Agresivitatea la vârsta școlară mică a fost, este și tinde să devină o problemă destul de dificilă pentru cadrele didactice, în condițiile în care acest fenomen sub influența factorilor de natură școlară și extrașcolară se află în creștere.
Misiunea profesorul este de a aceea de a le oferi copiilor cât mai multe oportunități pentru autocunoaștere și exersarea autocontrolului şi nu aceea de a apela la clișeele „imaturității” şi „neputinței” copilului ca scuză pentru nonintervenţie și etichetare a acestuia.
Portretul managerului ideal al unei instituții de învățământ preuniversitar
Eforturile de îmbunătățire a școlii se bazează foarte mult pe un management de calitate. Managerii unităților de învățământ sunt însărcinați cu stabilirea unei viziuni clare pentru îmbunătățirea școlii și inițierea schimbării pentru a stimula inovația, pentru a asigura învățarea elevilor și pentru a crește gradul de promovabilitate. Managerul unității de învățământ are un rol hotărâtor în ceea ce privește dimensiunea performanțelor obținute de unitatea școlară. Modalitatea în care managerii își exercită atribuțiile ce le revin în planificarea, organizarea, antrenarea și coordonarea activității din unitatea școlară se reflectă în modul în care managerul gândește și acționează.
Modalități și criterii de selecție a directorilor de școli
Directorul unei unități de învățământ sau managerul cum mai este el numit în limbajul de specialitate actual, ocupă un rol principal în dezvoltarea instituției pe care o reprezintă. Atribuțiile și rolurile acestuia sunt diverse: el trebuie să managerieze oameni – să devină un lider, să conducă organizația, organizând resursele materiale, financiare și umane ale unității școlare și să determine schimbarea în organizație (schimbare la nivelul culturii instituționale, a viziunii sau misiunii școlii) în concordanță cu politicile educaționale și economice la nivel de societate. Așadar, rolul jucat de acesta este unul esențial, iar alegerea unui lider sau manager care să îndeplinească competențele amintite mai sus este o provocare pentru toate sistemele educaționale. În cele ce urmează voi încerca să fac o scurtă prezentare a modalității în care directorii de școli sunt aleși în diferite părți ale lumii.
Despre educația STEAM. Delimitări conceptuale și exemple
Începând cu anul 2007, educația STEAM s-a dezvoltat, în încercarea de a crește interesul elevilor pentru științele exacte și tehnologie. Educația STEAM contribuie la îmbunătățirea motivației elevilor şi la dezvoltarea abilităților cognitive, precum și la formarea abilităților necesare pentru obținerea și menținerea unei profesii în secolul XXI. Din perspectivă aplicativă, sunt prezentate trei exemple de valorificare a educației STEAM în învățământul primar, gimnazial și liceal la trei discipline distincte.
Roluri și responsabilități ale profesorului lider (Proiectul „Profesorii-leaderi. Profesorii ca lideri și promotori ai schimbării”)
Cerințele adresate școlii actuale impun demonstrarea calităților de lider și, implicit, a leadership-ului, la orice nivel. În școală, leadership-ul presupune găsirea, susținerea și direcționarea talentului și energiei celorlalți – elevi, părinți, ceilalți profesori, comunitatea către atingerea scopurilor educaționale comune. Ca urmare, ne propunem promovarea și cultivarea rolurilor și responsabilităților de lider în rândul cadrelor didactice, astfel încât profesorii să devină acei agenți așteptați, ai unei schimbări reale și profunde în educație. Prin proiectul Erasmus+ intitulat ”Teachers-Leaders – Teachers as Leaders and Trendsetters of Changing” (2018-1-PL01-KA201-050605), ne propunem stabilirea setului de standarde pentru formarea profesorilor lideri și aplicarea acestor modele asupra grupurilor țintă de profesori din țările participante în proiect.
Rolul cadrului didactic în calitatea educației
Când încercăm să înţelegem calitatea întotdeauna este necesar să răspundem la două întrebări fundamentale. Prima: care este produsul? Iar a doua: cine sunt clienţii? Ambele întrebări au aplicabilitate deplină şi în cazul educaţiei.
