ce copiii nu știu este că acest videoclip este o știre falsă, creată pentru a atrage atenție și vizualizări, fără niciun fundament real. Profesorul decide să folosească acest moment ca o lecție despre importanța verificării informațiilor. Elevii sunt împărțiți în echipe și puși să analizeze mai atent videoclipul: unii să caute numele presupusului „expert” pe internet, alții să verifice dacă există surse credibile care confirmă afirmațiile, iar o altă echipă să descopere cine a publicat videoclipul. În scurt timp, echipele descoperă împreună adevărul: „omul de știință” nu există, laboratorul este generat digital, iar întreaga poveste este o farsă bine realizată pentru a atrage vizualizări.
Profesorul în literatura secolului al XIX-lea
Profesiunea de învățător, respectiv de profesor, este veche. Dacă la început era vorba mai degrabă despre un mentor individual, înființarea școlilor sau a grupurilor de studiu în comun de către bresle sau comunități a dat naștere unei noi categorii sociale: profesorul angajat să instruiască. Mai multe sinonime desemnează aceeași profesiune: învățător, dascăl, institutor, profesor, mentor, maestru. Preferința pentru unul sau altul dintre aceste cuvinte este dată de contextul cultural.
Aspecte metodologice de studiere a legăturii dintre operațiile aritmetice în clasa a III-a
Formarea competenței de calcul la elevii claselor primare este o finalitate prioritară în sistemul de finalități aferente studierii matematicii. Competența de calcul este înțeleasă ca „un sistem integrat de: cunoștințe despre operațiile aritmetice și proprietățile acestora; abilități de aplicare a calculului în contexte variate; atitudini și valori manifestate prin atenție și interes pentru calcul corect, rațional, fluent”[2]. Achizițiile elevilor aferente legăturii dintre operațiile aritmetice sunt valorificate deplin în procesul de formare a competențelor de calcul, care la rândul lor constituie un factor important al succesului însușirii matematicii, dar și al eficienței utilizării achizițiilor matematice în situații-problemă cotidiene. Aceste achiziții contribuie la dezvoltarea conștientizării și aplicării raționale și fluente a calculului, stimulează rafinamentul și eleganța raționamentelor matematice, perspicacitatea și creativitatea elevilor. Astfel, legătura dintre operațiile aritmetice se aplică la efectuarea verificării prin aplicarea operațiile inverse, la aflarea numerelor necunoscute, la rezolvarea ecuațiilor simple, la formarea competențelor fundamentate pe procedee de calcul bazate pe cunoașterea dependenței dintre schimbarea rezultatelor operației în funcție de schimbarea uneia dintre componentele acesteia (procedee de calcul rațional) și procedee de calcul bazate pe cunoașterea proprietăților operațiilor aritmetice.
Infuzarea conceptelor de educație pentru media la orele de limba și literatura română. Tehnicile de manipulare
Abordarea interdisciplinară a unor concepte și conținuturi specifice disciplinei Limba și literatura română are ca miză principală dezvoltarea holistă a elevilor, astfel încât aceștia să fie capabili să facă față provocărilor într-o lume în continuă schimbare. „Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitor arii disciplinare, presupune interacţiunea deschisă dintre anumite competenţe sau conţinuturi interdependente dintre două sau mai multe discipline” (Ciolan, 2008, p. 126). Spiritul interdisciplinar valorificat în cadrul orelor de română solicită creativitate didactică din partea profesorului și îi încurajează pe elevi să-și exerseze gândirea critică și să exploreze alternative de interpretare a textelor literare din diverse epoci, pentru a descoperi la nivelul acestora puncte de sprijin în demersul lor de dezvoltare personală și raportare autentică la lumea în care trăiesc. Astfel, „interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență şi o conturare prudentă a mai multor puncte de vedere” (Cucoș, 1996, p. 77). Profilul de formare al absolventului (pentru învățământul liceal) lansat în 2023 are în vedere chiar interconectarea mai multor competențe-cheie cu caracter transversal, care sunt importante, în mod egal, pentru o viață împlinită, de succes în societatea cunoașterii.
Forme de organizare a învățării
Dinamica solicitărilor apărute în societate, în ceea ce privește procesul de educație, au determinat schimbări multiple ale formelor de organizare a învățării, acestea fiind adaptate de-a lungul timpului conform diferitelor etape sociale, având implicații directe asupra finalităților educației, metodologiei didactice, conținuturilor și nu în ultimul rând, asupra condițiilor de desfășurare a activităților de predare-învățare-evaluare. În pedagogia contemporană sunt promovate multiple forme de organizare a procesului instructiv-educativ, caracterizate prin diversitate, elasticitate și supleţe în organizare şi desfăşurare, respingându-se ideea unei încorsetări a lecţiei în anumite structuri rigide care să conducă la uniformizare și formalism. În acest sens, direcția principală în vederea modernizării lecţiilor este dată de renunţarea la aceste structuri prestabilite care îngrădesc cadrul didactic şi adoptarea unor atitudini creatoare în organizarea actului de predare-învăţare-evaluare.
