În cadrul activităților cu copiii preșcolari, lecturile, povestirile ocupă un loc foarte important în programul zilnic. Acestea pot fi realizate fie ca activități de sine stătătoare – lectura/ povestirea educatoarei, în cadrul activităților de educare a limbajului, domeniul Om și societate, fie ca momente menite să relaxeze mintea copilului, să-l conducă pe tărâmul fermecat al ficțiunii. Lectura și povestirea, realizate cu materialele adecvate, imagini sugestive, ton, mimică, gestică, potrivite și, nu în ultimul rând, cu ajutorul măiestriei educatoarei pot deveni momente speciale, apreciate de copii, cu valoare educativă ridicată. Conținutul acestora, atent selectat și transpus copiilor poate fi încărcat de învățăminte, sfaturi, exemple de comportamente, repere morale etc. Prin imaginile, scenele, întâmplările descrise pe înțelesul copiilor, aceștia sunt transportați într-o lume magică, o lume ce le pune imaginația să lucreze și să creeze locuri, personaje, situații în care nu pot ajunge decât cu mintea. De aceea, este deosebit de important modul în care educatoarea realizează lectura/ povestirea, imaginile pe care le utilizează, cuvintele pe care alege să le explice și tehnicile pe care le folosește în expunerea conținutului (modulația vocii, tonul, mimica, gesturile) care să asigure stimularea imaginației copilului.

Un moment ce poate fi fructificat cu succes de educatoare, este momentul lecturii. Înainte de somn, copiii sunt purtați în lumea poveștilor…Acest moment are menirea de a relaxa mintea copilului, dar și de a-i dezvolta imaginația prin imaginile pe care le ceează, ascultând firul poveștii audiate. Educatoarea trebuie să aleagă cu grijă conținutul poveștii/lecturii, în funcție de tema săptămânii, de nivelul copiilor și de nevoile lor. Când ne gândim la povești pentru copii ne gândim la culori vibrante, la animale cu trăsături umane, la superputeri și tărâmuri.magice.Toate acestea elemente, multe dintre ele fără o reprezentare vie în lumea reală, pun la încercare imaginația copiilor. Fiecare îmbină informațiile primite cu propriile experiențe, iar rezultatul se manifestă sub forma a sute de versiuni ușor diferite ale aceleași povești. Dezvoltarea imaginației prin povești conduce la dezvoltarea și utilizarea creativității în contexte variate și diferite. Aceasta, la rândul ei, va deveni o premisă de dezvoltarea comunicării, a capacității de receptare a ceea ce se comunică în jurul lui,a atenției, a asociațiilor inedite, a imaginației creatoare. Einstein, vorbind despre importanța imaginației spunea că este mai importantă decât cunoaşterea.

Stimularea imaginației copilului prin povești și lecturi

Imaginația a fost definită ca fiind „actul sau puterea de a forma o imagine mentală a ceva care nu este prezent simțurilor sau nu a fost niciodată perceput în totalitate în realitate”. Cu alte cuvinte, imaginația este ceea ce ne permite să creăm în mintea noastră imagini sau idei despre lucruri și concepte noi sau unele pe care nu le-am întâlnit niciodată.

Imaginația este una dintre cele mai fascinante capacități mintale, care ne ajută să trecem dincolo de prezent și realitatea concretă, fiind punctul de pornire pentru toate schimbările pe care le facem asupra lumii din jur și asupra nouă înșine. Imaginația este extrem de importantă de-a lungul întregii vieți, iar copilăria este o perioadă esențială pentru stimularea ei.Pentru copii, imaginația include gândirea simbolică, joaca simbolică, prietenii imaginari și capacitatea de a „călători” în timp la nivel mintal. Știm că joaca și poveștile dezvoltă imaginația și creativitatea copiilor, pentru că ambele activități implică abilitatea copilului de a se transpune la nivel mintal într-o altă lume decât cea reală.

Când copiii ascultă povești, călătoresc în altă lume, este stimulată imaginația lor vizuală (copilul trebuie să vizualizeze scenele descrise, înfățișarea personajelor, acțiunile acestora, obiectele pe care le folosesc etc.). Cuvintele pe care le ascultă dau naștere la imagini, emoții și gânduri, care împreună construiesc o altă lume. Din această lume copiii preiau exemple de comportament, învață din experiențele personajelor,  conștientizează mai ușor diferența dintre bine și rău, dintre corect-incorect, își imaginează soluții la diverse situații din care eroii lor trebuie să iasă etc.

