Calitățile cadrului didactic

În profesia didactică, un parcurs profesional temeinic impune efort, responsabilitate, pasiune, iubire, aceasta fiind principala calitate a unui cadru didactic. Pregătirea de specialitate se poate realiza pe domenii diferite și reprezintă un suport important al autorității în fața elevilor. Profesorul trebuie să fie mereu la curent cu noutățile descoperirile domeniului de specializare. Însă cultura generală și de specialitate nu sunt suficiente în activitatea didactică. Pentru a transforma informațiile culturale în activități educaționale, educatorul necesită pregătire psihopedagogică, aceasta compunându-se din cunoștințe de psihologie, pedagogie, metodică. Un orizont cultural larg, îmbinat cu vocație și cunoștințe pedagogice, oferă cadrului didactic posibilitatea de a rezolva ușor probleme de specialitate, dar și probleme socio-umane cu care se confruntă tinerii.

Meseria de educator se construiește pe repere determinate de specificul activității pe care o realizează. Atitudinea este cea mai importantă, aceasta punându-și amprenta asupra relațiilor pe care cadrul didactic le stabilește în mediul profesional. Umanismul este o calitate de care profesorul trebuie să dea dovadă. Fiind pus în fața unor copii, necesită compasiune, respect față de ei, sensibilitate, dragoste față de copii.
Conștiința responsabilității  trebuie să fie asumată în mod conștient, deoarece în mâinile lui se află viitorul copiilor, implicit al țării.

O altă calitate de care are nevoie profesorul în exercitarea meseriei este cea de natură caracterial-morală. Aici intră demnitatea, curajul, obiectivitatea, dreptatea, modestia, răbdarea, cinstea, corectitudinea.

Nu mai puțin importante sunt acele însușiri ce asigură săvârșirea diverselor sarcini pe care le necesită activitatea instructiv-educativă. Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate ca aptitudini pedagogice – se manifestă în activități și pot fi puse în evidență prin performanțele elevilor în învățare. Aceste aptitudini constau în:

  • Calitățile gândirii cum ar fi: capacitatea de analiză și sinteză, originalitatea, flexibilitatea.
  • Calitățile atenției: concentrare, comutativitate, intensitate, distributivitate.
  • Calitățile limbajului, cum ar fi: expresivitatea, fluența, claritatea, plasticitatea.
  • Calitatea memoriei, adică rapiditatea memoriei, trăinicia păstrării și promptitudinea recunoașterii și reproducerii.
  • Capacitatea de creație științifică, folosind tot ceea ce știința a creat. De-a lungul istoriei,  s-a dovedit că spiritul creativ al profesorului sporește pregătirea și valențele profesionale, îi dă autoritate și prestigiu.
  • Capacitatea de a cunoaște și a înțelege psihicul elevului, adică acea capacitate intuitivă, de sesizare rapidă a particularităților psihice individuale.
  • Empatia. Aceasta stă la baza anticipării finalităților acțiunii educaționale în demersuri de educație/ formare diferențiată.
  • Aptitudini organizatorice se arată în activitatea pe care o desfășoară profesorul, în planificare, pregătirea și desfășurarea lecției.
  • Spiritul de observație, capacitatea cea mai fină de observare și intuire a elevilor, inclusiv după mimica feței.
  • Măiestria pedagogică – a acționa diferențiat de la o situație la alta, în funcție de factorii ce intervin.
  • Tactul pedagogic. Acesta este o componentă a măiestriei pedagogice și constă în capacitatea de a găsi, la momentul potrivit, cea mai potrivită atitudine, de a acționa selectiv, adecvat, dinamic, creator și eficient în îndeplinirea actului educativ.
  • Capacitatea managerială a profesorului  presupune pregătirea acestuia în domeniul managementului educațional, aceasta fiind necesară și în munca de educator, dar și pentru că din rândului profesorilor se aleg managerii unităților de învățământ, care trebuie conduse cu competență și eficient.

Preocuparea și capacitatea de perfecționare profesională continuă este necesară, ca în toate profesiile. Reactualizarea cunoștințelor și perfecționarea continuă a pregătirii profesionale ajută cadrul didactic să evite plafonarea și îl menține la curent cu noutățile cerute de sistem. Perfecționarea profesională se realizează prin cursuri de perfecționare pe durată de timp diferită, cursuri postuniversitare, doctorat, comisii metodice, cercuri pedagogice, simpozioane științifice etc. Acestea vizează, într-o bună măsură, atât dimensiunea cunoștințelor, cât și abilitățile și atitudinile necesare cadrului didactic.

Bibliografie
Bontaș, I. (1995). Pedagogie Ediția a II-a. București: Editura ALL.
Cerghit, I. (1983). Perfecționarea lecției în școala modernă. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Cucoș, C. (2009). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice – ediția a III-a. Iași: Polirom.

 

Accesări: 269

prof. Teodora Bița

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 8, Buzău (Buzău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/teodora.bita

Articole asemănătoare