Metode și mijloace de optimizare a activităților artistico-plastice prin desen și pictură

Principalul mijloc de realizare a educației estetice la vârsta școlarității îl constituie educația artistică propriu-zisă. Valorile estetice din natură și societate, de asemenea  acționează asupra sensibilității, receptivității și deprinderilor „frumoase” de comportare ale copiilor. Cadrele didactice folosesc orice ocazie pentru a-i sensibiliza pe copii la frumosul mediului ambiant: o pajiște verde presărată cu flori, un parc cu arbuști și copaci falnici, un apus de soare etc. Școlarii se vor obișnui nu numai să admire frumosul, ci să-l introducă în viața și munca lor. În acest sens, ne amintim cuvintele Ilenei Vulpescu: „La om, totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet”. Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, artistică și delicatețea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construiește pe baza afectivității, intuiției și fanteziei.

Artele reprezintă o componentă indispensabilă a unei pedagogii interactive, care valorizează dispozițiile și creativitatea elevilor. Tudor Vianu spunea: „Prin artă descoperim lumea, o vedem pentru prima dată sau sesizăm ceva în plus”. Ca factor esențial al educației estetice, educația artistică se realizează prin cunoașterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte: literatură, muzică, desen, pictură, coregrafie. Comunicarea prin imagine artistică se bazează pe cunoștințele despre elemente de limbaj și de expresie, pe care elevul și le însușește prin intermediul ariei curriculare arte.

Activitatea desfășurată cu elevii oferă largi prilejuri de cultivare a  creativității. Artele plastice contribuie în mod deosebit la educația estetică a școlarilor formând și dezvoltând spiritul de observație, atenția, reprezentările spațiale, imaginația creatoare, interesul și plăcerea de a desena, de a colora, de a modela.

„Mai artist decât copilul cred că nu e niciun artist în lume. Să ai inimă să-l simți și minte să-l pricepi.” (I. Nisipeanu)

Dintre limbajele artei, limbajul plastic este cel mai apropiat de școlar. Rolul adultului este de încurajare, de stimulare în vederea dezvoltării potențialului creativ.

Pe plan psihologic, orele de educație plastică contribuie la dezvoltarea sensibilității analizatorului vizual, a percepției spațiale, a spiritului de observație și intuiție. Desenul dezvoltă gândirea creatoare, imaginația, limbajul plastic, sentimentele, afectivitatea și voința fiecărui copil. Prin desen este satisfacută nevoia de comunicare liberă a copilului cu exteriorul. Trebuie doar să-l învățăm limbajul artei și tehnici.

În general, ochiul copilului lor „nu vrea” să vadă numai o simplă pată rotundă de culoare roșie, ci o minge, o floare, o cireașă etc. Capacitatea elevilor de a vedea în spatele formelor se dezvoltă pe măsură ce ei comunică, prin desen și pe măsură ce se străduiesc să deslușească semnificațiile desenelor altor autori. Cu ajutorul punctelor, liniilor și culorilor, copiii se exprimă pe ei înșiși așa cum ei simt și „văd” tot ceea ce le trezește interesul din lumea înconjurătoare. Pentru a reda aceasta într-o formă plastică concretă. copiii trebuie să dobândească deprinderile necesare de a utiliza elemente de limbaj plastic ca să comunice ceea ce gândesc și simt.

În cadrul activităților de educație artistico – plastică, am urmărit: familiarizarea copiilor cu elemente de limbaj plastic, dezvoltarea  percepției și a gustului  estetic,  formarea  unor deprinderi și și îndemânări legate de desen, pictură, modelaj, stimularea creativității expresive. În vederea îmbogățirii experienței de cunoaștere și a stimulării motivației cognitive, am desfășurat și activități inter și transdisciplinare. Predarea literelor am realizat-o după metoda practicată în varianta alternativă Waldorf, adică, prezentând litera sub forma unei imagini pe care copiii au desenat-o după ce au audiat  “Poveste literei” respective.

