Management educațional – în concepția unui dascăl

În cadrul Programului postuniversitar de formare şi dezvoltare profesională continuă „Management educațional”, absolvit în anul 2015, la Sibiu, la disciplina Politici  educaţionale pentru integrare  europeană, am procedat la efectuarea unor exerciții reflexive extrem de utile pentru pregătirea noastră ca viitori manageri. Doresc  să vă împărtășesc modul meu de abordare.

Exercițiul reflexiv nr. 1

Cum credeţi că ar putea fi îmbunătăţită comunicarea între elevi-profesori-părinţi? Cine credeţi că ar trebuie să facă primul pas? În opinia dumneavoastră, care din cei trei factori sunt cel mai dificil de schimbat?

“Pe cât de puternică este sabia în luptă, pe atât cuvântul bun în treburile cetăţii” – Solom
“Capacitatea de a exprima o idee este aproape la fel de importantă ca ideea însăși.” – Bernard Baruch

Scopul comunicării  este acela de a duce la schimbări, de a influenţa pozitiv actul educațional precum și comportamentul elevului.

În cadrul întâlnirilor cu părinții elevilor respect, în general   principiile de comunicare corectă si eficientă, principii care consider că îmbunătățesc comunicarea atât cu elevii cât si cu părinții:

  • ascultarea activă, realizarea de feedback, tehnica adresării întrebărilor;
  • formularea mesajelor clar, concis, pe înţelesul interlocutorului, ţinând cont de personalitatea şi pregătirea acestuia;
  • încurajarea părinților și elevilor de a avea şi de a-şi exprima idei şi opinii proprii;
  • practicarea unei comunicări empatice şi asertive;
  • comunicare transparentă care să informeze continuu părinții asupra schimbărilor din cadrul colectivului de elevi;
  • explicarea şi să motivarea deciziilor luate, oferirea unor  argumente raţionale, menite să evite stările tensionate;
  • informarea corectă, concretizată în transparenţă în comunicare, folosirea numai de informaţii corecte, circulaţia operativă a informaţiilor, eliminarea redundanţei de date şi informaţii;
  • stabilirea unui mecanism de comunicare adecvat (în sus, în jos şi pe orizontală pe canalele de comunicare);

Îmbunătățirea comunicării cu părinții o realizez și în cadrul unor reuniuni informale cum ar fi:diverse picnicuri, excursii realizate în compania lor, vizite la domiciliul elevului, chiar simple întâlniri ocazionale pe stradă, situații in care părintele si elevul  sunt  mai relaxați decât  în mediul  școlar .

Comunicarea cu părinții elevilor din Școala Gimnazială Ocna Sibiului, părinți care provin din medii sociale diferite, o adaptez în funcție de receptor,încercând ca, la rândul meu  să fiu  un bun receptor al mesajului,  mă  autoeduc  pentru a putea “asculta activ”ceea ce înseamnă :

  • crearea unei stări de spirit favorabilă ascultării
  • participarea la discuție
  • concentrarea atenției asupra esențialului
  • ascultare inteligentă în sensul acordării atenției asupra pronunției, timbrului vocii, gesturilor

Atât în relația cu părinții, cât și cu elevii consider ca un rol deosebit de important îl deține: purtarea prietenoasă : Copiii au nevoie de modele, mai degrabă decât critici. Când zâmbesc si mă  port prietenos discuția se desfășoară de la sine;consider că rețeta unei comunicări eficiente poate fi: zâmbet, ton prietenesc, ascultare atenta, privit în ochii interlocutorului: “Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuiește mult” – spune un proverb chinezesc.

COMUNICAREA cu părinții și elevii o realizez de cele mai multe ori  sub forma de dialog, discuție planificată si controlată, cu un anumit scop: transmiterea unor informații,rezolvarea unor probleme, obținerea de noi informații referitoare la comportamentul copilului în mediul familial, modul cum își organizează timpul ,regimul lui de viață,informații asupra sentimentelor, temerilor care îl stăpânesc.

