Clasa pregătitoare și învățarea integrată

Introducerea clasei pregătitoare în ciclul primar urmărește socializarea mai timpurie a copiilor într-un mediu organizat și dorește să prevină trecerea bruscă de la jocurile copilăriei la activitățile școlare. Prin această schimbare se asigură un prim contact natural cu școala, copiii trec treptat de la activitatea specifică grădiniței la cea caracteristică școlii. Această clasă are un rol dublu: de sistematizare și fixare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor deja dobândite/ formate și, pe de altă parte, de socializare și adaptare la schimbare. Activitățile desfășurate pe parcursul acestei clase oferă tuturor copiilor un start bun în viața școlară și constituie modalități eficiente de pregătire pentru școală, condiție necesară pentru succesul în clasa I.

Trecerea clasei pregătitoare din învățământul preșcolar în învățământul primar are implicații și în plan curricular. A fost necesară o restructurare şi adaptare a curriculumului definit anterior pentru grupa pregătitoare, ţinȃnd cont de următoarele principii: Principiul considerării copilului ca un întreg, abordarea holistică a dezvoltării copilului- presupune cunoașterea particularităților psihoindividuale ale fiecărui copil ȋn parte şi adaptarea programelor educaționale în funcție de acestea; Principiul respectării depline a drepturilor copilului cuprinse ȋn documentele promovate la nivel național şi internațional; Principiul medierii ȋnvăţării ȋn cadrul procesului educaţional;

Principiul diferenţierii şi individualizării presupune, printre altele identificarea timpurie a elevilor care întâmpină dificultăți în învățare şi derularea unor programe curriculare adaptate, promovarea unor acţiuni de asistenţă psihopedagogică, medicală, socială; asigurarea şanselor egale de dezvoltare a fiecărei individualităţi şi pregătirea pentru integrarea şcolară şi socială. Articularea acestuia cu alte principii asigură condițiile pentru progres în învățare: principiul ȋnvăţării prin joc, principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de ȋnvăţare, principiul alternării formelor de organizare a activităţii şi a strategiilor de ȋnvăţare, principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea, principiul abordării integrate a curriculumului – studierea integrată a realităţii oferă copilului posibilitatea de a explora ȋn mod global mai multe domenii de cunoaştere. Conţinuturile sunt abordate interdisciplinar, permițându-se luarea ȋn considerare a nevoilor de cunoaştere a copiilor mici, abordarea unor subiecte de interes.

Activitatea integrată îi pregătește pe elevi să facă faţă solicitărilor lumii contemporane, ei vor reuși să facă transferuri rapide şi eficiente între discipline, vor colecta, sintetiza şi pune la lucru împreună cunoștințele dobândite prin studierea disciplinelor școlare.

Curriculumul integrat răspunde nevoilor de dezvoltare ale elevilor prin modalitatea specifică de predare, organizare şi planificare a instruirii, produce o inter-relaţionare a obiectelor de studiu. Unităţile de învăţare se topesc în cadrul conturat de temele activităţilor integrate în cadrul disciplinelor de studiu ce poartă denumiri în viziune integrată: CRL- comunicare în limba română, MEM- matematică şi exlorarea mediului, AV/ LM- arte vizuale şi lucru manual, DP- dezvoltare personală pe nivelurile integrării curriculare: monodisciplinaritatea şi pluridisciplinaritatea (multidisciplinaritatea), integrare transdisciplinară.

Exemplu de activitate integrată la clasa pregătitoare, pe tema „Vreau să am o meserie!”- activitate de fixare şi sistematizare:
Discipline implicate: CLR, MEM, AV/LM, DP.

Competențe generale:
– activizarea vocabularului cu termenii specifici diferitelor meserii/profesii;
– îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor referitoare la profesii/meserii, utilizând experienţa socio-cognitivă acumulată în grădiniţă, familie;
– educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter;

Obiective operaţionale:
O1 –să desprindă mesajul poeziei;
O2 –să recunoască meseriile despre care e vorba în ghicitori;
O3 –să formuleze propoziţii/răspunsuri corecte;
O4 –să enunţe meserii/obiecte reprezentative care încep cu sunete corespunzătoare literelor învăţate, să le noteze;
O5 –să realizeze corespondenţe între cifre şi numărul de elemente al mulţimilor;
O6 –să lucreze în echipă, să împărtăşească colegilor experienţa proprie de învăţare;
O7 – să coloreze “meseria aleasă”, să argumenteze alegerea făcută.

