Evaluarea competențelor presupune reconceperea evaluării, luând în considerare, pe lângă achizițiile cognitive ale elevilor și personalitatea, conduita și atitudinile acestora. În acest context se cuantifică și competențele de relaționare, comunicare profesor-elev, disponibilitățile de integrare socială, elevul transformându-se într-un partener al profesorului în procesul de evaluare, prin: autoevaluare, inter-evaluare, evaluare controlată.
Având în vedere recomandările Ministerului Educației Naționale, prevăzute în Programa pentru disciplina limba și literatura română (clasele V-VIII), care insistă asupra faptului că, „pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba română, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare” , încercăm prin lucrarea de față să propunem un set de activități prin care să optimizăm și să evaluăm competențele de receptare și exprimare a mesajelor scrie ale elevilor de gimnaziu.
Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar
„Am elevi în clasă care de-abia socotesc şi elevi care sunt atraşi de rezolvarea problemelor de logică şi perspicacitate.” „Citatul” de mai sus reflectă o situaţie familiară multora dintre noi. Probabil că singura „asemănare” sau trăsătură comună elevilor noştri este „unicitatea” fiecăruia. Copiii au înălţimi diferite, înfăţişări şi personalităţi distincte. Ei au preferinţe, interese, stiluri de învăţare, niveluri de aptitudini, niveluri de dezvoltare, experienţe, tării şi slăbiciuni diverse.
Toţi educatorii autentici, fie ei părinţi sau cadre didactice, ştiu că dezvoltarea fizică, emoţională şi intelectuală a copiilor are loc în mod inegal. Totuşi, şcoala românească (şi nu numai!) organizează copiii pe grupe de vârstă. În mod evident, copiii de aceeaşi vârstă biologică răspund foarte diferit la activitatea şcolară în funcţie de nivelurile proprii de dezvoltare.
Specificul învățării la elevul din clasa pregătitoare și clasa I
Învăţarea pune în mişcare traseele interne ale dezvoltării, o împinge spre noi stadii, produce modificări şi ajunge să crească vârsta mentală cât şi posibilitatea de a face noi achiziţii în ordinea însuşirii noţiunilor şi cunoştinţelor ce se predau.
Abilitățile sociale necesare cadrului didactic pentru reușita profesională
Calitățile unui bun profesor nu se rezumă doar la competența sa didactică și la pregătirea în domeniul de specialitate, ci includ și capacitățile care țin de inteligența emoțională și socială – doar împreună, acestea îl fac cu adevărat un profesor apreciat de către elevii săi.
Tema pentru acasă este o necesitate sau o obligativitate?
Tema reprezintă pentru elevi un mijloc de a-și fixa, consolida și extinde achizițiile învățării din cadrul activităților de la școală, iar pentru părinți, un mod concret de a se implica în procesul educațional.
Odată devenit școlar, copilul începe sa aibă anumite responsabilități, mult mai mari decât atunci când mergea la grădiniță, ca preșcolar. În primul rând, începe să aibă responsabilități în ceea ce privește viitorul său în devenirea sa ca adult. Printre aceste responsabilități ale sale se află și «temele pentru acasă».
Oportunități și vulnerabilități în integrarea copilului special în școala de masă
Includerea și, mai ales, integrarea printre elevii tipici a unui copil special este o provocare pentru orice cadru didactic care își asumă acest rol. Sunt niște dificultăți ce presupun disponibilitate la efort, empatie și multă dedicație. Cum fiecare este un caz în sine, nu există un șablon integrativ general, dar se poate defini un anumit cadru educațional propice: un cadru didactic cu vocație, o clasă de elevi și părinți empatici și implicați, un mediu general propice incluziunii – cabinete de logopedie, kinetoterapie sau senzorial, profesor de sprijin dedicat cauzei etc.
Trebuie să recunoaștem că a fi cadru didactic nu este același lucru cu a fi educator. Pare un nonsens, dar nuanțele tușează o diferență categorică.
Arta plastică în orele de limbi moderne
Cred cu tărie că, în lecțiile de limbi moderne, noi, profesorii, ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea atât a competențelor lingvistice ale elevilor, cât și a gândirii critice a acestora. Metoda comunicativă trebuie să fie în prim-planul oricărei ore de limbă străină, obiectivul principal fiind să-i determinăm pe elevi să comunice în limba țintă, să își însușească limba în varietatea registrelor sale dimpreună cu elemente de cultură și civilizație, fără să le fie teamă de greșeli gramaticale sau de pronunție. Dar, pe lângă ideea de comunicare, noi dorim ca elevii noștri să-și manifeste și creativitatea, să dea formă celor mai îndrăznețe gânduri, ținând de noi să-i facem să înțeleagă că, în ora de limbă străină, nu există nici răspunsuri greșite, nici sancțiuni. De aceea, cea mai eficientă strategie de predare-învățare-evaluare care îi ajută pe elevi să integreze deopotrivă competențele lingvistice și gândirea critică rămân întrebările deschise. Prin întrebări deschise, noi încurajăm elevii să dezvolte o gamă largă de abilități: ei vor identifica conținutul de învățat și vor interacționa cu colegii lor, vor observa și vor deduce, vor învăța să vorbească și să asculte și, în consecință, vor învăța și vor practica vocabularul specific.
Studierea limbii engleze în ciclul primar
Mulţi specialişti au punctat importanţa primilor paşi în învăţarea unei limbi străine. În acest stadiu de început al învăţării, elevul are o mare disponibilitate pentru achiziţii lingvistice şi, de aceea, deprinderile de comunicare, de vorbire corectă sunt cel mai uşor de format.
Însă dezvoltarea competențelor de comunicare într-o limbă modernă pornind de la vârsta de 6 ani este o provocare, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevi.
Educația pentru sănătate – între cerințe și posibilități de realizare
Scopul educației pentru sănătate în învățământul românesc actual este de a asigura acțiuni coerente de calitate, ancorate în mod real și eficient în realitatea de zi cu zi. Tot mai mulți copii și tineri adoptă un stil de viață nesănătos față de ei înșiși și față de cei din jur, de cele mai multe ori ca urmare a unei informări deficitare sau ca răspuns la avalanșa de produse alimentare nesănătoase popularizate excesiv în magazine, în media, pe site-uri comerciale…
Repere ale unei pedagogii pentru viitor…
Este bine, adevărat şi frumos ceea ce facem pentru copiii noştri?
Iată întrebarea care ne străfulgeră la intervale regulate de timp conştiinţa morală şi conştiinţa socială, ne-o străfulgeră, e drept, lăsându-ne-o în mare măsura în întuneric după cutremurare. Şi toate acestea se petrec aşa pentru că suntem copiii modelor, iar anvergurile sunt astăzi determinante și determinative la nivel global, trăim în cadrul construit de galaxia Marconi, în era masificării, era informaţiei subţire, a superficialităţii globalizate.