Clasa pregătitoare și învățarea integrată

Introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar urmărește socializarea mai timpurie a copiilor într-un mediu organizat și dorește să prevină trecerea bruscă de la jocurile copilăriei la activitățile școlare. Prin această schimbare se asigură un prim contact natural cu școala, copiii trec treptat de la activitatea specifică grădiniței la cea caracteristică școlii. Această clasă are un rol dublu: de sistematizare și fixare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor deja dobândite/ formate și, pe de altă parte, de socializare și adaptare la schimbare. Activitățile desfășurate pe parcursul acestei clase oferă tuturor copiilor un start bun în viața școlară și constituie modalități eficiente de pregătire pentru școală, condiție necesară pentru succesul în clasa I.

Trecerea clasei pregătitoare din învățământul preșcolar în învățământul primar are implicații și în plan curricular. A fost necesară o restructurare și adaptare a curriculumului definit anterior pentru grupa pregătitoare, ținȃnd cont de următoarele principii: Principiul considerării copilului ca un întreg, abordarea holistică a dezvoltării copilului- presupune cunoașterea particularităților psihoindividuale ale fiecărui copil ȋn parte și adaptarea programelor educaționale în funcție de acestea; Principiul respectării depline a drepturilor copilului cuprinse ȋn documentele promovate la nivel național și internațional; Principiul medierii ȋnvățării ȋn cadrul procesului educațional;

Principiul diferențierii și individualizării presupune, printre altele identificarea timpurie a elevilor care întâmpină dificultăți în învățare și derularea unor programe curriculare adaptate, promovarea unor acțiuni de asistență psihopedagogică, medicală, socială; asigurarea șanselor egale de dezvoltare a fiecărei individualități și pregătirea pentru integrarea școlară și socială. Articularea acestuia cu alte principii asigură condițiile pentru progres în învățare: principiul ȋnvățării prin joc, principiul diversității contextelor și situațiilor de ȋnvățare, principiul alternării formelor de organizare a activității și a strategiilor de ȋnvățare, principiul parteneriatului cu familia și cu comunitatea, principiul abordării integrate a curriculumului – studierea integrată a realității oferă copilului posibilitatea de a explora ȋn mod global mai multe domenii de cunoaștere. Conținuturile sunt abordate interdisciplinar, permițându-se luarea ȋn considerare a nevoilor de cunoaștere a copiilor mici, abordarea unor subiecte de interes.

Activitatea integrată îi pregătește pe elevi să facă față solicitărilor lumii contemporane, ei vor reuși să facă transferuri rapide și eficiente între discipline, vor colecta, sintetiza și pune la lucru împreună cunoștințele dobândite prin studierea disciplinelor școlare.

Curriculumul integrat răspunde nevoilor de dezvoltare ale elevilor prin modalitatea specifică de predare, organizare și planificare a instruirii, produce o inter-relaționare a obiectelor de studiu. Unitățile de învățare se topesc în cadrul conturat de temele activităților integrate în cadrul disciplinelor de studiu ce poartă denumiri în viziune integrată: CRL- comunicare în limba română, MEM- matematică și exlorarea mediului, AV/ LM- arte vizuale și lucru manual, DP- dezvoltare personală pe nivelurile integrării curriculare: monodisciplinaritatea și pluridisciplinaritatea (multidisciplinaritatea), integrare transdisciplinară.

Exemplu de activitate integrată la clasa pregătitoare, pe tema „Vreau să am o meserie!”- activitate de fixare și sistematizare:
Discipline implicate: CLR, MEM, AV/LM, DP.

Competențe generale:
– activizarea vocabularului cu termenii specifici diferitelor meserii/profesii;
– îmbogățirea cunoștințelor elevilor referitoare la profesii/meserii, utilizând experiența socio-cognitivă acumulată în grădiniță, familie;
– educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter;

Obiective operaționale:
O1 –să desprindă mesajul poeziei;
O2 –să recunoască meseriile despre care e vorba în ghicitori;
O3 –să formuleze propoziții/răspunsuri corecte;
O4 –să enunțe meserii/obiecte reprezentative care încep cu sunete corespunzătoare literelor învățate, să le noteze;
O5 –să realizeze corespondențe între cifre și numărul de elemente al mulțimilor;
O6 –să lucreze în echipă, să împărtășească colegilor experiența proprie de învățare;
O7 – să coloreze “meseria aleasă”, să argumenteze alegerea făcută.

