„Ce se întâmplă, doctore?” Este o întrebare pe care cei mai mulți dintre noi o asociem cu glumele pline de haz ale lui Bugs Bunny, dar în spatele umorului se ascunde o curiozitate profundă și, uneori, o neliniște greu de ignorat. Pentru preadolescenți și adolescenți, această replică devine mai mult decât o simplă glumă. E o interogație reală, ce exprimă confuzia și frământările unei perioade marcate de transformări. La fel cum Bugs Bunny se trezește adesea prins în situații absurde și haotice, și tinerii se confruntă cu schimbări pe care nu le înțeleg complet. Trupul lor se transformă, emoțiile devin mai intense, iar lumea din jur pare să se schimbe dintr-o dată. Parcă nu o mai văd cu aceiași ochi. Este o etapă în care întrebările par să fie mai multe decât răspunsurile, iar nevoia de a găsi un „doctor” – o figură de sprijin care să ofere claritate și îndrumare – devine fundamentală.

Și, fără să luam deloc în derâdere rolul medicilor, am putea spune că doctorii în aceasta poveste putem fi chiar noi, profesorii, cu condiția să fim foarte atenți la toate aceste schimbări. Astfel, întrebarea „Ce se întâmplă, doctore?” capătă o nouă dimensiune. Nu mai este doar o replică nostimă dintr-un desen animat, ci devine un apel sincer la ajutor, la înțelegere, și la sprijin, pe care noi, profesorii, trebuie să fim pregătiți să îl dăm continuu, pe măsură ce tinerii încep să navigheze prin provocările și schimbările inevitabile ale preadolescenței și adolescenței.
Dar de unde să începem? Articolul își propune să ofere o perspectivă clară și informată asupra provocărilor și oportunităților specifice acestor etape. Poate nu ar fi rău să aruncăm la început o privire asupra vârstelor preadolescenței și adolescenței și să denumim această parte O schimbare a timpurilor.

În trecut, oamenii de știință considerau că preadolescența începe în jurul vârstei de 10 ani, fiind o perioadă de tranziție către adolescență, care, la rândul său, debuta în jurul vârstei de 13-14 ani. Însă, în zilele noastre, aceste repere s-au schimbat semnificativ, vârsta la care copiii intră în preadolescență fiind tot mai mică. Nu este neobișnuit ca primele semne ale pubertății să apară chiar la 8 sau 9 ani, marcând o schimbare în modul în care percepem aceste etape ale dezvoltării umane.

Una dintre principalele cauze ale acestei schimbări este legată de evoluțiile din alimentație. Dietele moderne, bogate în zaharuri, grăsimi și aditivi, dar sărace în nutrienți esențiali, au un impact major asupra organismului copiilor. Consumul excesiv de alimente procesate poate accelera dezvoltarea fizică, iar expunerea la hormoni de creștere în produsele lactate și de carne contribuie la declanșarea mai timpurie a pubertății.

Pe lângă alimentație, avansul tehnologic joacă de asemenea un rol de bază în această schimbare. Copiii de astăzi sunt expuși la o avalanșă de informații și stimuli prin intermediul internetului, rețelelor sociale și televiziunii. Accesul facil la tehnologie, ceea ce numim informația la un click distanță și la conținuturi mature de la vîrste fragede poate grăbi dezvoltarea psihologică și socială, determinându-i să-și piardă inocența mai devreme decât generațiile anterioare. De asemenea, expunerea prelungită la ecrane și lipsa de activitate fizică contribuie la dezechilibre hormonale, ce pot accelera procesul de maturizare.

Un alt factor semnificativ îl reprezintă schimbările în structura socială și familială. În lumea noastră din ce în ce mai urbanizată și digitalizată am progresat și tindem din ce în ce mai mult către confort. Aș spune că trăim in cea mai buna lume dintre lumile posibile, parafrazându-l pe filosoful și scriitorul german Gottfried Wilhelm Leibniz. Confort, da, dar nu relaxare totală. În această grabă pe care o avem de a ne dezvolta cu totul, ca umanitate, copiii sunt adesea expuși la experiențe și informații care, în trecut, ar fi venit mai târziu în viață. Așteptările și presiunile sociale s-au intensificat, iar rolul de „adult în miniatură” este adesea impus copiilor de la vârste tot mai mici.

Această coborâre a vârstei preadolescenței și adolescenței are implicații asupra sănătății mentale și emoționale a tinerilor. Pe măsură ce aceștia se confruntă cu schimbări majore la o vârstă mai fragedă, devine esențial ca părinții, educatorii și societatea să fie pregătiți să ofere sprijinul necesar pentru a naviga prin aceste etape complexe. Adaptarea la noile realități este vitală pentru a asigura o tranziție sănătoasă și echilibrată către maturitate.

Dar care sunt primele schimbări fizice? Ca profesor de educație muzicală, am remarcat adesea starea de anxietate a băieților cu voci pure, angelice care la un moment dat încep să le… piardă. Sunetelor cristaline le iau locul tonuri mai grave, nesigure, cu fluctuații pe care ei nu le pot controla. Această tranziție, cunoscută sub numele de „schimbarea vocii” poate fi derutantă și frustrantă pentru băieții care erau obișnuiți cu controlul perfect asupra emisiei vocale. Această schimbare, deși naturală și inevitabilă, poate provoca o pierdere temporară a încrederii în abilitățile lor și chiar în sine. Unii băieți pot începe să evite să cânte sau chiar să vorbească în fața colegilor, temându-se de reacțiile celor din jur. Este esențial ca, în această perioadă, să le oferim sprijin și încurajare, explicându-le că acest proces face parte din maturizarea lor și că, în timp, vocea lor va deveni stabilă și puternică.

