Școlaritatea reprezintă perioada de vârstă în care se creează fundamentul personalității copilului, școala desfășurând un demers educativ intens și complex, ale cărui rezultate se repercutează în dezvoltarea copilului pe tot parcursul vieții acestuia. În contextul actual, se impune tuturor educatorilor „depășirea frontierelor rigide”, „deplasarea accentului educației spre conștientizare, cooperare, gândire critică și selecție, adaptabilitate și interpretarea lumii mereu schimbătoare” [1]. Într-o societate aflată în permanentă schimbare este firească preocuparea cadrelor didactice de a căuta strategii şi metode optime pentru creșterea eficienței activității didactice.
Ca să rămână un mediu permanent şi atractiv pentru elevi, școala își diversifică metodele de informare a elevilor, de formare a priceperilor și deprinderilor. Folosește variate activități, care au ca principal subiect copilul, cu aspirațiile și interesele sale. Aceasta are un rol activ, fiind tot mai importantă creativitatea şi punerea în valoare a calității personale.
Bunăstarea preșcolarului – preocuparea educatoarei
Starea de bine – așa cum este definită în „Educație cu stare de bine” – reprezintă un construct complex, multidimensional care se referă la calitatea vieții școlare, deci ține de „calitatea vieții” pe care o are copilul în perioada școlarității. Omul are cea mai lungă perioadă a copilăriei, perioadă divizată în multe alte substadii, cu dimensiuni ale dezvoltării deosebit de complexe. Este nevoie de o îndelungată aplecare asupra studierii lor, mai ales pentru identificarea metodelor care să favorizeze dezvoltarea plenară a copiilor.
Relația dintre educația parentală și particularitățile sociabilității preșcolarului
Cunoscându-se şi demonstrându-se care sunt consecinţele adoptării unui anumit stil parental se poate interveni în vederea formării şi chiar a educării părinţilor pentru optimizarea relaţiei părinte-copil, promovându-se ideea unui stil parental adecvat, precum şi cea a ameliorării efectelor practicării unui stil parental nepotrivit.
Literatura de specialitate este foarte bogată în ceea ce priveşte oferirea de informaţii despre dezvoltarea psihică umană, educaţia familială şi vârsta preşcolară. Astfel, educaţia familială constituie o formă specifică a educaţiei, ca factor funadamental al dezvoltării psihice, se exercită în mediul familial, mediul însuşi reprezentând, de asemenea, un alt factor fundamental al devenirii psihice. Vârsta preşcolară este o perioadă în care primele influenţe educative sunt cele familiale, urmând ca acestea să fie dublate de cele ale mediului grădiniţei.
Educația bazată pe competențe în contextul digitalizării
Lumea se schimbă și școlile noastre ar trebui să țină pasul. În acești pași spre schimbare, elevii devin colaboratorii noștri cu care trebuie să ne sfătuim în rezolvarea problemelor prezente și care se schimbă cu viteză de la o zi la alta. Ei trebuie să-și spună punctul de vedere asupra propriei lor metode de învățare, metode ce trebuiesc perfecționate, aceste generații trebuiesc învățate ”să învețe”. O vor face pe tot parcursul vieții. Chiar dacă digitalizarea intră profund în învățarea la clasă profesorii și ceilalți factori ce influențează organizarea și dezvoltarea învățământului trebuie să țină cont de conceptul de „învățare personalizată”.
Profilul managerial ideal pentru managerul instituției de învățământ
Activitatea managerului presupune multiple cunoștințe teoretice şi deprinderi practice, care să-i permită managerului înțelegerea bazelor teoretice ale activității manageriale, crearea unui fond de documentație de specialitate şi conturarea limitelor de performanță, conduită şi criteriile etice. Ne-am oprit doar asupra câtorva competențe și abilități, pe care le-am considerat neapărat necesare şi care includ, în opinia noastră și atitudini, cunoștințe, capacități, trăsături de caracter şi de personalitate pe care ar fi ideal să le posede orice manager de unitate de învățământ, indiferent de nivelul acesteia. Un profil managerial ideal pentru managerul instituției de învățământ, care se concretizează într-o serie de competențe, calități, valori și atitudini manifestate în realitatea curentă prin comportamente manageriale.
Rolul cadrului didactic în dezvoltarea motivației învățării
În calitate de cadre didactice, nu de puține ori ne întrebăm de ce unii elevi învață, iar alții nu, de ce unii se angajează în realizarea sarcinilor școlare și perseverează până la atingerea scopului, în vreme ce alții se descurajează la primul obstacol și abandonează activitatea. Cel puțin parțial , răspunsurile la aceste întrebări trebuie căutate în domeniul motivației. Acesta este motivul alegerii acestei teme de discuție pentru acest articol. Voi prezenta mai întâi câteva aspecte teoretice privitoare la motivația învățării, apoi voi prezenta câteva modalități de dezvoltare a motivației elevilor pentru învățare.
Designul educației personalizate
Educația ține pasul cu lumea modernă, cu realitatea care se transformă zilnic. Prin urmare, planificarea anuală a conținuturilor e o provocare pentru profesori, în contexte școlare diferite, raportate la o realitate unică, complexă, cu un impact major care îmbină oportunități și bariere deopotrivă, valorizate în mod constructiv pentru reușita actului didactic.
Profesorul mentor. Rolul și importanța activității de mentorat. Criterii de selecție pentru profesorii mentori
Statutul conceptual al profesorului mentor este unul complex, având în vedere binomul ce îi caracterizează esența: deschizător de drumuri pentru elev și îndrumător profesional și, de ce nu, spiritual al profesorilor debutanți. Activitatea de mentorat trebuie să vină în continuarea stagiilor de practică pedagogică efectuate în timpul studiilor universitare de licență, îmbogățind această experiență cu exemplul personal de predare și de abordare a fenomenului educațional.
Rolurile profesorului de limba engleză în învățarea centrată pe elev
Educația are ca scop crearea unei ființe umane complete exploatând la nivel maxim tot potențialul unei persoane. Pentru a atinge acest țel, observăm adesea că aspectele cognitive ale personalității sunt la fel de accentuate ca și cele ce țin de aspectul afectiv. Aceste calități se dezvoltă în contextul social în care trăiește și se dezvoltă, în cazul nostru, elevul. Trăind într-o societate în permanentă schimbare, profesorul este solicitat să răspundă la aceste provocări printr-o înțelegere largă, profundă și completă asupra vieții.
Profesorul – arhitect al educației
Proiectarea didactică, etapă precedată obligatoriu de lectura și analiza programei școlare, este o activitate prin care profesorul ar trebui să găsească soluții personalizate de a transpune prevederile unui document sistemic la nivelul concret al clasei de elevi cu care lucrează, ținând cont evident de specificul acesteia. Altfel spus, prin proiectare, profesorul face o trecere de la generalitățile programei școlare la particularitățile clasei.