Educația reprezintă unul dintre factorii majori care contribuie la evoluția societății noastre. Crearea unui sistem educațional de succes, pliat pe nevoile societății și formarea resursei umane care să asigure un cadrul favorabil ce contribuie la bunăstarea și dezvoltarea economiei și a populației reprezintă una dintre elementele esențiale ale existenței noastre. Din această perspectivă, formarea cadrelor didactice și formarea continuă a indivizilor care vor contribui activ la viața societății se impune ca o condiție esențială. În spatele acestui amplu proces cu implicații deosebit de importante, se află cei ce asigură cadrul și condițiile necesare pentru ca practicanții unor ocupații să își poată îndeplini cu brio sarcinile de realizat, fiind conștienți permanent de riscurile la care se expun.

Profilul ideal al unui asemenea formator se prezintă ca forță principală proiectează, anticipează, dirijează și facilitează îmbunătățirea performanțelor, creându-le educabililor o motivație intrinsecă pentru autodezvoltare. Conceptul de profil ideal al unui formator constă în diferite caracteristici pe care acesta le poate deține. Poate fi privit de către cursanți ca un profesor excepțional, expert, îndrumător, facilitator, sursă de învățare. Toate aceste concepte reunite conduc către ideea de bază potrivit căreia formatorul reprezintă acel specialist care proiectează, derulează, evaluează programe de formare și dezvoltare a unor competențe de natură profesională.

Prin acțiunile sale de creare a unui cadru propice achiziționării de noi cunoștințe, printr-o comunicare eficientă, prin manifestarea unor abilități empatice față de educabili, dar și prin capacitatea de a demonstra un echilibru emoțional care contribuie la actul educațional de calitate, formatorul contribuie la procesele prin care cursanții pot atinge obiectivele și scopurile planificate, se implică activ în procesul de învățare dar și  în derularea optimă a activităților de formare, vor demonstra abilități și competențe pe care și le vor însuși în urma parcurgerii programului de formare.

Pentru a contura portretul unui formator ideal, este necesar să avem în vedere acei specialiști sociabili, care dețin capacitați organizatorice și sunt capabili să comunice eficient cu participanții la curs, să fie proactivi în abordarea lor, dar care, în același timp, ar trebui să dețină un set de abilități prin care să adapteze programele de formare la nevoile cursanților, printr-o bună cunoaștere a particularităților învățării la adulți.

De asemenea, formatorii trebuie să-si organizeze conținuturile de învățare astfel încât acestea să încurajeze schimbul de experiențe și de idei, să  utilizeze un limbaj adecvat contextului de învățare, să realizeze prezentări eficiente ale materiei de predat, încurajând adresarea de întrebări dar și oferirea /primirea de feedback. Este necesar  ca aceștia să adopte un stil natural, să demonstreze competență și credibilitate în subiectele pe care le abordează, demonstrând o gamă largă de cunoștințe. O altă calitate pe care ar trebui să o dețină este de a fi empatic, receptiv la experiențele participanților. Un bun formator depune eforturi pentru a face învățarea mai eficientă și mai interesantă prin explorarea unor posibilități nenumărate de utilizare a metodologiei, astfel încât să evidențieze rolul real și beneficiile unui program de formare.

În vederea întrunirii tuturor cerințelor necesare practicării unui program de formare eficient, se remarcă abundența de calități și competențe pe care instructorul trebuie să le dobândească, pentru a desăvârși misiunea pentru care s-a pregătit. Complexitatea ce derivă din organizarea, implementarea, antrenarea tuturor resurselor umane și materiale de care dispune, dublate de barierele de tip cognitiv, emoțional, de mediu,  și culturale pe care acesta le întâmpină de-a lungul timpului pot constitui adevărate obstacole care afectează eficacitatea procesului de dezvoltare profesională. În acest context, se remarcă acel formator care manifestă o capacitate sporită de adaptabilitate la situațiile problematice și care reușește să se impună în fața obstacolelor printr-o puternică motivație intrinsecă ce apare ca urmare a unor sentimente și trăiri afective pozitive. Nu în ultimul rând, este necesar ca acesta să dețină o serie de competențe din sfera emoțională, menite să contribuie la implementarea unui proces instructiv de succes.

Așadar pentru a avea succes în activitatea pe care o întreprinde, formatorul trebuie să demonstreze o serie de abilități și competențe atât de ordin profesional, cât și psihoindividual pentru a putea manageria procesul de instruire într-o manieră optimă care să poată oferi societății „ingredientele” necesare pentru o bună evoluție a acesteia.