Există două etape ale activității mintale a copilului  atunci când ascultă o poveste: prima etapă este cea în care își concentrează în mod voluntar atenția pentru auzi cuvintele, „a crea în minte imagini” corespunzătoare poveștii, iar a doua etapă este cea în care nu mai este nevoie să facă un efort pentru a-și imagina lumea din poveste, ci pur și simplu „se află în ea”, este purtat cu ajutorul imaginației în lumea desenată de cuvinte.. Aceasta este etapa în care imaginația copiilor este activă la cel mai înalt nivel și, implicit, oferă copiilor cea mai mare bucurie. În această etapă, copiii uită unde se află în realitate și sunt foarte puțin atenți la ce se întâmplă în jur deoarece lumea imaginară devine pentru ei „vie” .

Această capacitate, de a vizualiza un conținut ascultat, este utilă în majoritatea situațiilor de învățare și comunicare. Imaginația nu îi ajută pe copii doar să se bucure de povești, ci și să înțeleagă instrucțiuni, să memoreze pașii unei activități sau să înțeleagă succesiunea unor evenimente reale. În plus, abilitatea de a asculta și abilitatea de a spune povești se dezvoltă împreună: imaginile create în minte în timp ce copiii ascultă povești îi ajută să le repovestească la rândul lor. Cu alte cuvinte, cu cât copiii ascultă mai multe povești în primii ani de viață, cu atât abilitatea lor de a se exprima, de a relata o întâmplare (despre un eveniment real sau imaginar) se dezvoltă mai bine. Mai mult, cu cât sunt adresate  întrebări mai elaborate copiilor despre povești sau evenimente reale prin care au trecut, cu atât copiii pot formula mai ușor propoziții, pot povesti ei înșiși  povești , întâmplări etc.

Studiile asupra activității cerebrale în timpul urmăririi unei povești (desen animat, de exemplu) arată că atunci când copiii privesc o secvență de acțiune, în creier se activează aceleași rețele neuronale care sunt implicate în realizarea efectivă a acelei acțiuni. Nu înseamnă că a urmări o acțiune este același lucru cu a face acțiunea respectivă, dar explică felul în care narațiunile audio-vizuale influențează activitatea mintală și contribuie la dezvoltarea imaginației copiilor.

Atunci când copiii ascultă o poveste care le place, implicarea lor emoțională poate fi atât de mare încât reacțiile lor fiziologice (de exemplu, ritmul bătăilor inimii) pot să fie influențate de conținutul și traseul poveștii. Alte cercetări arată că ficțiunea ajută la dezvoltarea abilității de a ne imagina că alte persoane au o viață interioară diferită de a noastră, la dezvoltarea empatiei la înțelegerea unor emoții, a unor trăiri. Poveștile fac posibilă exersarea uneia dintre abilitățile profund umane: cea de a ne transpune în realități diferite, de a experimenta perspective diferite și, în general, de a ne îmbogăți viața interioară.

Poveștile audiate de  copii pot inspira joaca lor în lumea reală, contribuind indirect, în continuare, la dezvoltarea imaginației lor, la adoptarea unor exemple de comportament pozitive. În grădinița de copiii, unde sunt transpuse multe dintre scenele relatate în povești, sunt reluate replici în cadrul jocurilor de rol și dramatizărilor, cu atât mai mult lecturile, povestirile au rol formativ/ educativ mai pronunțat.

Resurse
1. “Definition of IMAGINATION.” Www.merriam-Webster.com, www.merriam-webster.com/dictionary/imagination#:~:text=1%20%3A%20the%20act%20or%20power. Accessed 12 Jan. 2022.
2. Oxford handbook of the development of imagination (2013)
„What Happens Inside Your Head When You Are Listening to a Story?” Children Talk About Their Experience During a Storytelling
3. yozy.ro/imaginatia-copiilor/
4. tabaradevara.ro/povesti-pentru-copii-10-motive-importante/