În paradigma educației contemporane, gândirea critică se configurează drept una dintre cele mai importante competențe transversale, indispensabilă pentru formarea unui cetățean autonom și responsabil. Ea presupune capacitatea de a analiza, interpreta și evalua informații din surse diverse, de a construi argumente coerente și de a lua decizii fundamentate pe criterii raționale și etice (Dewey, 1933; Fisher, 2011). Din această perspectivă, literatura, prin natura ei plurivocală și prin caracterul inepuizabil al interpretării, oferă un cadru privilegiat pentru exersarea gândirii critice. Textul literar nu se reduce la un sens unic, ci se deschide către o rețea de semnificații care solicită cititorului implicare activă, capacitate hermeneutică și discernământ cultural.
Romanul „Moromeții” de Marin Preda ilustrează exemplar acest potențial formativ. Prin tehnica realistă și prin modul de configurare a universului rural interbelic, opera aduce în prim-plan familia ca spațiu de tensiune, conflict și solidaritate.
Specificul jocurilor de creație în grădiniță
În cadrul jocurilor de creație, subiectul si regulile sunt inventate de copii. Copiii, folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor şi cuvintelor, redau un aspect al realității. După vârsta de 4 ani, jocurile simbolice se transformă în joc cu reguli. Jean Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor, a cerinţelor şi a regulilor lumii înconjurătoare. Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităţilor descoperite de către fiecare copil în parte şi chiar intervenţia adultului nu schimbă conţinutul acestuia, jocul are o forţă polivalentă pentru formarea întregii personalități.
Creativitate la vârsta preșcolară
A fi creativ înseamnă a vedea aceleași lucruri ca toată lumea cu o gândire diferită cu mai multe sensuri: “eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, utilitate, productivitate, originalitate” (Roco, 2004). A fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a fi original, expresiv, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ. Definitoriu pentru creativitate este noutatea și originalitatea. Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate și originalitate.
Bune practici în educația digitală: O abordare diferențiată în contextul învățării online
Individualitatea umană, definită prin suma proprietăților somatice, psihice și psihosociale specifice fiecărei persoane, constituie premisa fundamentală pentru dezvoltarea unei pedagogii diferențiate. Conform observației lui Dulamă (2000), „Nu există două ființe omenești care să aibă exact același potențial de dezvoltare fizică și psihică”, realitate ce se accentuează când adăugăm diferențele de mediu și experiență individuală. Această recunoaștere a unicității individuale, dezvoltată în teoria lui Allport privind complexul de inferioritate, subliniază că „diferențele dintre persoane sunt și devin din ce în ce mai evidente” (Allport, 1991). În contextul educațional actual, această realitate capătă o dimensiune nouă prin implementarea forțată a tehnologiilor digitale ca urmare a pandemiei.
Integrarea interculturală a elevilor în contextul mobilităților
Migrația reprezintă una dintre transformările sociale cele mai evidente ale lumii contemporane și produce efecte directe asupra domeniului educației. Intensificarea mobilității transnaționale a determinat apariția unor contexte școlare în care elevii provin din medii culturale și lingvistice extrem de diverse, iar consecința firească este aceea că interculturalitatea nu mai poate fi tratată ca o dimensiune opțională sau secundară, ci trebuie înțeleasă ca un element constitutiv al formării elevilor în spiritul toleranței, al respectului reciproc și al cetățeniei democratice. În acest cadru, școala devine spațiul de întâlnire al identităților și al practicilor sociale, un loc unde diferențele nu trebuie percepute ca obstacole, ci ca resurse care pot fi valorificate pentru a construi un climat educațional solid și incluziv.
