Există trei tipuri principale de ADHD: tipul predominant neatent, tipul predominant hiperactiv și tipul combinat. Tipul de ADHD predominant neatent prezintă următoarele caracteristici: lipsa atenției, distractibilitate, dificultăți de învățare și deteriorarea memoriei pe termen scurt. Hiperactivitatea se manifestă printr-un comportament impulsiv cauzat de lipsa autocontrolului, de lipsa răbdării de a rezolva sarcini dificile, prin lipsa automotivației. Tipul combinat reprezintă combinarea dintre cele două tipuri și a trăsăturilor acestora.
Clasa pregătitoare și învățarea integrată
Introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar urmărește socializarea mai timpurie a copiilor într-un mediu organizat și dorește să prevină trecerea bruscă de la jocurile copilăriei la activitățile școlare. Prin această schimbare se asigură un prim contact natural cu școala, copiii trec treptat de la activitatea specifică grădiniței la cea caracteristică școlii. Această clasă are un rol dublu: de sistematizare și fixare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor deja dobândite/ formate și, pe de altă parte, de socializare și adaptare la schimbare. Activitățile desfășurate pe parcursul acestei clase oferă tuturor copiilor un start bun în viața școlară și constituie modalități eficiente de pregătire pentru școală, condiție necesară pentru succesul în clasa I.
Strategii de promovare a educației incluzive
Profesorilor li se cere, în primul rând, să dobândească o nouă conștientizare în ceea ce privește dezvoltarea gândirii și educabilitatea acesteia. Este necesar ca profesorii să învețe să prețuiască modul, sau mai degrabă, diferitele moduri în care elevii învață, modulând predarea pentru a face față eficient acestei complexități. Aceasta înseamnă o mai bună cunoaștere a modalităților de învățare, întrucât elevul „standard” nu mai există, iar profesorii de la clasă trebuie să se confrunte cu o pluralitate de situații individuale care fac imposibilă „proiectarea” unui elev tipic.
Când evaluarea sumativă e înlocuită de punctele de control
Deunăzi am citit despre o școală din SUA care, prin rebrandingul examenelor ca puncte de control și administrarea lor la fiecare două săptămâni, a înregistrat o scădere dramatică a anxietății de testare. Mai exact, profesorul de matematică al elevilor din clasa a cincea a făcut următoarea afirmație: „Elevii vin și întreabă dacă este o zi cu punct de control fiindcă sunt încântați de această zi!”. În loc să pară nervoși, îngrijorați sau dezamăgiți, elevii așteaptă cu nerăbdare zilele punctelor de control. Acest lucru a fost surprinzător dintr-un motiv evident: punctele de control sunt ceea ce obișnuiau profesorii de la acea școală să numească teste, iar acestea, actualmente, nu mai sunt pentru elevii școlii ocazii de stres, de frustrare sau de nemulțumire.
Prevenirea abandonului școlar
„Un copil, un profesor, o carte și un pix pot schimba lumea.” Acestea sunt cuvintele Malalei Yousafzai, o tânără activistă pakistaneză și laureată a premiului Nobel pentru Pace 2014, cuvinte esențiale asupra valorii educației. Un apel puternic pentru cei care lucrează zi de zi în lumea educației, pentru factorii de decizie politică de care depinde protejarea și promovarea unei școli de calitate pentru toți, pentru fiecare dintre noi, părinte, elev, cetățean pentru că dreptul nostru la educație și modurile în care aceasta se realizează poate determina prezentul și viitorul nostru.
Țara noastră se confruntă cu probleme serioase legate de abandonul școlar și excluziunea socială, în special în zonele rurale. În unele județe din România, aceste aspecte au atins un nivel îngrijorător, fiind necesare măsuri urgente, precum desfășurarea de activități utile și elaborarea unui plan de acțiune pentru integrarea socială și educațională.
