Elementele comune și specifice ale sociologiei și psihologiei în investigarea realității socio-umane

Psihologia și sociologia sunt două discipline înrudite, cuprinse în categoria științelor socio-umane, dar care au manifestat de-a lungul timpului tendințe de intoleranță și chiar excludere. Disputa dintre psihologie și sociologie s-a repercutat în două variante de răspunsuri care au determinat, pe de o parte tendința de psihologizare a sociologiei (dovedită de acele teorii care insistă asupra poziției definitorii a individului în cadrul grupului social) și pe de cealaltă parte, sociologizarea psihologiei (dovedită prin teoriile pansociologice care neagă rolul și libertatea individului în cadrul societății). Judecând însă în profunzime relația dintre cele două științe, putem recunoaște cu toții că societatea este un întreg extrem de complex, în cadrul căruia există elemente cu o psihologie unică, invariabilă, în vreme ce psihologia se subordonează și devine parte a unor fenomene sociologice, care analizează evoluția și dinamica macrogrupurilor. Din acest interes comun, al unei discipline față de cealaltă, s-a născut o știință nouă, hibridă, și anume, psihologia socială.

În toate definițiile date psihologiei sociale regăsim de altfel, multiplele zone de intersecție ale psihologiei cu sociologia: „psihologia socială se concentrează asupra relațiilor dintre indivizi și dintre grupuri, asupra proceselor de grup și asupra structurilor care apar din aceste interacțiuni” (Chelcea, 2005 apud Ridgeway, 1997), „psihologia socială este o încercare de a înțelege modul în care ideile, sentimentele și comportamentele indivizilor sunt influențate de prezența actuală, imaginară sau implicită a celorlalți” (Neculau, 1996 apud Allport, 1985), „psihologia socială poate fi definită ca o disciplină care studiază sistematic interacțiunile umane și fundamentele lor psihologice” (Chelcea, 2005 apud Gergen, Gergen și Jutras, 1992).

Dincolo de relația controversată dintre cele două discipline, este evident că acestea au un element comun major: studiul comportamentului uman. Ambele încearcă să „pătrundă în materia primă” cu care venim pe lume și care, combinată cu elemente specifice din mediul înconjurător, ne determină să devenim ceea ce suntem. Atât psihologia, cât și sociologia se preocupă de mentalul individual și de cel colectiv și modul în care acestea se întrepătrund sau devin complementare.

Sociologia studiază realitatea socială dincolo de aspectele ei particulare. Finalitatea sociologiei stă în cunoașterea, explicarea și înțelegerea științifică a structurii și funcționării societății globale. În același timp, sociologia caută răspunsuri la o chestiune esențială, și anume, relația intricată dintre individ și societate, cu toate aspectele pe care această relație le comportă. Nevoia înțelegerii acestei relații și a mecanismelor sociale care stau la baza ei a devenit evidentă în opere precum cele ale lui Max Weber sau Émile Durkheim. Dincolo de caracterul științific, sociologia ne dovedește faptul că nu este doar o sumă de abstracții cărora nu le putem dovedi finalitatea practică, ci o sumă de posibilități de a trăi conștienți de caracterul nostru de ființe sociale (Lupșa și Bratu, 2006).

Pe de altă parte, psihologia este știința care studiază comportamentul individual, respectiv  personalitatea individului cu proprietățile sale, temperament, caracter, atitudini, nevoi, motive, sentimente, resurse precum și procesele cognitive care stau la baza învățării, precum percepția, memoria, gândirea, limbajul etc. Sociologia, spre deosebire de psihologie, se ocupă de cunoașterea și analiza relațiilor sociale, a structurilor, a culturii, interacțiunilor dintre indivizi și a modurilor de organizare din societate. Aceasta studiază comportamentele societale, încercând să înțeleagă de pildă, modul în care anumite variabile individuale, precum aspectul, nivelul de educație, statutul socio-economic, convingerile religioase, etnia și sexul persoanelor afectează pattern-urile culturale ale unei societăți.

Psihologia studiază așadar psihicul individului, la toate nivelele sale, cu toate etapele de formare și componentele sale, în timp ce sociologia abordează mai degrabă colectivitățile sociale. Totodată, psihologia studiază o varietate de fenomene: modul în care se desfășoară și cu ce rezultate se finalizează interacțiunea comportamentelor individuale și de grup, modul în care influențează comportamentul unei persoane conduita altei persoane sau acțiunea grupului, cum modifică prezența altora propria activitate, care sunt mecanismele psihice ale relațiilor interpersonale și intergrupale, ce rezultă în plan spiritual din traiul în comun al oamenilor, din acțiunea lor comuna, cum influențează actualul comportament viitoarea conduită a oamenilor și a grupurilor umane. Psihologia apreciază psihismul colectiv ca variabilă independenta a grupului, iar factorii sociali sunt considerați variabile independente. Sociologia, la rândul ei, susține situația inversă: societatea reprezintă variabila independentă, iar factorii psihicului ar forma variabilele dependente. Sociologia evidențiază tipuri de relații care mențin grupuri, iar psihologia investighează cognițiile și reprezentările sociale, formele de comunicare, resorturile psihice individuale intime (motivații, dorințe, aspirații, convingeri) care influențează modul de funcționare al grupului social. Din toate exemplele de mai sus rezultă că între psihologie și sociologie există un raport de complementaritate, generat de necesități practice.

Unul dintre elementele care diferențiază psihologia de sociologie este aparatul metodologic de investigare a realității. Psihologia utilizează în mod extensiv metodele experimentale, cele în care fenomenele psihologice sunt replicate într-un mediu ușor de controlat, iar finalitatea este reprezentată de identificarea unor potențiale legături de cauzalitate între variabile. Sociologia utilizează mai degrabă instrumente specifice de investigare și analiză a realității (ancheta, chestionarul, sondajele de opinie etc.). Aceasta nu este neapărat interesată de relația cauză-efect între două sau mai multe variabile, ci mai degrabă de modul în care acestea pot fi asociate (prin tendința lor de apariție în același timp).
În prezent, considerăm că cele două domenii ale cunoașterii tind să se specializeze, să observe mai fin nuanțele realității sociale, fiecare dintre acestea căutând să-și investească eforturile de analiză și cercetare în direcția unor aspecte specifice, particulare. Astfel, sociologii se axează pe studiul unor variabile macro-economice, cum ar fi structura socială, fenomene sociale precum migrația sau remigrația, inegalitățile sociale sau educaționale (Bourdieu, 2019), respectiv psihologii se focalizează mai degrabă pe descoperirea resurselor și a potențialului personal, pe analiza unor fenomene precum introspecția, meditația, mindfulness, reinterpretarea pozitivă a scenariilor sau evenimentelor de viață, disputarea credințelor iraționale.

Dincolo de elementele comune și diferențele existente între cele două discipline, considerăm că punctele lor de vedere se pot îmbogăți reciproc.

Bibliografie selectivă
1. Bourdieu, P. (2019). Sociologie generale, volume 1, Les concepts elementaires de la sociologie, Editura Points;
2. Chelcea, S. (2005). Psihologie socială, Editura Economică, București;
3. Lupșa, E., Bratu, V. (2006). Manual de sociologie, Manual pentru ciclul superior al liceului, clasa a XI-a, Editura Corvin, Deva;
4. Neculau, A. (1996). Psihologie socială, Editura Polirom, Iași.

 

Accesări: 195

prof. Andreea Gabriela Vișan

Școala Gimnazială Nr. 177 Nicolae Grigorescu (Bucureşti) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/andreea.visan

Articole asemănătoare