Jocul este o activitate definitorie pentru copil. Prin joc, stimulăm toate disponibilitățile fizice, intelectuale, afective de care dă dovadă elevul, tocmai de aceea, implicațiile jocului la nivelul procesului instructiv educativ sunt multiple și variate. Cu ajutorul jocului, activitatea de învățare devine mult mai flexibilă și nu este resimțită ca un efort din partea elevilor. El poate îmbina într-un tot armonios atât sarcinile specifice jocului didactic, dar și cele specifice activității de învățare.
Folosirea frecventă a jocului la clasă, împreună cu materialul didactic corespunzător cresc eficiența învățării, imprimă activității didactice o anumită dinamică, determinând eficiența instructiv-educativă a lecțiilor.
Cuget despre a preda și a educa
Înainte de a completa câteva rânduri cu o dezbatere referitoare la tema de mai sus, voi așterne un citat al lui Jean Jacques Rousseau, care la o lectură atentă ne face pe mulți dintre noi să descoperim sensuri ale meseriei noastre. „Scopul programului meu nu este de a-l învăța pe copil multe lucruri, ci de a nu lăsa sa-i pătrundă în creier decât idei juste și clare. Chiar dacă nu o să știe nimic puțin îmi pasă; totul este să nu se înșele; nu îl învăț unele adevăruri decât pentru a-l feri de greșelile pe care le-ar putea învăța în locul lor.”
Am văzut și profesori fericiți
În urmă cu 20 de ani, parafrazând titlul unei emisiuni în vogă, scriam un articol, deloc serios, susținând în final că am văzut și profesori fericiți. Mi s-a părut oportună revenirea la această temă, destul de picantă, a statutului dascălului în societatea actuală, întrebându-mă dacă opinia lui N. Iorga, ce susținea că în fața nimănui nu se ridică pălăria cu mai mult respect decât în fața dascălului, care, în hăinuța lui ponosită, impune prin comoara minții sale mai este valabilă. După 20 de ani, mă tot întreb (în ultima vreme) dacă mai pot afirma că am văzut și profesori fericiți. Și, cum altfel îmi pot răspunde la această întrebare decât relatând câteva din întâmplările unei zile obișnuite din viața unui profesor?
Metode şi procedee folosite în jocul didactic
Metoda didactică este constituită din mai multe procedee, care în anumite condiţii poartă numele de tehnici, cum sunt tehnicile de experimentare în laborator, de citire, de a lua notiţe sau tehnici audio-vizuale.
Reuşita activităţii depinde de precizia, corectitudinea cu care este făcută explicaţia, de gradul ei de accesibilitate.
Activități educaționale STEM în „Școala din vacanță”
Perioada vacanței de vară constituie o provocare pentru părinți, mai ales atunci când serviciul nu le permite să petreacă prea mult timp alături de proprii copii. De aceea, unele instituții de învățământ vin cu alternativa ” Școala de vacanță” prin care se oferă petrecerea unui timp de calitate de către copiii din circumscripția școlii sau prin participarea la diferite activități propuse de partenerii ce oferă servicii de educație într-o manieră nonformală. Se pot propune și activități în care școlari de vârste diverse pot fi mentori în diferite sarcini de învățare pentru ceilalți. Astfel de acțiuni constituie o parte inovativă a demersului de învățare deoarece se dezvoltă abilitățile privind lucrul în echipă, de comunicare, determinare în a face lucruri de calitate.
Dezvoltarea competențelor antreprenoriale la adolescenți
Interesul pentru domeniul afacerilor a crescut permanent peste tot în lume, dar mai ales în ultimul timp, ca urmare a dorințelor mai multor persoane de a-și obține libertatea de acțiune, de a nu mai depinde de deciziile altor persoane care conduc instituțiile în care lucrează, dacă sunt sunt deja angajați, sau ar putea să lucreze în perspectiva unei viitoare angajări în muncă.
Și în țara noastră, numărul celor care visează să-și creeze și să-și conducă propria afacere este în continuă ascensiune. Având în vedere structura economiei naționale, ritmul de creștere al potențialilor antreprenori nu este chiar atât de mare, ceea ce face mult mai importantă cunoașterea fundamentelor spiritului întreprinzător și dezvoltarea competențelor antreprenoriale la elevi.
