Devenit în ultimele decenii o disciplină de sine stătătoare, dar în strânsă relaţie cu managementul, marketingul impune la nivelul conducerii oricărei instituţii de învăţământ derularea unor activităţi care să determine o poziţie stabilă pe piaţă şi să atragă beneficiarii în funcţie de oferta educaţională. Promovarea politicii de marketing a unei instituţii de învăţământ, asemenea oricărei întrerinderi, presupune iniţierea unui şir de acţiuni practice şi în acelaşi timp antrenarea unor eforturi pentru realizarea lor. Aceste acţiuni practice sunt desfăşurate ca un ansamblu coerent care este reprezentat de mixul de marketing.
Importanța matematicii în viața cotidiană
Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care o aud an de an de la elevii mei, mai ales atunci când lucrurile devin dificil de înțeles este: „La ce îmi folosește această noțiune? Unde o voi întâlni în viața reală?“ și una dintre cele mai grele misiuni ale profesorului este să explice elevilor săi importanța fundamentală a noțiunilor matematice și existența lor permanentă în jurul nostru.
Ipostaze moderne și competențe adecvate în predarea geografiei
Una dintre științele care oferă o perspectivă mereu actuală a contemporaneității este, fără îndoială, știința geografică. O disciplină a marilor descoperiri, axată, prioritar, pe elemente care privesc mereu spre un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Fiind o disciplină care a incitat, de-a lungul timpului, o multitudine de controverse constructive, geografia s-a impus ca o știință a marilor descoperi, a cunoașterii Pământului, în aspectele sale cele mai variate. Dacă avem în vedere provocările evoluțiilor din domeniul științei și tehnologiei, dar și din spațiul educațional, geografia a trebuit să răspundă, prin instrumentele sale, la cerințele momentului. Pornind de la aceste considerente, vom aborda, pe scurt, câteva dintre aspectele care vizează adaptarea geografiei la exigențele educaționale dar și ilustrarea celor mai adecvate competențe vizate și dezirabile în studiul acestei discipline.
Provocare acceptată! Un exemplu de bune practici online
Suspendarea cursurilor din data de 11 martie 2020 m-a găsit, la clasa a VII-a, la capitolul (unitatea de învăţare sau, mai nou, domeniul de conţinut) despre Al Doilea Război Mondial. În fiecare an şcolar această temă, care se predă în 7-10 ore, suscită o atenţie sporită şi un interes deosebit din partea elevilor. Pur şi simplu îi fascinează. Prin urmare, am decis că trebui să finalizez cumva capitolul în contextul dat, indiferent de tardivele recomandări oficiale.
Probleme de etică și deontologie privind activitatea didactică
Dintotdeauna, profesorul a avut un rol foarte important în societate, fiindcă prin personalitatea lui, prin comportament și atitudine produce o influență pe care nicio altă personalitate nu o poate avea. Astfel, prin afecțiunea, competența, caracterul și angajamentul său moral, profesorul devine un model pentru elevii săi și chiar pentru părinți și ceilalți membri ai comunității locale.
Pentru a fi privit de către comunitate cu încredere, cadrul didactic trebuie să manifeste responsabilitate și să atingă standarde ridicate de profesionalism. În acest sens, profesorul trebuie să aibă o conduită etică ireproșabilă, acceptând atât încrederea comunității, cât și responsabilitățile pe care trebuie să și le asume în practicarea acestei profesii.
Considerații asupra cadrului legislativ al mentoratului didactic
Contextele educaționale ale secolului XXI sunt multiple și instabile, după cum o dovedesc recentele evenimente din domeniul educației, când școala a fost nevoită să se mute în mediul on-line, fără a fi pregătită, în ansamblu, pentru a realiza acest demers. Din păcate sau, poate, din fericire, nimeni nu poate prezice pe de-a-ntregul viitorul educației, privite în sens general, tocmai din cauza vitezei cu care se succed schimbările în toate domeniile vieții. Într-o perioadă caracterizată de deplina libertate a accesului la informație și implicit la cunoștințe, abordări care pun accentul tocmai pe învățarea/ memorarea/ dobândirea de cunoștințe își dovedesc caracterul vetust și sunt, în fond, abordări sinucigașe din punctul de vedere al parcursului profesional al unui tânăr cadru didactic. Accentul se pune pe formarea de competențe, definite ca ansambluri de atitudini, abilități și cunoștințe. Or nu credem în formarea competențelor la altcineva – stagiar – în cazul de față, dacă profesorul mentor nu stăpânește aceste competențe în cel mai înalt nivel, unul care să îi permită să fie profesionist în ceea ce face într-un mod cât se poate de firesc, fără a neglija nicio clipă responsabilitatea care i-a fost atribuită și pe care și-o asumă.
