Oricât de mult am aprecia materia pe care o predăm, ajungem într-un context în care, în mod inevitabil, trebuie să recunoaștem că se resimte acut diferența dintre cerințele trecutului – în care au fost bine angrenate conținuturile – și cele ale prezentului – în care avem impresia că sunt ușor depășite. Consider că e momentul să devenim dascăli pragmatici, să observăm nevoile elevului înainte de toate și să încercăm să ne depășim condiția.
Despre participarea la concursurile școlare (la disciplina matematică)
Concursurile școlare reprezintă „întreceri care se termină (întotdeauna) cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți”. Sunt Competiții ce îmbracă „forma de interacțiune psiho-socială mutuală constând în rivalitatea sau concurența dintre două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil.” (DEX).
Competiția poate fi orientată, prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma și în conflict, nemulțumiri, dezamăgiri, descurajări, retragere și pot crea relații antagonice între indivizi.
Profesorul şi transdisciplinaritatea
Disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: cel al educaţiei în scopul cunoaşterii.
Privind contextual, vom observa că discursul mediatic a cotropit întreaga existenţă; mediatizarea vieţii publice e o observaţie la îndemână, iar procesul comunicaţional, fie el instituţional ori publicitar transformă realitatea într-un fenomen discursiv. Fiecare persoană, beneficiară a unei experienţe mediatice fără precedent şi dezorientată în jungla mediatică, îşi oferă azi propriul mozaic (colaj) cultural, pierzând sensul întregului.
Studiu privind învățarea vizuală
Învățarea vizuală decurge din activitatea de instruire care implică folosirea imaginilor, indiferent de modul în care sunt prezentate. La acest stil de învățare, receptarea, prelucrarea, stocarea și reactualizarea informației se realizează mai eficient folosind mijloace și tehnici de comunicare vizuală. Stilurile de învățare de bază, având drept criteriu componenta genetică, sunt: vizual, auditiv și tactil-kinestezic, fiecare din ele având anumite caracteristici.
Învățătorul contemporan
Ne întrebăm adeseori ce e dascălul din zilele noastre? Un profet, un luptător, un învingător, un pesimist, un nemulțumit, un adaptabil, un paznic, un empatic, un facilitator, un iubitor, un implicat, un dicționar universal, un deschizător de drumuri, un făuritor de caractere sau un modelator de suflete…? Lista e lungă, poate continua la nesfârșit. De ce are el aceste însușiri? El este un profet într-o luptă continuă cu programa școlară, din ce în ce mai pesimistă, făcându-l nemulțumit când apare în fața elevilor și le prezintă complicatele abecedare și puținele resurse materiale. E un învingător, căci dispune de resurse sufletești nelimitate, ce-i permit să izbândească în actul predării. E adaptabil, se pliază după potențialul fiecărui elev, fiind pentru ei atotștiutor, o sursă inepuizabilă de cunoștințe, jocuri, tehnici de stimulare. Calitățile sale, caracterul său devin copiile fidele pentru elevii săi, cărora le modelează cu îndemânare, răbdare și blândețe personalitatea.
De ce am ales meseria de dascăl?
Stresul profesional și implicațiile acestuia pentru cadrele didactice
Stresul a devenit inamicul cel mai temut al civilizaţiei moderne. Nu putem fugi de el, nu-l putem evita. Mai devreme sau mai târziu vom avea momente de stres grav, care, însă, pot fi depăşite prin aplicarea unor procedee simple. Stresul este o reacţie psihologică la solicitările inerente ale factorilor de stres şi are potenţialul de a face o persoană să se simtă tensionată şi anxioasă, pentru că nu se simte în stare să facă faţă anumitor solicitări.
Gândurile unui dascăl român
România lui 2019, România modernă, România viitorului.
Un nou an, un nou început, noi posibilități. Din prisma dascălului român în România modernă, învăţământul parcă nu vrea să se despartă de trecut pe de o parte, când ne gândim la metode didactice, iar pe de altă parte adaugă foarte multe statistici, situaţii, adrese, anexe care nu au existat în trecut, deşi atunci nu exista nici calculator, internet, email, baze de date. Sistemul de învăţământ îşi doreşte modernismul european, dar timid şi cu frica de necunoscut, precum un copil nesigur pe el, pe cunoştinţele şi aptitudinile sale.
Bun sau rău, iubit sau hulit, profesionist sau mai puţin pregătit, cu înclinație către meserie sau lipsit de tact pedagogic, dascălul român este bugetar, dar mai ales, un birocrat. Un curs principal, la facultate, ar trebui să fie despre întocmirea de documente, îndosariere, arhivare. De la an la an, cadrul didactic se transformă din dascăl în manager, administrator, funcţionar.
Profesorul – cu mască… fără mască
Dintre numeroasele măşti pe care le purtăm zilnic, dintre numeroasele performări din viaţa cotidiană, m-am oprit asupra celor desfăşurate în clasa de elevi, urmărind comportamentul pe scenă, dar şi în culise al performerilor, precum şi jocul de echipă. Pe baza unor chestionare-anchetă, am reuşit să creionez portretul profesorului ideal, a cărui performare este ireproşabilă, să aflu care este imaginea profesorului real în viziunea elevilor şi cum îl văd pe cel „de vis”. Totodată, am aflat şi care este opinia profesorilor despre rolul de elev.
Sistemul de învățământ finlandez
Ocupând locul întâi în Europa și locul al șaselea mondial, după țările asiatice, sistemul de educație finlandez se remarcă prin eficiență și performanță. Este un sistem modern și dinamic în sensul în care se dorește a fi îmbunătățit continuu.
Dacă înțelegem prin eficiență atingerea unor performanțe deosebite într-o perioadă cât mai scurtă de timp, am putea afirma că sistemul de învățământ finlandez excelează prin faptul că au o promovabilitate la bacalaureat de 93%, în condițiile în care elevii petrec cel mai puțin timp la școală, având vacanțele cele mai mari din Europa. Conform evaluărilor internaţionale PISA, Finlanda ocupă locul 6 în lume privind competențele elevilor la lectură, performanțe matematice şi ştiinţifice.
Dezvoltarea gândirii logice prin folosirea fișelor de evaluare la matematică
Activitățile cu conținut matematic contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, stimulând inteligența și creativitatea. Prin intermediul lor se face trecerea treptată de la gândirea concret intuitivă la gândirea abstractă și pregătește copiii pentru înțelegerea și însușirea matematicii. O modalitate esențială de formare a deprinderii de a munci, de a învăța, de a-l pune pe copil în fața unei situații pe care el trebuie să o rezolve, este munca independentă.
Studiul de față își propune construirea și validarea premiselor teoretice pentru un program de dezvoltare a gândirii logice prin folosirea programatică a fișelor de evaluare la disciplina matematică, la nivel preșcolar.