Jocul – modalitate de integrare a copiilor cu dizabilități în colectivul de preșcolari

Într-un articol premiat intitulat „Metafore jucăușe” din American Journal of Clinical Hypnosis, Julie Linden spune: „Copiii se dezvoltă prin joc, iar când dezvoltarea s-a întrerupt, jocul terapeutic poate vindeca” (2003). Jocul este astfel prezentat ca esențial pentru procesul maturizării și pentru procesul vindecării, îndeplinind mai multe funcții. Biologic, jocul oferă exerciții, ajută la dezvoltarea abilităților practice și la eliberarea energiei. Intrapersonal, este bun pentru întărirea stăpânirii de sine, a interacțiunii minte-corp și la rezolvarea conflictelor. Interpersonal, facilitează dezvoltarea identității și abilităților sociale, în timp ce socio-cultural, modelează comportamentele și rolurile acceptate cultural (Schaefer&O’Connor, 1983).

Incluziunea recunoaște și acceptă diversitatea iar pentru punerea în practică cu succes a acestui concept  conștiința copiilor trebuie formată în așa fel încât să înțeleagă că și copiii cu dizabilități au dreptul să participe la acțiuni comune care duc la dezvoltarea lor interioară și la dezvoltarea comunității în care trăiesc.

În cadrul colectivului de preșcolari, educatoarea trebuie să depună eforturi pentru a-i determina pe copii din grupă  să înțeleagă și să accepte diferențele dintre ei. Ea trebuie să pregătească grupa, să vorbească cu copii într-o manieră accesibilă, corectă și pozitivă despre ceea ce înseamnă un copil cu dizabilități. Se pot  face diferite simulări cu ei (limitarea vederii, a auzului, simularea unor dizabilități locomotorii, se pot folosi texte literare, povești și vizite la persoane cu deficiențe) pentru a-i sensibiliza și a-i ajută să înțeleagă mai bine situația lor.

Copiii cu dizabilități trebuie încurajați și stimulați, ajutați să se integreze în grup, iar în grădiniță modalitatea cea mai bună pentru integrare este jocul.

Jocul reprezintă cea mai eficientă formă de socializare și recuperare și cea mai bună modalitate de a apropia copiii cu dizabilități de ceilalți copii din grupă. Jucându-se împreună, copiii învață să trăiască împreună!

În cadrul jocurilor, diferențele și barierele de orice natură dispar astfel copiii cu dizabilități reușesc să își depășească neputințele și frustrările. Prin joc, copilul cu dizabilități își modelează comportamentul, explorează lumea înconjurătoare, își lărgește sfera de achiziții, de abilități și deprinderi. Prin joc copilul poate să facă  ceea ce vrea, ce-i place ajungând în final să învețe multe de la cei cu care se joacă. Scopul jocului în acest caz îl constituie valorificarea potențialului  copiilor cu dizabilități în vederea integrării lui în activitatea de tip preșcolar cât și în grupul de copii.

În cadrul jocurilor, educatoarea trebuie să urmărească dezvoltarea următoarelor resurse: folosirea puterilor proprii,  menținerea concentrării, depășirea barierelor, obținerea acceptării, acceptarea sprijinului, împrietenire,  îmbunătățirea încrederii în sine. În grădiniță se desfășoară multe tipuri de jocuri însă cele mai utile pentru copii cu dizabilități sunt:

•        Jocurile manipulative și explorator-manipulative sunt o importantă sursă de explorare a mediului și de stimulare senzorială a copilului. În cadrul jocului manipulativ copiii își dezvoltă controlul asupra corpului lor, mai ales musculatura fină a mâinilor și coordonarea mâna-ochi. De asemenea, iau decizii, alegându-și propriul material și își rezolva propriile probleme. Învață despre concepte matematice (măsuri, greutăți, lungimi, forme), încep să recunoască culori, structuri, succesiuni, identifica modele, compară. Noile abilități învățate sunt consolidate și perfecționate cu fiecare joc, fapt ce duce la creșterea încrederii și stimei de sine. Printre activitățile de joc manipulativ se numără: de înșiruit (nasturi, mărgele), de înșurubare (borcane mici din plastic cu capac, lacăt cu cheie), activități de sortare și clasificare (după culoare, formă, material), de umplere și golire a unor recipient (joacă cu nisip, orez).

•        Jocul senzorial contribuie la dezvoltarea cognitivă, a limbajului, a abilităților sociale, a ariei emoționale, a ariei fizice și a creativității copilului. De exemplu, când un copil explorează diferite materiale (mălai, paste rotunde, castane, etc) își dezvoltă simțul atingerii, ceea ce creează premisele învățării altor abilități, că de exemplu identificarea obiectelor după atingere, întărirea abilităților motorii fine (apucă, pune în recipient, scoate, varsă). Totodată, materialele atinse au tot felul de proprietăți: unele sunt moi, unele tari, unele aspre sau fine, unele reci, unele calde. Descoperirea și diferențierea aceste caracteristici reprezintă primii pași înspre clasificarea și sortarea obiectelor.

•        Exerciții pentru formarea capacității de comunicare: jocuri didactice pentru formare de propoziții după jetoane sau imagini: “Spune ceva”, “Spune mai departe”, “Spune la fel că mine”, “Ce se aude?”,  jocuri de citire imagini: “Spune ce vezi”, activități de lectură după imagini și tablouri: “Familia mea”, ”Frumusețile Toamnei”, “La munte”, activități de convorbire liberă: “Ce știi despre?” etc.

•        Jocuri pentru corectarea și dezvoltarea auzului fonematic: “Telefonul fără fir”, “Deschide urechea bine”, “Greierele cri-cri-cri”.
•        Jocuri de atenție: “Unde am așezat jucăria?”
•        Jocuri de analiză și sinteză mentală: “Ghici cine lipsește”, “Jocul silabelor”
•        Jocuri de dezvoltare a memoriei care constau în activități de memorizare pe diferite teme.
•        Jocuri de corectare a pronunției: jocuri de rostire  de onomatopee, jocuri de rostire ritmică a unor recitative scurte, jocuri cu rostire de cuvinte paronime.

Așadar, jocul presupune multă plăcere, distracție și bucurie. Este o activitate  care îl implică pe copil în procesul de-a face niște schimbări. Jocul include explorarea, experimentarea și abilitățile de rezolvare a problemelor. Jocul este un puternic proces de învățare.

Bibliografie
George, W., Burns (2011), 101 Povești vindecătoare pentru copii și adolescenți, Editura Trei, București;
Fluieraș, V., (2005), Teoria și practica învățării prin cooperare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
Vrășmaș, Ecaterina (2004) Școala și educația pentru toți, Editura Miniped, București;
Vrășmaș, Ecaterina (2008) Educația timpurie și grădinița adaptată, Asociația Reninco România;

 

Accesări: 103

prof. Ana-Maria Bahat

Școala Gimnazială, Aghireș (Cluj) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ana.bahat

Articole asemănătoare