Consider că am o comunicare chiar foarte bună  atât cu părinții,cât și cu elevii deoarece aceștia mă caută, îmi povestesc fapte, întâmplări,pe care nu  îndrăznesc să le povestească părinților, la rândul lor, părinții mi se *destăinuie *apelând la intervenția mea în anumite cazuri, *daca spune doamna ,fac orice* în schimb, dacă spun ei, e discutabilă sau chiar refuzată realizarea anumitor sarcini. Îmi acordă multă  încredere,fapt ce mă onorează, de aceea, la rândul meu îi respect și îi țin apropiați de sufletul meu. Știu să fiu autoritară ,atunci când situația o impune ,îmi place să domine o atmosfera plăcută, favorabila învățării, elevii să se simtă relaxați, în siguranță, să se poată concentra asupra sarcinilor. În acest scop, respect câteva așa zise reguli:

  • orientez pozitiv  comunicarea (pe fapte plăcute, stimulative);
  • permit schimbul de mesaje,punerea de întrebări;
  • concordanța comunicării verbale cu cea mimico-gestuală;
  • evit ambiguitățile (subînțelegerile, incertitudinile);
  • nu  intervin  peste cuvântul celuilalt;
  • formulez  mesaje clare, concise,exprimate cu cuvinte si expresii uzuale.

Cred că primul pas îl fac mereu eu, în calitate de învățător, pentru a-i încuraja ori de câte ori au o problemă să apeleze fară rețineri ,însa cred că ei,în calitate de părinți ar trebui de multe ori să realizeze acest prim pas  ori de câte ori se ivește ceva, un eveniment,o situație  petrecută în momentele în care copiii sunt în compania lor și pe care   eu nu  am cum să le cunosc și să acționez în conformitate cu situația dată.

Consider că, dintre cei trei factori, cel mai mai dificil de schimbat sunt părinții, care au fiecare anumite idei, concepții înrădăcinate, uneori relația lor cu copilul se rezuma la foarte puțin, sunt de multe ori de înțeles; lupta pentru viata de zi cu zi ,tot mai grea în unele familii din mediul rural, putem spune că le acaparează o mare parte din timpul si energia pe care ei ar trebuie să o dedice pruncilor lor.

Tocmai de aceea  copiii mei –cum îmi place să-i numesc-sunt atât de apropiați de mine ,îi pot modela atît de frumos ,deoarece petrec uneori mai mult timp în compania mea decât a părinților, nu  se simt timorați, presați  de absolut nimic .

Mărturisesc că am și puncte slabe cum ar fi : mă implic prea mult emoțional în activitatea profesională, câteodată iau decizii cu sufletul si inima(atunci cand nu ar trebui implicați acești factori),sunt prea  sincera  si directa, îmi place  să-mi exprim cu claritate opiniile, fără să disimulez.

În încheiere, vreau să specific un lucru: consider că orice bun învațător și pedagog este si un bun comunicator, că are resurse infinite de a îmbunătăți comunicarea atât cu părinții  cât si cu elevii, că știe să se adapteze perfect la  situația  de comunicare  precum si la interlocutor.

Un ultim citat îndrăgit :
“Iubește copiii, iar dacă nu poți iubi peste măsură ,să nu iei copii in grijă! ”

“Excelența Sa
Dascălul   trudește  viața-ntreagă
La  secera  ascuțită a lunii
Semănând  pulberi  de  aur
Peste semințele ce  stau  să  încolțească….. “

Exercițiul reflexiv nr. 2

Un manager școlar are nevoie de o pregătire pedagogică şi legislativă adecvată, inițială şi continuă. Cunoscând problematica pedagogiei şi educației, folosind textul-suport oferit de curs, experiența proprie, prezentați 3 situații educaționale reale, diferite, în care se verifică această teză; oferiți minimum trei argumente pentru fiecare situație

Am avut onoarea să exercit nobila profesie de  învățător (profesor în învățământul  primar) de-a lungul a 15 ani,  în sistemul educațional românesc, apoi, timp de 5 ani am funcționat într-un proiect internațional de  Limbă,cultură și civilizație românească în Spania-Valencia (Castellon de la Plana), proiect inițiat de Institutul Limbii Române prin  intermediul Ministerul Educației din România, prin urmare nu am exercitat funcția de manager școlar,ca să pot vorbi din propria experiență, să pot formula o opinie competentă de manager adevărat, cunoscător de legislație,  însă voi face referiri, exprimându-mi doar  opinia personală, a unui simplu cadru didactic.