O analiză comprehensivă a sistemului de educație pentru studenții internaționali din România
Această lucrare explorează sistemul de educație pentru studenții internaționali din România, concentrându-se pe cadrul legal, coordonarea instituțională și provocările cu care se confruntă aceștia. Sunt examinate procesele de admitere pentru studenții din UE și din afara UE, precum și suportul oferit de universități pentru integrarea culturală și socială. De asemenea, lucrarea subliniază rolul noilor tehnologii în îmbunătățirea experienței educaționale pentru studenții internaționali, în special prin platforme de învățare online, modele de învățare hibridă și instrumente de realitate virtuală (VR). Aceste tehnologii facilitează o mai mare flexibilitate, ajută la depășirea barierelor lingvistice și oferă oportunități de învățare imersive. Lucrarea se încheie cu recomandări pentru îmbunătățirea sistemului educațional pentru studenții internaționali din România, punând accent pe utilizarea tehnologiei, incluziune și servicii de suport îmbunătățite.
Beneficiile activităților extracurriculare în dezvoltarea elevilor
Descoperirea factorilor care contribuie la succesul elevilor prezintă interes major pentru persoanele care se ocupă de educația tinerilor. Cercetările indică faptul că participarea la activități extracurriculare corelează pozitiv cu dezvoltarea elevilor atât pe plan academic, cât și pe plan personal. Acestea sunt mijloace la fel de utile în schema generală de dezvoltare a copilului, sunt o parte integrantă a vieții școlare și funcționează ca o completare necesară și utilă a schemei generale de educație (Pukkinen, Hytti, Heinonen & Stenholm, 2024).
EQ sau coeficientul de inteligență emoțională
În mediul educațional și familial, preocuparea tradițională pentru performanța academică și integrarea socială a copiilor a căpătat recent o nouă dimensiune odată cu înțelegerea rolului crucial al vieții emoționale. Cercetările din diverse domenii – de la psihologie la management – au plasat Inteligența Emoțională (EQ) în centrul atenției. După cum argumentează Goleman în 1995, dezvoltarea emoțională este la fel de esențială ca cea cognitivă, EQ având o importanță comparabilă cu IQ-ul tradițional. De fapt, cercetările arată că EQ determină aproximativ 80% din reușita în viață.
Reglarea emoțională la vârsta preșcolară
Reglarea emoţională a fost definită în mai multe feluri, dar o definiţie reprezentativă este „procesul de iniţiere, menţinere, adaptare şi modificare a apariţiei, intensităţii sau duratei stărilor emoţionale interne, a proceselor fiziologice legate de emoţii şi a comportamentelor care însoţesc emoţiile în scopul atingerii propriilor scopuri”. Un aspect important al reglării emoţionale este controlul voluntar definit ca „abilitatea de a inhiba un răspuns dominant pentru a da un răspuns subdominant”. Controlul voluntar include reglarea atenţiei (abilitatea de a-şi controla atenţia voluntar când este nevoie) şi controlul inhibiţiei şi activării (abilitatea de a inhiba sau activa comportamentul specific anumitor contexte, mai ales când persoana nu doreşte să facă acel lucru). Reglarea comportamentului este definită ca procesul de iniţiere, menţinere, inhibare, adaptare sau schimbare a apariţiei, formei, duratei comportamentelor relaţionate cu emoţiile. Comportamentele care acompaniază emoţiile includ reacţii faciale, gesturi şi alte comportamente care apar ca o consecinţă sau sunt asociate cu emoţiile, stările fiziologice sau psihologice şi scopurile legate de emoţiile interne. Acest tip de reglare implică exprimarea emoţiilor, adesea vizează inhibarea sau activarea comportamentului legat de emoţii, iar uneori încearcă să schimbe contextul care produce emoţiile.
Legendar Prometeu în adolescență
Adolescența, un frumos dar și greu cuvânt în același timp. Frumos prin momentele, clipele, emoțiile și amintirile creionate în această perioadă, dar greu prin tentațiile contemporane care vin asupra copiilor din toate părțile, atingând adeseori gingășia lor. Gingășia pe care mulți o înlătură din dorința de a arăta o altă persoană în diferitele cercuri de care ei se înconjoară, voind o maturizare precoce, trecând cu nepăsare pe lângă momentele unice ale adolescenței… dar în fond sufletul este tot unul de copil, care încă se mai știe bucură de o notă bună obținută, cu emoțiile firești pentru examenul de bacalaureat, dar si mai multele emoții când părinții sunt rugați să participe la ședințele cu părinții (toți am fost copii, știm cum e…).