Sentimentul de a nu fi suficient de bun este o experiență cu care mulți oameni se confruntă la un moment dat în viața lor. Pe termen lung, persistența acestui sentiment duce la  nevoia constantă de validare din partea celorlalți și la dorința permanentă de perfecționare. Când primim validarea dorită, ne simțim văzuți, înțeleși, acceptați și apreciați pentru ceea ce suntem, fapt care asigură un sentiment de apartenență. Lucrul cu copiii prezintă o bună oportunitate de a observa apariția unor astfel de nevoi emergente, în timp real. Responsabilitatea vizării acestor nevoi are o încărcătură de responsabilitate ce revine direct profesorului. Prin urmare, este util să înțelegem în primul rând ce este nevoia umană de validare și apoi care este relația dintre aceasta și activitățile educaționale. În acest articol, vom explora (I) nevoia umană de validare, etapele sale, cum se dezvoltă, parametrii săi de normal și anormal și cum să satisfacem această nevoie în moduri sănătoase și, în al doilea rând (II), cum și de ce profesorii ar trebui să răspundă acestei nevoi.

I. Nevoia de validare

Nevoia de validare este o nevoie umană universală, care apare de la sine, în copilărie. Atunci când ne naștem, suntem complet dependenți de ceilalți pentru supraviețuirea noastră și ne bazăm pe adulții din preajmă pentru a satisface nevoile de bază de hrană, căldură și confort. Acesta este primul tip de validare de care avem nevoie. Pe măsură ce creștem apoi și ne dezvoltăm, nevoia noastră de validare se extinde dincolo de nevoile fizice pentru a include nevoi emoționale precum atenția și acceptarea. Validarea este deosebit de importantă în timpul copilăriei și adolescenței, când ne dezvoltăm sentimentul și percepția de „sine” și încercăm să ne stabilim identitatea. Copiii și adolescenții care primesc validare de la părinții, profesorii și colegii lor au mai multe șanse de a avea o stimă de sine sănătoasă, o mai bună reglare emoțională și conexiuni sociale autentice.

A nu primi validarea și, ulterior, a nu avea senzația de împlinire se poate manifesta în diverse moduri și aproape întotdeauna vine cu o stare internă de agitație, de „nu (îmi) este suficient”. Unii indivizi pot experimenta un sentiment de inadecvare în relațiile lor, în timp ce alții găsească această oglindire a inadecvării în cariera lor. Aceste sentimente pot fi de asemenea, atribuite presiunilor societale sau așteptărilor nerealiste. Însă oricum ar fi, mulți indivizi caută în moduri diverse validarea; întotdeauna de la alții, cu scopul de a-și menține sau afirma valoarea. Acest lucru poate lua forma căutării aprecierii, recunoașterii sau a aprobării în multe moduri subtile. Neconștientizată și neadresată, această nevoie de validare devine un cerc vicios care duce la o căutare continuă.

În contextul educațional, sentimentul că ești suficient de bun poate fi o problemă prevalentă. Mulți elevi pot avea sentimentul că nu sunt destul de capabili sau talentați pentru a reuși în activitățile educaționale. Acest sentiment poate fi accentuat de natura profund competitivă a mediului și de presiunea de a excela. Ca urmare, elevii caută validare din partea profesorilor lor, colegilor și părinților pentru a-și confirma abilitățile academice. Mai mult, ei îi investesc pe ceilalți cu această putere de validare și caută mai apoi laude și recunoaștere pentru realizările lor.

Etapele validării

Nevoia de validare trece prin mai multe etape pe măsură ce ne dezvoltăm. În copilărie, ne bazăm pe „îngrijitorii” noștri să ne ofere îngrijire și atenție constantă. Nevoile noastre sunt astfel complet validate. Pe măsură ce creștem, începem să căutăm validare de la alții în afara familiilor noastre imediate, cum ar fi colegii și profesorii.

În adolescență, nevoia de validare devine în mod particular puternică, pe măsură ce adolescenții se străduiesc să-și stabilească identitatea și să navigheze în dinamica socială complexă a grupului lor de vârstă. Fără validare, adolescenți se pot simți izolați, neînțeleși și neacceptați, ceea ce poate duce la sentimentul de stima de sine scăzută și depresie.

Pe măsură ce creștem, continuăm să căutăm validare din relațiile noastre, de la figuri de autoritate la necunoscuți. Folosim feedbackul pe care îl primim de la alții pentru a ne dezvolta propria noastră percepție de sine și înțelegerea lumii. În timp, internalizăm acest feedback și dezvoltăm un concept de sine bazat pe experiențele noastre, dar și pe interacțiunile cu ceilalți.

Parametrii normali și anormali ai validării

Nevoia de validare este o parte normală și sănătoasă a dezvoltării umane. Cu toate acestea, când validarea devine principalul focus al vieții unei persoane, poate deveni problematică. Deși pare contraintuitiv în raport cu imaginea afișată social, oamenii excesiv de dependenți de validare din partea altora pot avea o stimă de sine scăzută și se pot lupta cu anxietatea și depresia.