Pe lângă  acest criteriu : pregătirea pedagogică şi legislativă adecvată, inițială şi continuă a unui manager scolar, indispensabilă de altfel, cred că acesta trebuie să aiba si unele calitați cum ar fi : foarte bun organizator, bun coleg de echipă, cunoscător de limbi străine, fin observator, bun psiholog,foarte rezistent la muncă continuă,să lucreze eficient sub presiune si stres, să rezolve  în timp util și eficient situații conflictuale, să respecte si să aibă grijă de toți angajații,de la femeie de serviciu până la director adjunct,să fie corect,  intransigent, punctual, să aibă carismă, să organizeze activități extrașcolare,să evite conflictele minore, cicăleala.

Referitor la cunoașterea legilor, a metodologiei, cunosc cazuri în care un  director nu era la curent cu noutățile și schimbările survenite în calendarul  mobilității cadrelor didactice, persoanele în cauză nu și-au depus  dosarul de titularizare pe baza unui anumit articol 235, în intervalul respectiv prevăzut de lege deoarece directorul susținea ca încă nu e perioada de depunere; au urmat alte  etape de pretransferuri și transferuri, etape în care  posturile respective li s-au ocupat. Degeaba și-a exprimat regretele ulterioare, faptul era consumat, iar profesorii în cauză au rămas pe drumuri.

Argumente: managerul nu a cunoscut legea,nu a cunoscut ultimele modificări,slab interes în a oferi siguranță angajaților, nici cea mai mică preocupare în a cunoaște situația cadrelor didactice din școală. Pentru mulţi angajaţi schimbarea constituie o ameninţare, ei devin mai neliniştiţi, mai nervoşi atunci când trebuie să schimbe locul de muncă sau funcţia. Ei cred că securitatea slujbelor este periclitată; Totodată schimbările pot afecta puterea, statutul în organizaţie, securitatea, obişnuinţa cu procedurile existente şi încrederea în sine.

O altă situație determinată de pregătirea pedagogică slabă a unui manager din altă școală
(ex .profesor de educație fizică devenit în urma absolvirii unui institut, cursuri fara frecvență de trei ani, inițial doar cu calificare de antrenor)

  • în asistențele la clasă nu poate formula observații competente asupra metodelor, procedeelor, conținutului științific al lecției, modului de evaluare al elevilor etc;
  • nu este capabil să realizeze o evaluare obiectivă a cadrelor didactice, mai ales în cazul restrângerilor de activitate;
  • în cadrul inspecțiilor de perfecționare a cadrelor didactice nu este capabil să formuleze opinii si caracterizări competente ale cadrului didactic în cauză

O altă situație ar fi atunci când exist în anul școlar respectiv un procent mai scăzut de promovabilitate decât cel standard. Managerul impune o schimbare în organizarea unității de învățământ. Se caută motivele acestei diferențe, se urmărește dacă standardul este unul real sau fictiv sau dacă personalul didactic îndeplinește cerințele impuse de standarde sau atmosfera administrativă sau starea de emotivitate a elevilor pot fi cauze ale procentului scăzut și cum se pot schimba acestea. Toate acestea nu le poate realiza fără o pregătire pedagogică şi legislativă adecvată, inițială şi continuă.

Consider de asemenea că un bun manager, cu o pregătire pedagogica și legislativă adecvată va fi pregatit să facă fată cu abilitate unor obstacole  ce pot aparea în diverse situații provocate de: mentalități învechite ale părinților, autorităților și ale unor câtiva colegi, lipsa de cultură a unei mari mase de oameni din localitățile din subordine, spectrul șomajului din multe familii care duc la dezinteresul părinților și al elevilor pentru școală, politica cu totul nesănătoasă a mijloacelor mass-media,legislație foarte permisivă față de actele de violență și agresare verbală ale elevilor  față de dăscălime în general (învățământ obligatoriu) și foarte restrictivă, chiar absentă a dăscălimii față de elevi.