Definirea produsului educaţiei nu este deloc simplă. Există o serie de posibile răspunsuri. Nu rareori percepţia asupra „calităţii“ unei instituţii educaţionale este formată în raport cu absolvenţii acesteia. Această formulare, precum şi considerentul că absolvenţii constituie produsul sunt eronate.
Emoții și temeri privind adaptarea copilului la grădiniță sau la școală
Începerea şcolii şi a grădiniţei este o perioadă plină de emoţii, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Dar emoţiile sunt cu atât mai mari cu cât copiii păşesc pentru prima dată în această lume nouă şi diferită de cea cu care au fost obişnuiţi.
Adesea, emoţiile cele mai puternice le încearcă părinţii, deoarece ei îşi pun cele mai multe întrebări: Se va obişnui oare copilul meu la grădiniţă/ şcoală? Va plânge mult? Ce să fac să-i uşurez acomodarea? Cum ar trebui să mă comport dacă el plânge? sunt doar câteva din gândurile ce-i frământă pe părinţi.
Sfaturile sunt numeroase, dar trebuie să ţinem cont, în principal, de aspectul emoţional al acestei etape, de faptul că este o perioadă de schimbare pentru toţi membrii familiei, şi este esenţial să ştim, ca părinţi, cum să o gestionăm, astfel încât copilul să devină un membru integrat al societăţii cu o imagine de sine sănătoasă şi pozitivă.
Învățarea vizibilă sau eficiența învățării
Pentru un cadru didactic, una dintre marile provocări o constituie alegerea celor mai bune tehnici și metode astfel încât, la sfârșitul unei secvențe de învățare, să se constate progresul. Însă progresul presupune planificarea și implementarea unor strategii care să producă o schimbare cognitivă în rândul elevilor. Acest lucru se traduce prin conștientizarea obiectivelor educaționale, prin corelarea cunoștințelor dobândite deja de către elevi și a conținuturilor școlare cu scopul de a crea experiențe de învățare motivante. În momentul în care se înregistrează un progres, învățarea devine vizibilă.
Articolul își propune să sublinieze în linii mari câteva direcții care stau la baza unei învățări de durată promovând conceptul de învățare vizibilă, un tip de învățare în centrul căruia se află profesorul și sistemul educațional. Scopul este de a conștientiza impactul pe care învățarea îl are asupra elevului și modul în care se realizează progresul. În acest sens, intervine abilitatea profesorului de a percepe învățarea prin ochii elevilor, o provocare uriașă pentru acesta, dar care îl poate ajuta în alegerea strategiilor, metodelor și tehnicilor ce îi pot facilita calea spre reușită.
Competențele profesorului într-o activitate de predare eficientă
În didactica tradiţională, predarea a fost cunoscută şi interpretată ca o activitate a profesorului, care constă în transmiterea de cunoştinţe către elevi. În vorbirea obişnuită se utilizează acest termen „am de predat sau am predat o lecţie despre…”. În viziunea învăţământului modern, predarea este o noţiune cu un conţinut mult mai bogat, cuprinzând tot complexul de acţiuni desfăşurate de profesor în cadrul lecţiei, care îşi extind influenţele şi dincolo de lecţie, prin care acesta organizează, conduce, îndrumă şi evaluează activitatea de învăţare a elevilor. Predarea implică formarea elevilor.
Modele educaționale promovate de pedagogia interactivă
Lucrarea analizează aspecte semnificative, specifice predării și învățării interactive, din perspectiva optimizării performanței școlare. Demersul științific întreprins în acest sens se înscrie în tendințele de dezvoltare ale didacticii din ultimele decenii. Interesul cercetătorilor manifestat de-a lungul timpului, privind strategiile activizante, participative, a fost determinant în conturarea unui tablou complex al abordării conceptuale privind instruirea interactivă.
În acest context, am delimitat două metode fundamentale, „problematizarea” și „învățarea prin descoperire”, considerate ca fiind semnificative pentru o abordare interactivă a procesului de predare- învățare.