Conținuturi și sarcini de învățare:

• citirea unui fragment din poezia “Toate meseriile” de Emilia Căldăraru;
• desprinderea mesajului fragmentului citit –Fiecare meserie are frumusețea și importanța sa;
• enunțarea obiectivelor activității, a modalităților de lucru;
• citirea unor ghicitori, elevii care dau răspunsul corect sunt recompensați cu jetoane care reprezintă instrumente/unelte/obiecte folosite ȋn practicarea diverselor meserii;
• enunțarea unor meserii, obiecte reprezentative folosite de către persoanele care le practică, notarea acelor cuvinte care încep cu literele învățate, citirea acestor cuvinte, formularea unor propoziții;
• fișe de lucru pe echipe – Realizați corespondențe între cifre și numărul de elemente (unelte/ instrumente) al mulțimilor date – verificarea, aprecierea activității ;
• citirea ultimului fragment al poeziei „Toate meseriile” de Emilia Căldăraru, enunțarea concluziei: Toate meseriile sunt importante, fiecare om trebuie să și-o aleagă pe cea care i se potrivește și pe care o va practica cu plăcere;
• fiecare elev va primi o fișă ce cuprinde persoane care practică diverse meserii, va colora   imaginea cu meseria pe care va dori să o practice când va fi mare, elevii care au ales aceeași meserie vor aduce cât mai multe argumente în sprijinul alegerii făcute;
• lucrările se vor așeza pe un panou, se vor evidenția meseriile “preferate”.

Am constatat următoarele beneficii/ avantaje ale activității integrate:

• se renunță la stilul fragmentat, se organizează cunoașterea ca un tot unitar, închegat;
• la baza activității elevilor stă acțiunea practică cu finalitate reală, aceștia cercetează, creează situații, emit ipoteze, estimează rezultate posibile, meditează asupra sarcinilor primite, își exprimă păreri personale, învață să argumenteze, câștigă încredere în forțele proprii, le crește stima de sine; învățarea devine un proiect personal al elevului, ea devine stimulativă, interesantă, semnificativă; elevii participă cu mare interes la rezolvarea sarcinilor de lucru;
• activitățile integrate sunt în opoziție cu instruirea verbală și le oferă elevilor posibilitatea de a-și fructifica potențialul propriu în domenii în care capacitățile/aptitudinile lor sunt mai evidente;
• accentul cade pe activitatea de grup și nu pe cea cu întreaga clasă, se cultivă cooperarea și nu competiția;
• sunt un prilej de evaluare/verificare a capacităților intelectuale și a aptitudinilor creatoare ale micilor școlari;
• elevii învață bazele indispensabile ale unei eficiente învățări viitoare, devin capabili să-și organizeze propria lor învățare;
• se cultivă deschiderea spre nou, spre inovație, emoțiile pozitive, independența, autocontrolul.

Strategiile de predare/ învățare integrată sunt condiționate de o multitudine de factori de natură obiectivă, dar și subiectivă. Trebuie să respectăm un anumit echilibru ȋntre o diferențiere pe discipline sau o integrare totală, să punem accent pe dezvoltarea gȃndirii critice, pe formarea de competențe practice, pe feed-back-ul pozitiv, pe măsurarea și aprecierea competențelor, să corelăm activitatea de învățare cu viața societății, cultura și tehnologia didactică.

Cadrul didactic care predă la clasa pregătitoare are rolul de „facilitator”, accentul e pus pe stăpânirea de către elevi a proceselor, înțelegerea conceptelor și formarea capacității de a le folosi în situații variate încă de la debutul școlarității. “Să educi adevărat ȋnseamnă să trezești ȋn cel de lȃngă tine acele resurse care-l pot ȋmplini și ridica, ȋnseamnă să-l conduci pe celălalat spre descoperire de sine, dȃndu-i un imbold ȋn perspectiva unei evoluții firești, pe măsura felului său de a fi nu direcționat de către tine, ci de ceea ce descoperă el că i se potrivește, nu oferindu-i adevărul de-a gata, ci indicȃndu-i direcția posibilă pentru a-l găsi.” (Cucoș, Constantin- Educația – Iubire, edificare, desăvȃrșire, Editura Polirom, Iași, 2008, pag. 28). Consider că organizarea clasei pregătitoare la școală este în beneficiul școlarului mic, prin activitățile integrate desfășurate se asigură o pregătire adecvată pentru școală, se derulează o activitate complexă de evaluare, pregătire, intervenție, remediere și mai ales de acomodare cu mediul din școală  și cu personalul școlii.

Bibliografie
1. Ciolan, Lucian- Ȋnvățarea integrată, Editura Polirom, Iași, 2008;
2. Dr. Manolescu,  Marin (coord.)- Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare;
3. Legea Educației Naționale, 2011;
4. Cucoș, Constantin- Pedagogie, Polirom, Iași, 2002;
5. Malița, Mircea- Orizontul fără limite al ȋnvățării, Editura Politică, București, 1981;
6. Manolescu, Marin, Potolea, Dan- Teoria curriculumului, MEN, 2006;
7. Cucoș, Constantin- Educația – Iubire, edificare, desăvȃrșire, Editura Polirom, Iași, 2008;
8. Curriculum pentru ȋnvățămȃntul primar- M.E.C.T.S., 2012.