Cum și când să vorbim despre război și conflicte cu copiii
Conflictele armate contemporane nu rămân izolate în zonele de război – prin intermediul mass-media și rețelelor sociale, acestea pătrund în casele și conștiința copiilor din întreaga lume. Cercetările în psihologia dezvoltării demonstrează că expunerea la conținut violent poate genera răspunsuri emoționale complexe la copii, de la anxietate generalizată la tulburări de somn și comportamente regresive. În contextul actual al conflictului din Ucraina, părinții și educatorii se confruntă cu provocarea de a media între nevoia copiilor de a înțelege realitatea și necesitatea protejării sănătății lor mentale. Abordarea științifică a acestei problematici evidențiază importanța comunicării adaptate dezvoltării cognitive, care să ofere în același timp securitate emoțională și înțelegere factuală.
Avantaje și limite ale stilurilor manageriale, raportate la caracteristicile și cerințele școlii contemporane
Cerințele școlii contemporane pun profesorul în situația de a se adapta la particularitățile clasei de elevi. Conducerea în cadrul clasei de elevi este un proces complex ce implică acțiuni de proiectare, organizare, monitorizare, evaluare, motivare, consiliere. Rolul profesorului este unul complex. Stilurile de conducere sunt adaptate la contextul în cadrul căruia se desfășoară activitatea. Nu putem afirma că există un stil managerial standard cu nivel maxim de eficiență. Profesorul poate „împrumuta” din caracteristicile celor trei stiluri manageriale principale la nivelul clasei. Astfel, fiecare stil managerial prezintă atât avantaje, cât și limite. În continuare, voi prezenta avantajele și dezavantajele principalelor stiluri de conducere: autoritar, democratic și laissez-faire.
Rolurile cadrului didactic în sistemul de învățământ
A fi profesor înseamnă a practica social funcția de dascăl. Profesia de profesor pentru orice formă de învățământ implică o serie de responsabilități, roluri, deziderate, competențe, calități, aptitudini, care o fac să fie diferită de multe alte profesii, al căror „obiect” al muncii este omul. În cadrul școlii, profesorul este cel ce conduce activitatea didactică desfășurată în vederea atingerii obiectivelor și formării competențelor, prevăzute în documentele școlare, dând sens și finalitate educativă tuturor componentelor implicate în procesul educațional. Unele dintre aspectele importante în ceea ce privește această profesie le reprezintă competențele profesionale care includ ansamblul de capacități cognitive, afective, motivaționale și manageriale, care interacționează cu trăsăturile individuale, de personalitate ale cadrului didactic, conferindu-i acestuia calitățile necesare efectuării unei prestații didactice care să asigure capacitatea de formare a competențelor la formabili.
De la carte la ecran: cum transformă multiliterația educația de azi
În contextul actual al educației, conceptul de multiliterație se impune drept o competență fundamentală, indispensabilă procesului de formare a individului pentru a răspunde transformărilor accelerate ale societății contemporane. Spre deosebire de literația tradițională, circumscrisă capacității de a citi și a scrie, multiliterația se definește prin aptitudinea de a construi, interpreta și comunica sensuri în multiple forme expresive și în contexte variate, de la textul scris până la imagine, sunet, hipertext sau conținut digital interactiv. Această competență reflectă caracterul pluralist și complex al lumii actuale, dominată de globalizare, diversitate culturală și inovație tehnologică.
Noile educații și preșcolaritatea
Educație ecologică implică dezvoltarea unei atitudini pozitive, absolut necesară față de mediul înconjurător. Realitatea ne arată că grija față de mediu trebuie să fie o componentă esențială a dezvoltării morale, spirituale, sociale și culturale a generațiilor actuale. Educarea în spirit ecologic de la cele mai fragede vârste este la fel de importantă ca și educația intelectuală, morală sau estetică. La vârsta preșcolară, așa cum bine știm, puterea exemplului este foarte importantă, în acest sens, cadrele didactice, și nu numai, trebuie să implice copiii în activități de îngrijire a plantelor și animalelor, în curățenia din sala de grupă, precum și în mediul în care trăiește. Chiar dacă nu putem vorbi despre un activism ecologic la preșcolari, însă, putem vorbi despre formarea unei conștiințe de ocrotire a mediului ce urmează să fie dezvoltată și valorificată în ciclurile școlare următoare.