Conţinuturi şi sarcini de învăţare:

  • citirea unui fragment din poezia “Toate meseriile” de Emilia Căldăraru;
  • desprinderea mesajului fragmentului citit –Fiecare meserie are frumuseţea şi importanţa sa;
  • enunţarea obiectivelor activităţii, a modalităţilor de lucru;
  • citirea unor ghicitori, elevii care dau răspunsul corect sunt recompensați cu jetoane care reprezintă instrumente/unelte/obiecte folosite ȋn practicarea diverselor meserii;
  • enunţarea unor meserii, obiecte reprezentative folosite de către persoanele care le practică, notarea acelor cuvinte care încep cu literele învăţate, citirea acestor cuvinte, formularea unor propoziţii;
  • fişe de lucru pe echipe – Realizaţi corespondenţe între cifre şi numărul de elemente (unelte/ instrumente) al mulțimilor date – verificarea, aprecierea activităţii ;
  • citirea ultimului fragment al poeziei „Toate meseriile” de Emilia Căldăraru, enunțarea concluziei: Toate meseriile sunt importante, fiecare om trebuie să şi-o aleagă pe cea care i se potriveşte şi pe care o va practica cu plăcere;
  • fiecare elev va primi o fişă ce cuprinde persoane care practică diverse meserii, va colora   imaginea cu meseria pe care va dori să o practice când va fi mare, elevii care au ales aceeaşi meserie vor aduce cât mai multe argumente în sprijinul alegerii făcute;
  • lucrările se vor aşeza pe un panou, se vor evidenția meseriile “preferate”.

Am constatat următoarele beneficii/ avantaje ale activității integrate:

  • se renunţă la stilul fragmentat, se organizează cunoașterea ca un tot unitar, închegat;
  • la baza activităţii elevilor stă acţiunea practică cu finalitate reală, aceştia cercetează, creează situaţii, emit ipoteze, estimează rezultate posibile, meditează asupra sarcinilor primite, îşi exprimă păreri personale, învaţă să argumenteze, câştigă încredere în forţele proprii, le creşte stima de sine; învăţarea devine un proiect personal al elevului, ea devine stimulativă, interesantă, semnificativă; elevii participă cu mare interes la rezolvarea sarcinilor de lucru;
  • activităţile integrate sunt în opoziţie cu instruirea verbală şi le oferă elevilor posibilitatea de a-şi fructifica potenţialul propriu în domenii în care capacităţile/aptitudinile lor sunt mai evidente;
  • accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă, se cultivă cooperarea şi nu competiţia;
  • sunt un prilej de evaluare/verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale micilor şcolari;
  • elevii învaţă bazele indispensabile ale unei eficiente învăţări viitoare, devin capabili să-şi organizeze propria lor învăţare;
  • se cultivă deschiderea spre nou, spre inovaţie, emoţiile pozitive, independenţa, autocontrolul.

Strategiile de predare/ învăţare integrată sunt condiţionate de o multitudine de factori de natură obiectivă, dar şi subiectivă. Trebuie să respectăm un anumit echilibru ȋntre o diferenţiere pe discipline sau o integrare totală, să punem accent pe dezvoltarea gȃndirii critice, pe formarea de competenţe practice, pe feed-back-ul pozitiv, pe măsurarea şi aprecierea competenţelor, să corelăm activitatea de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică.

Cadrul didactic care predă la clasa pregătitoare are rolul de „facilitator”, accentul e pus pe stăpânirea de către elevi a proceselor, înţelegerea conceptelor şi formarea capacităţii de a le folosi în situaţii variate încă de la debutul şcolarităţii. “Să educi adevărat ȋnseamnă să trezeşti ȋn cel de lȃngă tine acele resurse care-l pot ȋmplini şi ridica, ȋnseamnă să-l conduci pe celălalat spre descoperire de sine, dȃndu-i un imbold ȋn perspectiva unei evoluţii fireşti, pe măsura felului său de a fi nu direcţionat de către tine, ci de ceea ce descoperă el că i se potriveşte, nu oferindu-i adevărul de-a gata, ci indicȃndu-i direcţia posibilă pentru a-l găsi.” (Cucoş, Constantin- Educaţia – Iubire, edificare, desăvȃrşire, Editura Polirom, Iaşi, 2008, pag. 28). Consider că organizarea clasei pregătitoare la şcoală este în beneficiul şcolarului mic, prin activităţile integrate desfăşurate se asigură o pregătire adecvată pentru şcoală, se derulează o activitate complexă de evaluare, pregătire, intervenţie, remediere şi mai ales de acomodare cu mediul din şcoală  şi cu personalul şcolii.

Bibliografie
1. Ciolan, Lucian- Ȋnvăţarea integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
2. Dr. Manolescu,  Marin (coord.)- Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare;
3. Legea Educaţiei Naţionale, 2011;
4. Cucoş, Constantin- Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002;
5. Maliţa, Mircea- Orizontul fără limite al ȋnvăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1981;
6. Manolescu, Marin, Potolea, Dan- Teoria curriculumului, MEN, 2006;
7. Cucoş, Constantin- Educaţia – Iubire, edificare, desăvȃrşire, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
8. Curriculum pentru ȋnvăţămȃntul primar- M.E.C.T.S., 2012.

 

Accesări: 34

prof. Enikő Kis

Școala Gimnazială Ovidiu Hulea, Aiud (Alba) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/eniko.cormos

Articole asemănătoare