Comentariu (opinie personală):

În ultimii 20 de ani, întregul sistem de învățământ a suferit transformări substanțiale. Fiecare Ministru a dorit să-și lase amprenta trecerii lui prin funcție, însă de cele mai multe ori această amprentă a fost negativă.

Încet, încet însă se pare că revenim la ceea ce a fost bun în învățământul românesc de până în anul 1990. Din păcate, anii pierduți nu se mai pot recupera nici cantitativ, dar mai ales calitativ.

Știm cu toții că și acest Minister ar trebui să funcționeze fără imixtiune politică, să funcționeze cu oameni capabili, deștepți și competenți care au habar de învățământul de la talpa țării. Precizez că a fi deștept nu înseamnă să fi și competent la postul pe care îl ocupi.
Sistemul de învățământ superior privat și la distanță a distrus în cea mai mare parte învățământul românesc.

Exercițiul reflexiv nr. 3

Pe baza suportului de curs, a documentelor naționale și europene identificați trei probleme majore ale învățământului românesc și descrieți soluțiile pentru acestea.

Nu sunt sigură că pregătirea mea îmi oferă  suport în identificarea competentă  a  unor probleme majore ale învățământului românesc și în descrierea soluțiilor pentru acestea însă voi enumera unele probleme sesizate de mine, observate de ochiul neprofesionist al unui simplu cadru didactic, repet, fără experiență de manager.

Probleme:

1. Centralizarea financiară

Consider că este nevoie de insistență  din partea ISJ către forurile competente ca măsurile de descentralizare în domeniul economic-financiar să fie aplicate în întregime. E dificil ca un manager să-și  desfăşoare bine activitatea dacă banii sunt la dispoziţia altei persoane şi efectiv este o milogeală în a cere bani, chiar şi pentru activităţi foarte importante. Dacă managerul ar dispune de bugetul școlii, cu toată responsabilitatea ar face următoarele mici,dar esențiale activități: ar da prime pentru activități școlare și extrașcolare deosebite,ar reuși să facă reparații și igienizări conform cerințelor, ar externaliza probabil serviciul de curățenie, ar recompensa, cu acordul Consiliului de administratie, elevii capabili de performanțe.

Școlile ar trebui să fie gestionate într-o manieră care permite adaptarea continuă la nevoile variate şi aflate în permanentă schimbare ale elevilor, părinţilor, şi comunităţilor locale, după cum sunt transmise de către autonomiile locale, precum şi să legitimeze interesele naţionale transmise de obiective şi ţinte stabilite de legi şi aşteptări guvernamentale.

Abordarea şcolii ca un tot unitar, unul dintre pilonii sistemelor de guvernanţă a educaţiei contemporane, este elementul de bază pentru separarea abordării descentralizării din considerente legate de administrarea educaţională şi publică.

Trebuie să se creeze un cadru legislativ prin care să se dea posibilitatea celor care conduc şcoala, respectiv directorului, consiliului de administraţie puterea de a decide în legătură cu angajarea sau eliberarea din funcţie şi motivarea şi evaluarea personalului didactic, toate acestea fiind posibile în condiţiile în care se respectă strict metodologiile elaborate de MECTS.

2. Neconcordanță în programele școlare; Reducerea materiei din programele şcolare, nu este o corelaţie între numărul de ore la o materie şi cantitatea şi gradul de dificultate al acesteia, la un număr „x“ de ore;manuale folosite de prea multe generații de elevi

Soluții:

Disciplinele din trunchiul comun existente în planurile cadru şi programele şcolare să fie elaborate de Consiliul Naţional pentru Curriculum cu consultarea directa a cadrelor de la catedră; MECTS aprobă planurile de învăţământ şi programele şcolare, iar curriculum-ul la decizia şcolii să fie reglementat, în termeni de ore, la nivelul planurilor de învăţământ, iar programa şcolară sa fie elaborată la nivelul şcolii,avizată de  consiliul de administraţie. Există unele condiţii ce se impun şi anume că oferta de curriculum la decizia şcolii trebuie să cuprindă minimum dublul numărului de ore alocat CDŞ prin planurile de învăţământ. Conform reglementărilor în vigoare, această ofertă trebuie adusă la cunoştinţa, elevilor/ părinţilor înainte aplicare, pentru ca aceştia să-şi poată exprima opţiunile în funcţie de preferinţe.

