Învățământul preșcolar este strâns legat de cel școlar, iar pregătirea pentru școală la acest nivel înseamnă, în primul rând, asigurarea unei dezvoltări mintale optime debutului carierei școlare la vârsta de 6 ani. În acest scop, educatorul trebuie să știe care sunt obiectivele urmărite în predarea conținutului instructiv-educativ preconizat pentru această vârstă.
Jocul – modalitate de integrare a copiilor cu dizabilități în colectivul de preșcolari
Într-un articol premiat intitulat „Metafore jucăușe” din American Journal of Clinical Hypnosis, Julie Linden spune: „Copiii se dezvoltă prin joc, iar când dezvoltarea s-a întrerupt, jocul terapeutic poate vindeca” (2003). Jocul este astfel prezentat ca esențial pentru procesul maturizării și pentru procesul vindecării, îndeplinind mai multe funcții. Biologic, jocul oferă exerciții, ajută la dezvoltarea abilităților practice și la eliberarea energiei. Intrapersonal, este bun pentru întărirea stăpânirii de sine, a interacțiunii minte-corp și la rezolvarea conflictelor. Interpersonal, facilitează dezvoltarea identității și abilităților sociale, în timp ce socio-cultural, modelează comportamentele și rolurile acceptate cultural (Schaefer&O’Connor, 1983).
Profesorul formator
Educația reprezintă unul dintre factorii majori care contribuie la evoluția societății noastre. Crearea unui sistem educațional de succes, pliat pe nevoile societății și formarea resursei umane care să asigure un cadrul favorabil ce contribuie la bunăstarea și dezvoltarea economiei și a populației reprezintă una dintre elementele esențiale ale existenței noastre. Din această perspectivă, formarea cadrelor didactice și formarea continuă a indivizilor care vor contribui activ la viața societății se impune ca o condiție esențială. În spatele acestui amplu proces cu implicații deosebit de importante, se află cei ce asigură cadrul și condițiile necesare pentru ca practicanții unor ocupații să își poată îndeplini cu brio sarcinile de realizat, fiind conștienți permanent de riscurile la care se expun.
Metode și mijloace de optimizare a activităților artistico-plastice prin desen și pictură
Principalul mijloc de realizare a educației estetice la vârsta școlarității îl constituie educația artistică propriu-zisă. Valorile estetice din natură și societate, de asemenea acționează asupra sensibilității, receptivității și deprinderilor „frumoase” de comportare ale copiilor. Cadrele didactice folosesc orice ocazie pentru a-i sensibiliza pe copii la frumosul mediului ambiant: o pajiște verde presărată cu flori, un parc cu arbuşti şi copaci falnici, un apus de soare etc. Şcolarii se vor obişnui nu numai să admire frumosul, ci să-l introducă în viaţa şi munca lor. În acest sens, ne amintim cuvintele Ilenei Vulpescu: „La om, totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet”. Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, artistică şi delicateţea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi fanteziei.
Educarea gândirii critice – un avantaj competitiv
O temă tot mai larg răspândită evidențiază importanța acordată gândirii critice ca potențială soluție pentru slăbiciunile sistemul de învățământ. Astfel, o simplă căutare pe Google generează 716.000.000 rezultate, respectiv 454.000.000 pe domeniul educație. Așa că putem spune că există un real interes în societatea actuală pentru ce înseamnă gândirea critică și cum se poate deveni un gânditor critic. Este un subiect generos, care se încadrează într-o temă mult mai vastă, ce implică noțiuni ce se regăsesc în bazele filozofiei, precum gândirea logică sau gândirea rațională.
Studiu privind stimularea și dezvoltarea creativității școlarului mic
Tot mai mulți cercetători consideră creativitatea o trăsătură esențială, definitorie pentru existența individuală și pentru evoluția societății. Orice om dispune de un potențial creativ, orice copil are mai multe posibilități decât lasă aparența să se vadă. Problema o reprezintă transformarea acestui potențial în trăsătură de personalitate. Școlii îi revine un rol important în rezolvarea acestei probleme. În acest sens, pe parcursul unui întreg an școlar, am întreprins o cercetare educațională, în vederea stimulării și dezvoltării creativității școlarului mic, cu aplicație la disciplinele ariei curriculare Matematică și Științe ale naturii.
Studiu privind predarea interdisciplinară la ciclul gimnazial
Interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoașterii și între diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj comun permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic” (Amihăilesei, 1986, 22). Prin intermediul abordării interdisciplinare a conținuturilor diferitelor arii curriculare, se creează condiții necesare dezvoltării capacităților elevilor de a realiza mai ușor corelații între diferite domenii de cunoaștere, de a integra cunoștințe în diferite și diverse domenii de viață, de a utiliza un limbaj comun pentru mai multe activități, oferindu-se astfel profesorului posibilitatea de a proiecta actul didactic în forma variate și complexe, asigurându-se implicarea activă a elevilor și astfel rezultatele obținute în urma evaluărilor sumative și finale vor fi mai bune.
Disciplina opțională „Lectura – poartă spre lume”, mijloc de stimulare a interesului pentru lectură a elevilor din clasele primare
Testele internaționale care au drept scop evaluarea capacităților de lectură ale elevilor din ciclul primar situează de ani buni România printre țările cu cele mai slabe rezultate. Acest fapt a atras după sine necesitatea reevaluării rolului și locului pe care lectura îl ocupă în planul cadru de învățământ. În acest sens, s-a propus inițial introducerii unei noi discipline în planul cadru de învățământ: lectura, iar ulterior dezvoltarea abilităților de lectură s-a urmărit a se realiza prin intermediul disciplinelor opționale.
Creativitatea în matematică
Una din componentele importante ale secolului nostru și, în același timp, una din cele mai frumoase teme ale activității omenești o constituie creativitatea. Ea reprezintă o sursă de putere și energie inepuizabilă, fiind un factor esențial de progres în evoluția lumii noastre, abordând orice problemă, în orice domeniu. Dascălii trebuie să reușească prin învățarea creativă să facă din fiecare copil un participant activ pentru a descoperi adevărul despre lucruri și fenomene. Elevul trebuie dirijat să-și pună întrebări asemeni unui om de știință, atunci când i se dau teme de cercetare care stimulează curiozitatea copilului, întrețin interesul pentru a descoperi și dezvoltă creativitatea.
Aplicații software în fizica computațională – o perspectivă didactică
Utilizarea celor mai recente facilități din domeniul tehnologiei informației au condus la progrese spectaculoase în știință, tehnologie și educație. În trecut, profesorii considerau computerele ca pe niște „cutii negre” și nu le exploatau la întregul lor potențial. Astăzi, fizica computațională privește computerul ca pe o unealtă avansată, cu ajutorul căreia se pot integra rezultate din cercetare în educație și care se bazează pe solide principii educaționale. Competențele de bază care sunt necesare astăzi, în condițiile unei avalanșe de noutăți în domeniul științelor, sunt rezolvarea de probleme și sintetizarea informațiilor. Computerul are un mare potențial în formarea acestor competențe la elevi, dar doar dacă este utilizat în mod corespunzător, ca parte a unui demers educațional coerent.