Reinventarea creativității în învățământul profesional și tehnic
Creativitatea, o competență de secol XXI necesară la angajare și o cale către incluziunea socială, este cea mai căutată abilitate umană de care au nevoie companiile în ziua de azi. La ce ajută creativitatea pe piața muncii? La găsirea de soluții noi pentru problemele vechi. Prin urmare, unul dintre obiectivele ET-2020 (Strategia comună pentru educație și pregătire practică a UE pentru 2020) este „creativitate, inovație și antreprenoriat la toate nivelurile de educație și de pregătire practică”. Acest lucru înseamnă că ar trebui să cultivăm creativitatea și să o încurajăm în școli, în pregătirea viitorilor angajați pe piața muncii locale sau europene! Dar… ghiciți ce se întâmplă? Studiile arată că oamenii se nasc cu un potențial creativ incredibil, dar, când ajung la maturitate și intră în câmpul muncii, doar 2% dintre ei mai au același nivel genial de creativitate. Ce se întâmplă pe parcurs?
Profesori și elevi în mediul online
Copiii acestui deceniu s-au născut și cresc aproape de mediul digital. Sunt obișnuiți să caute răspunsuri online și să preleveze informații din acest mediu. Aproape toți copiii au un smartphone/ tabletă în buzunar, care le permite să acceseze informații oricând și oriunde, de multe ori în exces. Da, copiii sunt mult mai familiarizați cu tehnologia și le este mai ușor să gestioneze informațiile prezentate cu ajutorul ei, de aceea s-au adaptat mai rapid la învățământul online. În plus, pentru ei ceea ce aduce tehnologia are într-o mai mare măsură potențialul de a fi interesant, atractiv, iar descoperirea de instrumente digitale noi îi captează și îi face mult mai implicați în procesul de predare-învățare-evaluare.
Pandemie și învățământ
Criza pandemică, începută în România în februarie-martie 2020, a afectat sever toate domeniile vieții noastre. Nici sistemul de învățământ românesc nu putea fi ocolit. Dimpotrivă: a fost unul dintre cele care a cunoscut cele mai însemnate transformări. Pandemia provocată de maladia COVID-19 a obligat profesorii, elevii și părinții să își schimbe raportarea la actul de educație.
Specificul socializării copilului
Socializarea se realizează pe diferite căi: adoptarea succesivă de statusuri și roluri (spre exemplu: copil mic, preșcolar, adolescent), jocul, imitația, învățarea socială, învățarea instituționalizată, identificarea cu alte persoane etc. Socializarea în familie se numește și socializare primară. Anumite grupuri familiale cuprind cel puțin două generații definite, fiecare în parte, printr-un ansamblu de trebuințe, drepturi, îndatoriri și caracterizate prin raporturi particulare. Specificul socializării în familie este reprezentat de caracterul ei constrângător și de cadrul informal în care acesta se realizează. În acest context, climatul de securitate joacă un rol fundamental. Întrucât la vârsta copilăriei indivizii nu îi pot alege pe cei pe care îi numim de regulă „persoane semnificative” (părinți, frați, bunici, alți adulți apropiați), aceștia nu pot reacționa în fața situațiilor traumatizante, îi acceptă pe cei menționați așa cum sunt. Acest tip de socializare marchează individul pe toată durata existenței sale.
Studiu comparativ între educația formală și educația informală
Educația formală reprezintă ansamblul acțiunilor și influențelor pedagogice proiectate instituțional în cadrul sistemului de învățământ prin structuri organizate ierarhic pe nivele și trepte de studii, în cadrul unui proces de instruire, sub îndrumarea unor cadre didactice specializate ce transmit informații cu scopul formării educabilului. Acest tip de educație este instituționalizat – se realizează în instituții dedicate exclusiv acestei activități. Cunoștințele sunt sistematizate, în funcție de orare, programe și manual. Procesul de învățare este eșalonat, cronologic, evaluat pe etape de școlarizare de către personal didactic specializat.