În urma evaluării calităţii ştiinţifice şi pedagogice, MECTS va aproba manualele şcolare precum şi compatibilitatea cu programele şcolare aflate în vigoare. Tot ministerul va publica regulat catalogul manualelor şcolare aprobate şi va facilita, prin Casele Corpului Didactic, accesul cadrelor didactice din fiecare şcoala la consultarea acestora.

Manualele să fie selectate de către cadrele didactice, în cadrul comisiilor de la nivelul şcolii, cu consultarea elevilor şi/sau a părinţilor. Achiziţia se face în urma centralizării opţiunilor la nivelul şcolii, iar fondurile necesare achiziţiei vor fi asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul şcolii.

3. Media la concursul de ocuparea posturilor să fie aceeaşi la oraş ca şi la ţară. Acesta este unul din punctele care contribuie la medii mai mici şi promovabilitate mai scăzută la ţară decât la oraş, discutăm în fond de calitatea cadrului didactic.

Nu trebuie să trimitem la ţară cadre mai slab pregătite, deoarece copiii sunt la fel peste tot.

  • crearea premiselor acordării de şanse egale tuturor copiilor şi tinerilor de a primi o educaţie de calitate,    din partea unor profesori pregătiţi după standarde profesionale unice ;
  • redefinirea, prin creşterea prestigiului şi protejare, a statutului profesiei didactice în sistemul ocupaţional şi pe piaţa forţei de muncă  din mediul rural;
  • sporuri salariale semnificative pentru cei care ocupa un post in mediul rural cu medie mare ;
  • diminuarea subiectivismului şi a formalismului în evaluarea prestaţiei cadrelor didactice.

Exercițiul reflexiv nr. 4

Politica privind parteneriatul educațional între profesor-elev-părinte este frecvent aclamată de factorii de decizie. La nivelul școlii în care activați sau la nivelul clasei pe care o conduceți cum operaționalizați această politică pentru a-i responsabiliza pe părinți în legatură cu educația copiilor lor?

Şcoala, un spaţiu al comunicării se defineşte pe trei dimensiuni esenţiale:

  • educaţională – prin care scopul primordial al şcolii îl reprezintă sprijinirea formării individuale a copiilor şi tinerilor, în dezvoltarea capacităţilor personale necesare integrării acestora în societate şi în viaţa profesională.
  • politică – respectarea principiilor de politică educaţională cuprinse în constituţie: asigurarea dreptului fundamental la educaţie.
  • socială – prin care trebuie asigurat liberul acces al tuturor persoanelor şi grupurilor din societate, la un parcurs educaţional potrivit capacităţilor şi intereselor acestora, garantat prin legea învăţământului şi prin alte reglementări specifice.

Educatorul este un partener de dialog cu ceilalţi, ajutând elevul să-şi descopere resursele, bogăţia interioară,să se exprime. Succesul şcolar nu se obţine numai în urma efortului de asimilare a materialului predat, succesul şcolar presupune învăţarea normelor care guvernează comportamente-le acceptate în grupurile de elevi în şcoală. Despre educaţie se vorbeşte mult în zilele noastre şi mulţi factori sunt implicaţi în realizarea ei dar între aceştia familia ocupă locul de bază. Rolul conducător în procesul de educaţie îl are fără îndoială şcoala,dar în calitatea sa de cel mai apropiat colaborator al şcolii, familia, trebuie să o secondeze de aproape şi sincer. Dialogul cu familia este unul din elementele indispensabile ale reuşitei şcolare.

