În contextul actual al educației, conceptul de multiliterație se impune drept o competență fundamentală, indispensabilă procesului de formare a individului pentru a răspunde transformărilor accelerate ale societății contemporane. Spre deosebire de literația tradițională, circumscrisă capacității de a citi și a scrie, multiliterația se definește prin aptitudinea de a construi, interpreta și comunica sensuri în multiple forme expresive și în contexte variate, de la textul scris până la imagine, sunet, hipertext sau conținut digital interactiv. Această competență reflectă caracterul pluralist și complex al lumii actuale, dominată de globalizare, diversitate culturală și inovație tehnologică.
Dinamica relației profesor-elev pe scenă și în culise
În grupul şcolar, rolurile jucate au un caracter dinamic. Astfel, rolul elevului evoluează – de la intrarea în scoală până la absolvirea ei – de la exercitarea drepturilor şi obligaţiilor implicate în dobândirea statutului de şcolar până la dobândirea statutului de tânăr preocupat de rolul său profesional. Această dinamică este determinată sau influenţată de cerinţele activităţii şcolare, de relaţiile interpersonale în care este angrenat elevul, de evoluţia sa psihologică şi psihosocială, de factori mai mult sau mai puţin spontani, dar în mod hotărâtor de acţiunea educativă conştientă şi sistematică a şcolii. La rândul său, comportamentul de rol al profesorului evoluează prin exercitarea profesiunii, prin conlucrarea cu colegii, datorită îndrumării primite din partea factorilor de conducere şi control şi preocupărilor proprii de autoperfecţionare (concretizată mai ales în dobândirea gradelor didactice). Conştient nu numai de îndatoririle lui, ci şi de faptul că el este model pentru elevi, profesorul practică un comportament prin excelenţă autocontolat.
Rolul purtătorului de cuvânt din instituțiile de învățământ
Practicianul de relaţii publice este persoana desemnată să prezinte perspectiva oficială a unei instituţii în relaţiile cu presa, rolul său este „de a transmite informaţii importante pentru public, consistente, şi mai ales, corecte”. Organizaţia este emiţătorul mesajului, iar PR-ul este doar cel care mijloceşte distribuirea lui către publicuri. În realitate însă, situaţia este mai complicată, deoarece un practician de relaţii cu publicul nu este un simplu transmiţător de informaţii, ce are deoseori un rol prim în formularea mesajului care urmează să fie difuzat presei sau comunităţii, ci are şi rolul de a transmite acest mesaj cu succes.
Modelul van Hiele în învățarea geometriei
Geometria este ramura matematicii care stimulează gândirea copiilor, dezvoltă imaginația și creativitatea, contribuie la crearea unor raționamente. Trecerea de la gândirea de ansamblu, de-a lungul claselor primare, spre gândirea analitică, din gimnaziu, apoi liceu, se realizează etapizat, elevii progresează pe măsură ce trec de la un nivel de gândire la altul.
Pierre van Hiele și soția sa, Dina van Hiele-Geldof, cercetători și profesori olandezi, aveau experiență personală cu dificultățile pe care elevii lor le întâmpinau în studiul geometriei. Astfel, ei au tratat aceste aspecte în detaliu. Teoria își are originea în tezele lor de la Universitatea din Utrecht, din 1957. În 1986, van Hiele, publică lucrarea Structura and Insight, în care descrie teoria sa, aceasta influențând astfel programele de geometrie din întreaga lume.
Sportul ca instrument de incluziune și prevenire a absenteismului școlar. Studiu aplicat la Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, județul Buzău
Absenteismul școlar continuă să reprezinte o provocare sistemică majoră pentru învățământul românesc, influențând negativ nu doar parcursul educațional al elevilor, ci și perspectivele lor de integrare socială pe termen lung. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Educației (2022), rata abandonului școlar timpuriu în România rămâne la un nivel îngrijorător, cu o prevalență semnificativ mai mare în mediile dezavantajate, în special în zonele rurale. Aceste statistici reflectă nu doar vulnerabilități individuale, ci și disfuncționalități structurale ale sistemului educațional, care nu reușește să ofere soluții adaptate nevoilor diverse ale elevilor.
Două voci ale pedagogiei universale care m-au inspirat în activitate
Istoria pedagogiei ne oferă o panoramă amplă asupra felului în care oamenii au înțeles, de-a lungul timpului, educația – atât ca știință, cât și ca practică socială. Dincolo de metode și teorii, pedagogia este o reflecție profundă asupra umanității, o expresie a valorilor pe care dorim să le cultivăm în generațiile viitoare. În acest context, vocile marilor pedagogi reprezintă nu doar repere teoretice, ci și surse de inspirație pentru practicienii educației de azi.
Argumentarea și dezbaterile – metode de învățare interactive bazate pe comunicare
Utilizarea tehnicilor bazate pe argumentare, care provoacă învățarea prin acțiuni și reflecție, este eficientă, deoarece elevii obțin cunoștințe printr-un efort propriu de gândire, învață să susțină opiniile proprii prin argumente, să analizeze argumentele celorlalți și să le contracareze prin contraargumente, să decidă schimbarea atitudinilor în funcție de puterea de convingere a argumentelor.
Individualizarea și diferențierea instruirii – Zona proximei dezvoltări
Abordarea instruirii prin individualizarea și diferențierea instruirii este una esențială în pedagogia modernă, punând accentul pe adaptarea procesului de predare-învățare la particularitățile fiecărui elev. Individualizarea instruirii se referă la adaptarea procesului educațional la caracteristicile individuale ale fiecărui elev: ritm de învățare, stil cognitiv, nivel de dezvoltare, interese, nevoi specifice cu accent pe unicitatea elevului. Diferențierea instruirii reprezintă adaptarea metodelor, conținuturilor, strategiilor și evaluării pentru grupuri de elevi cu caracteristici similare (ex: nivel de performanță, stiluri de învățare, interese). Iar acccentul cade pe diversitatea clasei.
Să te cunoști ca să te poți înălța. Rolul consilierii educaționale în formarea elevului din învățământul primar
Educația modernă pune tot mai mult accent pe dezvoltarea holistică a copilului – nu doar pe dimensiunea cognitivă, ci și pe cea afectivă, relațională și socială. Într-un context marcat de suprasolicitare emoțională, accelerare informațională și slăbirea coeziunii familiale, consilierea psihopedagogică devine un instrument vital pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate. Conform cercetărilor actuale (Cosmovici & Iacob, 1999; Goleman, 2006), stima de sine, autocontrolul și capacitatea de relaționare trebuie cultivate încă din primii ani de școală.
Creșterea eficienței și eficacității feedbackului pentru elevi
Feedbackul eficient presupune ca o persoană să aibă un obiectiv, să întreprindă acțiuni pentru a-l atinge și să primească informații relevante despre performanța sa în raport cu obiectivul. Un feedback eficient este concret, specific și util; oferă informații aplicabile. Feedbackul, asemenea evaluării, compară standardele și așteptările cu performanța reală a elevilor pentru a evalua calitatea muncii. Totuși, scopul feedbackului diferă de cel al evaluării prin faptul că urmărește să evidențieze acele aspecte ale performanței care îndeplinesc standardele și așteptările, mai degrabă decât să noteze performanța.