Bullying în școli. Cum răspundem noi, profesorii?
În ultima vreme, fiecare zi a devenit o provocare față de incert, injust și chiar neadevărat. Cum pot găsi acele resurse necesare, valide, certe, care să mă îndrume mai departe? Sunt dascăl și îmi pun, la rândul meu, întrebări la care nu am răspuns? Elevii mei îmi adresează zilnic zeci de întrebări. Ei cred că „doamna” le știe pe toate. Chiar dacă nu ar ști, „ceea ce ne spune dumneaei e «adevărul»”. Cât de responsabilă trebuie să fiu față de mine însămi mai întâi ca, mai apoi, să pot fi onestă față de ei, copiii?
De-a lungul șirului de ani petrecuți la catedră, mi-a fost dat să întâlnesc tot felul de situații. Unele grele, conflictuale, altele fericite. Am trecut peste toate încercând să le gestionez cât mai bine și să fiu un model pentru copiii și adulții din jurul meu. Dar, în ultima vreme, conflictele sunt tot mai dese. Pe stradă, în școală, în familii, în societate. Mai nou, ne confruntăm cu fenomenul de bullying – agresiunea transpusă în mediul digital. De multe ori, este peste puterile noastre să identificăm și să gestionăm astfel de situații sau nu vrem să recunoaștem că lucrurile scapă de sub control.
Oare ce-o fi ? Cum răspund? Ce măsuri iau?
Tăcerea în comunicarea didactică
Este un adevăr știut că (auto)formarea profesională pe tot parcursul vieții este o condiție fundamentală pentru cariera didactică. Alegerea însăși a acestei profesii vocaționale este, de altfel, o provocare dependentă și supusă procesului învățării permanente. Cred cu tărie, însă, că-n afara fundamentelor de ordin teoretic și intelectual, învățarea prin descoperire și redescoperire, prin setare și resetare, prin configurare și reconfigurare a ceea ce numim „tact pedagogic” rămâne probabil cel mai frumos deziderat al cadrului didactic.
Care este, în fond, secretul unui pedagog model? Și, mai ales, care sunt ingredientele pentru rețeta autentică, acea rețetă care nu va eșua niciodată? Sunt întrebări a căror răspunsuri nu vom încerca să le nuanțăm, pentru că, în definitiv, astfel de răspunsuri nici nu trebuie căutate.
Principii și metode de evaluare centrate pe exploatarea potențialului și propensiunii educabilului în contextul didacticii moderne
Problematica didacticii moderne este supusă, în contextul evoluțiilor actuale din procesul instructiv-educativ, cu precădere la nivel preuniversitar, unui summum de contextualități de o complexitate exacerbată și cu atât mai greu de definit și încadrat în anumite limite. De modul în care este gestionată fiecare etapă din cadrul procesului instructiv-educativ depinde succesul, insuccesul, performanța, eșecul și toate celelalte aspecte. Dacă avem în vedere doar procesul de evaluare a cunoștințelor, trebuie să privim demersul nostru din toate perspectivele specifice, dar și să avem în vedere expectanțele, atât în viziune imediată cât și de perspectivă. În contextul învățământului modern, trebuie să ținem seama de centrarea educației pe elev și nu pe profesor, iar neconvenționalul trebuie să primeze în fața clasicului care plictisește și, adesea, creează sincope.
Statutul conținuturilor instructiv-educative în cadrul curriculumului școlar
Între încercările de a defini conținuturile, specialiștii converg spre următoarele: „un volum de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi, ce trebuie transmise şi respectiv însuşite de elevi, în vederea realizării sarcinilor instrucţiei şi educaţiei şcolare” (I. Roman, 1970); „volumul, structura şi natura cunoştinţelor cu ajutorul cărora este realizată instruirea şi educarea omului, pe trepte distincte de şcolarizare, într-o etapă istoriceşte determinată” (G. Văideanu, M. Ionescu, 1982); „ansamblu de valori specifice şi dominante într-o societate, selectate din ceea ce a creat mai valoros umanitatea, structurate în cunoştinţe ce conduc la formarea unor deprinderi, priceperi, capacităţi, modele de acţiune şi trăiri, în conformitate cu cerinţele actuale şi de perspectivă ale societăţii” (N. Oprescu, E. Blideanu, 1988); „ansamblul structurat de valori din domeniile ştiinţei, culturii, practicii, sedimentate în societate la un moment dat şi devenite puncte de reper pentru proiectarea şi realizarea instruirii” (C. Cucoş, 1995).