Dintotdeauna, şcoala a colaborat cu părinţii în diverse forme, dar astăzi din punct de vedere a cerinţelor sociale şi instituţionale, apare mai mult ca niciodată necesitatea întăriri legăturii dintre şcoală şi familie. Cunoaşterea cerinţelor specifice ale şcolii, valorificarea muncii elevilor, urmărirea activităţii de învăţare în modul familial, contribuie la îmbunătăţirea acestei legături şi diminuând sursele de neînţelegere, plasează părinţii şi elevii în relaţii de încredere cu mediul şcolar. Părinţii şi şcoala prin rolul fiecăruia este necesar să formeze un tot unitar.

Toți parinții își iubesc copiii și vor să îi crească cât mai bine. Iubirea care îi cuprinde încă de la nașterea lor este un dar special pentru care înteleg că trebuie să se jertfească, si să facă eforturi. Din păcate, din cauza educației greșite pe care au primit-o parinții la rândul lor, nu au cunoștințele și întelegerea necesară pentru a oferi o educatie « de calitate » copiilor, una adecvată care să îi ajute să se dezvolte sănătos si să înfrunte viața cu deschidere si curaj.

Mentalitatea si concepăiile parinților îi fac să se comporte în așa fel încât oferă  modele de comportament   nu tocmai bune de urmat.
În cei 15 ani în care am fost în contact direct cu părintii elevilor, am constatat că aceștia sunt predispuși la comiterea anumitor greșeli în educația copiilor. Prin urmare am organizat diverse întâlniri cu aceștia pentru a discuta tocmai  aceste aspecte :

Supra-responsabilizarea sau lipsa responsabilizarii

Aceasta atitudine arata de fapt neîncrederea în copil si necunoașterea psihicului uman, a ființei umane, care are nevoie sa i se arate încredere din partea celuilalt, și mai ales din partea celor mai importante ființe din viața lui: parinții. Copiii au nevoie să fie responsabilizați,să faca un minim de activități care să îi învețe că sunt persoane separate de părinții lor si să se priceapă de pe-acum la anumite activități gospodărești. În caz contrar :

  • copilul poate deveni un copil iresponsabil, incapabil să își îndeplinească propriile nevoi ;
  • copilul poate fi foarte mofturos si se poate învăta să aștepte de la părinți și de la ceilalți să primească mereu câte ceva și să i se facă treburile în locul lui;

Ne-ascultarea, lipsa dialogului autentic

Astăzi, părintii  nu își mai fac timp să își asculte copilul, iar când reușesc să își facă, le este greu să îl asculte cu adevărat. Iubirea adevarată înseamnă și să il auzi pe celălalt, să încerci sa întelegi ce nevoi are și mai ales să îl cunoști. Acesta este un efort pe care puțini părinți îl mai fac. Copiii au nevoie să simta că sunt ascultați, pentru a se deschide și a-și exprima sentimentele si gândurile.

Aceasta este o greșeala uriașă și cu consecințele cele mai negative față de copil. De regulă, copilul care nu este ascultat si căruia nu îi este împlinită nevoia de a fi important, de a conta pentru cei pe care îi iubește, se îndepartează de sine și poate ajunge să se inchida în el, să îi fie greu să relaționeze cu el însuși dar si cu cei din jur.

Cel mai important lucru pe care un părinte   este acela ca nu va putea niciodată să își crească bine copiii daca nu lucrează cu sine. Se zice ca nu poti ajuta un om să crească mai mult decât ai crescut tu. Așadar, dacă tu, ca părinte, esti încă imatur emoțional, ai dorințe si nevoi neîmplinite încă din copilărie, te vei confrunta mereu cu conflicte interioare pe care le vei proiecta asupra celorlalți din jur, și nu vei reuși să crești, să te vindeci cu adevărat de rănile emoționale si să îl ajuți si pe copil să crească.

Părintele este un model pentru copilul său prin ceea ce face si nu prin ceea ce spune. În momentul în care copilul simte că nu are « după cine se lua », le simte slăbiciunile părinților lui, nesinceritatea, minciuna, el  își poate pierde stima fata de părinți, iar acest lucru îl poate determina să se disprețuiască pentru că nici un copil nu ar vrea si cu greu poate îndura să aiba o ăarere proastă despre părinții lui ; copilul poate urma un curs al vietii haotic, neștiind și neînțelegând lucruri esențiale despre viață, oameni si relațiile dintre ei;

Toate aceste aspecte prezentate mai sus pot afecta comportamentul copilului atat la școala cât si acasă ,  de aceea consider că este importantă aducerea lor la cunoștință părinților și stabilirea unor moduri de comportament adecvate fiecărei situații.