Oamenii care au un anumit grad optim de dependență de validare din partea altora devin recompensați de societate. Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive. Un motiv ar putea fi faptul că oamenii care caută validare sunt adesea foarte dedicați și se străduiesc să facă lucrurile cât mai bine posibil pentru a obține acea validare. Acest nivel ridicat de efort și dedicare poate fi apreciat și recunoscut de alții, aducând astfel recompense sociale și profesionale. Un alt motiv ar putea fi faptul că oamenii care caută să valideze pot fi foarte buni la a-și promova realizările. În plus, în multe situații, societatea încurajează adesea comportamentele care implică căutarea de validare socială.

Cultura de astăzi a like-urilor, follower-ilor și altor forme de validare socială poate face ca aceste comportamente să pară normale și chiar dorite. Este important ca în activitățile de predare această nevoie să nu fie confundată de către profesor sau facilitator cu motivația sau pasiunea sinceră a elevilor pentru un anumit subiect.

Această căutare excesivă de validare socială poate avea efecte negative asupra sănătății mentale și a stimei de sine a unei persoane. Astfel încât devine important să găsim un echilibru sănătos între a oferi validare și a împuternici elevii pentru a se valida singuri.

II. Cum și de ce ar trebui profesorii să abordeze nevoia de validare a elevilor

Ca profesori, este important să recunoaștem și să gestionăm nevoile elevilor de validare în context educațional. Copiii au o nevoie fundamentală de a se simți validați, recunoscuți și apreciați pentru eforturile și realizările lor. Spuneam că nevoia de validare este esențială pentru construirea încrederii în sine, a stimei de sine, a sentimentului de apartenență și în cele din urmă, a rezultatelor academice bune. Cu toate acestea, ca educatori, poate fi dificil să echilibrăm responsabilitatea de a valida cu cea de a oferi feedback real și constructiv.

Deși complicat, acest echilibru este posibil. Așadar, iată câteva strategii care pot ajuta la gestionarea nevoii de validare a copiilor în timpul predării:

1. Utilizați recompensele pozitive: Recompensele pozitive sunt un instrument puternic pentru promovarea comportamentului pozitiv și încurajarea elevilor să continue să aspire la succes. Când elevii se simt validați pentru eforturile lor, sunt mai predispuși să lucreze susținut și să aspire la excelență.

Cum? Un mod practic ar fi să oferiți aprecieri verbale care recunosc eforturile și realizările lor. Aceasta poate fi realizat prin afirmații simple, cum ar fi „Felicitări!” sau „Sunt impresionat de munca ta.”, „Arată uimitor!”, „Ce abordare interesantă!”. Un alt mod de a oferi recompense pozitive este prin semnale nonverbale. Aceste semnale pot servi ca feedback pozitiv pentru comportamentul sau efortul unui elev. În plus, profesorii pot oferi recompense tangibile elevilor. Aceste recompense pot include certificate sau premii mici. Este important de remarcat că recompensa trebuie să fie adecvată și proporțională la efortul sau comportamentul recunoscut.

2. Oferiți mereu feedback constructiv: Deși recompensarea pozitivă este crucială, este de asemenea, vital să furnizați feedback constructiv pentru a ajuta elevii să învețe. Atunci când oferiți feedback, pe anumite aspecte, este bine să vă concentrați să oferiți soluții practice pentru a ajuta elevii să progreseze.

Cum? Există diverse moduri de furnizare de feedback constructiv. O variantă este de a evidenția anumite arii de ameliorare, remarcând totodată într-un mod explicit și aspectele pozitive ale lucrării elevului. Acest lucru ajută la crearea unui echilibru între laude și observații critice, pentru a stimula progresul. O altă abordare de a furniza evaluări constructive este de a oferi soluții practice pentru a ajuta elevii să progreseze. Poate include sugestii de resurse sau strategii specifice pentru a ajuta elevul într-o direcție particulară. Prin oferirea unor soluții clare, elevii se simt încurajați și motivați să-și continue dezvoltarea anumitor abilități. Nu în ultimul rând, profesorii pot oferi feedback prompt pentru a se asigura că elevii pot face îmbunătățirile necesare înainte de a fi prea târziu. De exemplu, un profesor poate face aprecieri cu privire la o schiță a unui eseu înainte de a fi finalizat, pentru a permite elevului să facă revizuirile esențiale.

3. Încurajați feedbackul colegial: Feedbackul între colegii poate fi un instrument puternic pentru promovarea validării în clasă. Încurajarea elevilor să ofere feedback reciproc poate ajuta la construirea unui mediu de clasă de expertiză, susținere și colaborare.