Rolul profesorului și al managerului școlar în activitatea de consiliere și management al carierei
În ultimii ani, preocupările legate de problematica alegerii și dezvoltării carierei au început să ia amploare și în țara noastră. Pornind de la premisa că alegerea profesiei este o decizie importantă, care are de cele mai multe ori un caracter irevocabil, specialiștii au ajuns la concluzia că, acordând o atenție specială orientării profesionale încă de la vârste școlare mici, consiliindu-i și modelându-i pe micuții elevi, se pot reduce, semnificativ, mai târziu, numeroasele cazuri de schimbări ale profesiei și implicit pierderile de timp, bani și energie care rezultă din abandonarea unei meserii.
În ritmul în care merge societatea, pe tinerii de astăzi îi așteaptă un viitor complex și schimbător. Tehnologia și schimbările sociale au transformat piața muncii, aceasta devenind mai dinamică, solicitând niveluri tot mai înalte de îndemânare.
Management educațional – în concepția unui dascăl
În cadrul Programului postuniversitar de formare şi dezvoltare profesională continuă „Management educațional”, absolvit în anul 2015, la Sibiu, la disciplina Politici educaţionale pentru integrare europeană, am procedat la efectuarea unor exerciții reflexive extrem de utile pentru pregătirea noastră ca viitori manageri. Doresc să vă împărtășesc modul meu de abordare.
Rolul auxiliarelor în dezvoltarea creativității elevilor
Arta de a educa, pentru că, de ce să nu recunoaştem, este şi aceasta o artă, presupune un educator ce îi învaţă pe alţii, educaţii, să devină ei înşişi, astfel încât educaţia să permită celor doi factori implicaţi – profesor şi elev – să identifice nivelul performanţei în raport cu obiectivele de instruire propuse, să estimeze evoluţia elevilor, să stimuleze autocunoaşterea, autoaprecierea şi autocontrolul şi, nu în ultimul rând, să orienteze decizia elevilor în scopul integrării lor active în societate.
Sigur că acţiunea de a educa nu se face într-un singur sens, de la educator la cel educat. Există o relaţie de colaborare, de interdependenţă, identică, dacă vreţi, cu cea de comunicare dintre emiţător şi receptor. Astfel, pentru elev, actul educaţiei ar putea fi un drum lung, la fel de lung ca şi cel al vieţii, pe care îl străbate urcând şi coborând, căzând şi ridicându-se iar, în încercarea de a ajunge la lumină, acolo de unde ar putea privi în ochi lumea. Pentru educator, educaţia este fereastra deschisă spre ceilalţi sau un drum parcurs în sens contrar, de la lumină la întuneric, străbătut în doi, existând tot timpul posibilitatea ca cele două roluri să se inverseze, căci omul, fiinţă ce tinde spre perfecţiune, găseşte întotdeauna înlăuntrul său grăuntele îndoielii: E bine? Cred că nu, trăind sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu celălalt.
Dezvoltarea gândirii critice – premisă a dezvoltării creativității de grup
Tema abordată pornește de la faptul că noi, dascălii, urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, oameni cu simţul răspunderii, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântului. Gândirea critică îi învață pe elevi să-şi emită şi să-şi susţină propriile idei. Satisfacţia noastră, a oamenilor de la catedră, nu constă în a vedea că elevul a reprodus lecţia citită, compunerea sau comentariul dictat „cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în evidenţă „talentul”de a-şi realiza propria compunere. Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci trebuie să fie creator. Avem obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da elevilor senzaţia că ei sunt adevăraţii descoperitori ai „noului” (deşi e vorba de o redescoperire). Soluţiile problemelor supuse rezolvării presupun colaborare şi cooperare. Toţi copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot contribui la elucidarea situaţiei necunoscute, spunându-şi părerile. Ei trebuie învăţaţi să asculte şi să accepte. Numai astfel învăţarea va fi eficientă, realizându-se obiectivele propuse. Iată de ce se pune atâta accent pe lucru în echipă. Relaţiile elevului cu grupul-clasă influenţează atât dezvoltarea personalităţii, cât şi randamentul activităţii de învăţare.