Ce fac in acest scop ?

  • stabilesc tematici ale reuniunilor
  • facilitez schimbul de informații
  • ofer permanent consultanță, recomandări în orele săptămânale de consiliere școlară: Îndrumarea solicitantului se face verbal sau prin oferirea de materiale scrise, spre consultare. Soluţiile/ recomandările propuse sunt adaptate specificului disciplinei și corespund personalității individului. Recomandarea unor organisme specializate în consiliere se face,după caz, în funcție de complexitatea problemei şi de necesitatea unei informări / documentări complete.
  •  stabilesc modalități  de identificare a nevoilor de informare  :observare directă;sondaje; analize;organizarea unor lecții demonstrative în prezența părinților,vizite la domiciliul elevului .

Am încercat mereu ca relația  dintre mine, în calitate de  învățător   și  elev  să fie  o relație complexă, constructivă, dinamică, în care ambele părți implicate să  își aducă  aportul de originalitate si creativitate,ca această relație să se transforme într-un dialog autentic si aceasta se poate întâmpla doar dacă fiecare personalitate se angajează în întregime, se manifestă exprimându-și cu sinceritate  emoțiile, ideile, experiențele, acceptând întru totul sentimentele, ideile și experiențele celorlalți, pentru că dorește să le înțeleagă.” Consider că  elevul are un rol activ în învățare, întreaga activitate școlară trebuind să pornească de la preocupările, gusturile, dorințele, preferințele (alegerile) lui, descoperite de el și în el însuși.

Astfel am reușit să elimin distanța care separa în mod obișnuit elevul de învățător, să fiu  prezent printre elevii mei , participând la activitățile lor. Fiind la nivelul copiilor se elimină distanța periculoasă care există între elev și învățător  de obicei.

Sunt atentă  la opțiunile elevilor, încerc să  asigur întrunirea tuturor factorilor situației educative,  astfel încât să permit fiecărui elev să lucreze liber. Relația pedagogică  se bazează pe înțelegere, încredere, cooperare.  Am reușit  să devin  un elev mai mare printre alți elevi, care caută împreună cu ei, muncește în mijlocul lor, îi îndrumă, îi ajută. Rolul meu este de ajutorare, de sprijin,dar  și al  al unui conducător abil și discret.

Mă ocup de organizarea clasei, aleg tehnicile de grup și instrumentele necesare în învățare, toate în funcție de nevoile elevului și ale grupului și nu de un program preconceput și uniform.

Încerc și reușesc mereu :

  • să fiu deschisă, primitoare, permeabilă, astfel că elevul să știe dinainte că  are cine
  • să-l incurajeze și să-l ajute dacă va fi necesar.
  • să primesc într-o ambianță favorabilă dorințele elevilor;
  • să creez un mediu polivalent, incitator la creativitate;
  • să fiu martor binevoitor si furnizor de securitate si de ajutor discret pentru elevi;
  • să le aprob si sa le motivez cultivarea zonelor de interes;
  • să le pun la dispoziție, dacă este necesar, sursele de documentare si informare care permit depășirea dificultății;
  • să canalizez gândirea care uneori riscă să se piardă în operații parazite;
  • să favorizez comunicarea, să planific strategiile individuale de studiu;
  • să organizez si sa structurez sinteza, aplicarea descoperirilor si a creațiilor fiecăruia;
  • să depașesc situațiile de tensiune sau blocaj, indiferent daca provin din cauze interne sau externe.

Bibliografie
[1] Legea Educaţiei Naţionale; Monitorul Oficial al României nr.18 / 10.01.2011.
[2] Adriana NICU; Politici educaţionale pentru integrare europeană; Note de curs; 2011.

Accesări: 130

Articole asemănătoare