Cum? Pentru aceasta, este util să se prezinte câteva exemple practice; prin urmare avem câteva variante:

• Grupuri de recenzie între colegi: Împărțiți elevii în grupuri mici și cereți-le să-și schimbe lucrările între ei. Încurajați-i să ofere feedback real, constructiv și sugestii.
• Gallery walk: Așezați lucrările elevilor pe pereții clasei și cereți-le să le viziteze și să ofere feedback colegilor lor. Aceasta le permite elevilor să intercționeze cu lucrările colegilor lor și să ofere feedback și perspective diverse.
• Discuții Fishbowl: Împărțiți clasa în două grupuri, unul în interiorul „acvariului” și celălalt în afara acestuia. Grupul din interior discută un subiect sau o problemă, în timp ce grup din exterior observă, ia notă la cele discutate și oferă feedback. Grupurile schimbă apoi rolurile.
• Editare colegială: Înainte de o lucrare scrisă finală, cereți elevilor să facă schimburi de schițe cu un coleg și să ceară/ofere feedback. Încurajați-i să se concentreze atât pe aspectele pozitive, cât și pe zonele care pot fi îmbunătățite.
• Conferințe conduse de elevi: În loc de conferințe tradiționale între părinți și profesori, luați în considerare să permiteți elevilor să conducă conferințele cu părinții sau tutorii lor. Încurajați părinții să ofere feedback și să pună întrebări, în timp ce oferiți de asemenea aprecieri pozitive pentru eforturile copilului lor.

4. Cultivați un mindset de creștere: Încurajarea unei mentalități de creștere poate sprijini elevii să vadă provocările ca pași necesari pentru dezvoltare și învățare, nu ca pe eșecuri. Prin evidențierea procesului de învățare, nu doar a rezultatelor, elevii se pot simți validați pentru eforturile lor.

Cum? În primul rând, accentuați efortul și perseverența în loc să vă concentrați doar pe note sau performanțe. Încurajați elevii să vadă greșelile și erorile ca ingrediente normale în procesul de învățare și dezvoltare, nu ca indicatori ai eșecului. Furnizarea de sarcini dificile, dar realizabile, poate ajuta, de asemenea, la construirea încrederii și rezilienței elevilor, încurajând-i să își asume riscuri și să încerce lucruri noi.

Încurajarea auto-reflecției este un alt mod eficient de promovare a mentalității de creștere. Încurajați elevii să reflecteze asupra învățării lor și progresului lor, ajutându-i să identifice domeniile în care au făcut progrese și domeniile în care trebuie să se îmbunătățească. Aceasta îi va ajuta să-și asume responsabilitatea propriei lor învățări. Atunci când oferiți evaluare elevilor, concentrați-vă pe zonele de dezvoltare și creșterea, nu doar pe identificarea greșelilor.  Acest feedback trebuie să fie formulat într-un mod care se concentrează pe procesul de învățare, subliniindu-se abilitățile și cunoștințele care pot fi dezvoltate.

5. Fiți atenți la diferențele individuale: Este important să observați diferențele individuale în clasă și să vă adaptați abordarea pentru a satisface nevoile fiecărui elev. Unii elevi pot avea nevoie de mai multă validare și întărire pozitivă decât alții, în timp ce alții pot fi mai motivați de feedback constructiv și provocări. Înțelegerea și răspunsul la aceste diferențe individuale pot ajuta la construirea unui mediu de clasă favorabil și incluziv.

Cum? O modalitate de a fi conștient de diferențele individuale este de a efectua evaluări în mod regulat. Acest lucru vă poate ajuta să înțelegeți mai bine punctele tari și punctele slabe ale elevilor dumneavoastră, ceea ce vă poate informa correct pentru strategiile de predare și vă poate permite să oferiți sprijin individualizat fiecărui student. Un alt mod de a fi conștient de diferențele individuale este de a crea un mediu de clasă de sprijin. Încurajați studenții să-și împărtășească perspectivele și experiențele și creați oportunități pentru ca studenții să lucreze în colaborare. În cele din urmă, cel mai important rămâne actul de a promova o cultură a respectului și înțelegerii în mediul de învățare. Acest lucru îi va ajuta pe elevi să celebreze diversitatea și să învețe din diferențele celuilalt.

În concluzie, asigurarea nevoii de validare  în timpul predării, rămâne un act de echilibrare dificil. Pe de o parte, validarea este esențială pentru promovarea unui comportament pozitiv al elevilor, pentru construirea încrederii și încurajarea studenților să continue să depună eforturi. Pe de altă parte, profesorii trebuie să fie atenți să nu ofere aprecieri false sau să supraevalueze efortul în detrimentul realizărilor obținute. Validarea rămâne importantă deoarece îi ajută pe elevi să se simtă văzuți și auziți. Recunoașterea muncii lor și a efortului lor ajută întotdeauna la construirea unei relații pozitive între elevi și profesori. Cu toate acestea, deși satisfacerea nevoii de validare este dificil de realizat, este important ca aceasta să fie autentică și să se bazeze pe calități reale. Din fericire, această validare rămâne în mâinile profesorului, care are capacitatea de a identifica și recunoaște acele calități.