Am observat, de asemenea, schimbări semnificative de comportament și la fetițe, pe măsură ce intră în perioada pubertății. Una dintre cele mai comune experiențe este creșterea sânilor, care poate aduce un sentiment de jenă și conștientizare acută a propriului corp. Fetițele, care erau odată încrezătoare și dezinvolte pe scenă, la instrument sau în cor, încep să devină mai retrase, să evite să cânte solo sau chiar să participe la activitățile muzicale, de teama privirilor celorlalți sau a disconfortului fizic. Trebuie să fim atenți la aceste semne și să abordăm cu delicatețe situațiile care ar putea crea situații jenante. Totul prin empatie, adaptarea activităților și oferirea de sprijin emoțional.

Pe măsură ce tinerii pășesc în această etapă, schimbările nu sunt doar fizice; ele pătrund adânc în modul lor de a gândi, simți și percepe lumea. „Cogito, ergo sum” – „Gândesc, deci exist”. Mintea lor devine un teren fertil pentru întrebări profunde și reflecții intense. Nu mai sunt mulțumiți cu simplele răspunsuri din copilărie; acum simt nevoia să înțeleagă esența lucrurilor, să exploreze cine sunt și ce rol au în această lume. Și parcă simt că nu își găsesc locul. Încep să-și pună întrebări despre moralitate, despre sensul vieții și despre propria lor existență. Gândirea lor abstractă și conștientizarea de sine devin centrale, iar această explorare a propriei identități le conturează treptat personalitatea. Devin extrem de sensibili la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Fiecare privire, fiecare cuvânt rostit sau nerostit pare să aibă o semnificație amplificată. Această hipersensibilitate le poate transforma experiențele zilnice în adevărate furtuni emoționale. Trăirile lor, fie ele de bucurie sau tristețe, sunt resimțite la intensități deosebite, ceea ce face ca fiecare moment să fie încărcat de o semnificație profundă. „Simț enorm şi văz monstruos“, parcă ar spune, așa cum rostea personajul caragialian în piesa „O scrisoare pierdută”.

Preadolescența este, pentru mulți, perioada în care trăiesc pentru prima dată emoțiile copleșitoare ale iubirii romantice. Prima iubire vine ca o furtună, neașteptată și intensă, trezind în tineri sentimente pe care nu le-au mai experimentat până atunci. Sunt „fluturii în stomac”. Senzația stranie că nu îți mai poți lua gândul de la un coleg sau o colegă de clasă, pe care până mai ieri nici nu îi vedeai. Pentru profesori și părinți este important să înțeleagă această etapă delicată și să ofere sprijin emoțional tinerilor. Să fie acolo pentru a discuta deschis despre iubire, relații și despre importanța respectului de sine și față de celălalt. Trebuie să știe că este normal să simtă intens și că fiecare experiență, fie ea frumoasă sau dureroasă, contribuie la creșterea și dezvoltarea lor ca persoane.

Grupul de prieteni devine adesea un punct central al vieții tinerilor, influențându-le alegerile, valorile și identitatea. Pe măsură ce adolescenții își formează și își consolidează relațiile sociale, importanța acceptării și a apartenenței la un grup de colegi crește semnificativ. În această perioadă, prietenii nu sunt doar companioni; ei devin, de multe ori, principala sursă de validare și de referință pentru comportamentele și opiniile tinerilor.

Grupul de prieteni poate avea un impact profund asupra modului în care adolescenții se percep și se comportă. În căutarea acceptării și a recunoașterii, tinerii pot simți o presiune considerabilă să se conformeze normelor și stilurilor impuse de grup. Această presiune de a se conforma poate varia de la aspecte banale, cum ar fi stilul vestimentar, până la alegeri mai complexe, precum comportamentele și atitudinile față de subiecte importante, cum ar fi consumul de substanțe sau atitudinea față de școală.

În era digitală, influența colegilor este amplificată de rețelele sociale și de platforme precum TikTok, Instagram și Snapchat. Moda și tendințele online au un impact imediat și deosebit asupra tinerilor, care sunt adesea expuși la imagini și norme impuse de cei numiți generic influenceri, care promovează idealuri de frumusețe, stil de viață și comportamente ce pot fi dificil de atins. TikTok, în special, se dovedește a fi un catalizator puternic pentru tendințe virale și provocări, care, deși pot părea inofensive sau distractive, pot aduce și riscuri considerabile.

În acest context pot apărea anxietatea, depresia, dar și bully-ingul, cyberbully-ingul, contactul cu substanțele interzise și comportamentul de risc.

Ce pot face profesorii, alături de părinți, pentru a-i feri pe tineri de riscuri? În primul rând să le vorbească de la vârste cat mai fragede despre importanța comunicării sănătoase cu adulții de încredere. Să le prezinte posibilele riscuri. Apoi să le ofere suport și resurse pentru dezvoltarea armonioasă. Să creeze cadrul prin care să orienteze tinerii spre oportunități de învățare și de petrecere a timpului liber, orientându-le alegerile dupa trăsăturile lor temperamentale. Un profesor poate introduce preadolescentul într-o gamă variată de activități și domenii de interes, creând oportunități de explorare pentru diferite hobby-uri și pasiuni. Prin organizarea de activități extracurriculare, cluburi școlare sau evenimente speciale, profesorul poate ajuta elevii să descopere ce le place și ce le stârnește curiozitatea.

Desigur, toți ne dorim să păstrăm toată viața măcar puțin din ceea ce numim spiritul adolescentin, cu acea energie, curiozitate și dorință de a explora lumea, dar realitatea este că fiecare etapă a vieții aduce propriile sale provocări și transformări și contribuie la construirea unui „eu” autentic și bine definit. Este un proces continuu de învățare și creștere, în care fiecare pas, fie el mic sau mare, este important.