Conduita față de copii, a fost una flexibilă, stimulându-le și satisfăcându-le curiozitatea, spontaneitatea, inițiativa și  încrederea  în  sine. În cadrul opționalelor Desenul formelor, Lumea mea într-un desen și Să scriem frumos, am urmărit dezvoltarea deprinderilor de mânuire a instrumentelor specifice și de utilizare a materialelor de lucru în condiții variate. Totodată, am urmărit educarea gustului pentru frumos (culoare, armonie, poziție, simetrie) și a spiritului critic în evaluarea lucrărilor proprii și ale colegilor. De asemenea, am  introdus  elemente  de  strategie  didactică destinate  stimulării  unor  factori  socio-emoționali  favorabili  creativității (inițiativă, curiozitate, încredere în sine, sociabilitate). Voi prezenta în continuare câteva exemple de activități pe care le-am organizat și desfășurat cu elevii.

„Dă un titlu fiecărui desen”
Am prezentat copiilor mai multe tablouri-imagini însoțite de următoarea povestire: „Am găsit o carte cu povești care cred că a aparținut unui copil ce nu prea iubea cărțile. Avea toate paginile rupte. V-am adus paginile cu imagini și vă propun să vă imaginați ce titlu ar putea avea fiecare poveste reprezentată prin aceste imagini.”

„Să desenăm un câmp cu flori”
Am propus elevilor să deseneze un câmp cu flori, fiecare având posibilitatea de a desena ce și câte flori dorește. Nu am analizat lucrările.
După câteva zile am realizat o plimbare la marginea satului și am observt câmpul înflorit. Copiii au avut ocazia să atingă iarba, florile, să le pipăie, să le miroasă. Au adunat și au dus în sala de clasă mai multe flori care s-au expus în “colțul viu”. Am cerut din nou copiilor să deseneze un câmp cu flori.
Lucrările copiilor au fost expuse pe două panouri: primul desen și al doilea desen, copiii fiind solicitați să le analizeze.
Primele desene au reliefat mai puțină imaginație, mai puțin spirit creativ. A fost  folosită o gamă mai săracă de culori, predominând cele reci, compozițiile plastice fiind realizate predominant din linii ascuțite. Am observat desene tip șablon, în care o idee a unui copil a fost preluată de alții.
Desenele realizate a doua oară au fost caracterizate de mai multă inspirație în comparație cu primele lucrări plastice realizate, datorită faptului că elevii au avut înainte posibilitatea să pipăie florile, să le perceapă forma și suprafața, s-au folosit de simțul olfactiv, identificând unele mirosuri specifice. Fiecare dintre copii a ales culoarea după cum a simțit, manifestând înclinație pentru culorile calde, vii, le-a combinat în mod plăcut, dând dovadă de spirit creativ, de originalitate, de imaginație. Mulți dintre ei au folosit linii ample, puncte și pete variate, în funcție de înclinațiile și aptitudinile plastice ale fiecăruia.

„Ce ar putea fi”
* Am prezentat elevilor următoarea situație-problemă:
“ În parc, o fetiță a realizat un desen cu cretă colorată. A venit ploaia și a șters o parte din desen, rămânând doar acest cerc. Ce credeți că a desenat fetița?”
* Pe tablă a fost desenat un cerc. Am cerut elevilor să-și imagineze ce ar putea reprezenta acesta.
Apoi am solicitat copiilor să adauge linii, detalii la figura incompletă pentru a reprezenta obiecte sau tablouri interesante. Le-am  propus să pornească de la prima idee apărută și s-o dezvolte așa cum n-ar face-o nimeni, iar sub desenul – răspuns au scris titlul.

„Să încondeiem oul de Paști”
Elevii au decorat cu puncte și linii ouă fierte și ouă din polistiren.
Pentru a atinge scopul acestei activități, copiii și-au pus în valoare calitățile creative, imaginația, motivația fiind “motorul” care a dus la obținerea de lucrări valoroase.

Prin varietatea formelor și a culorilor, desenul decorativ le dezvoltă copiilor gustul pentru frumos și simțul de ordine, le face cunoscută acestora arta populară. Deși desenul decorativ are anumite principii în desfășurarea lui, el lasă școlarului libertatea exprimării, a creării unor modele proprii, care reflectă personalitatea fiecăruia, spiritul creativ. Modelele propuse copiilor pentru execuție au fost în clasele I-II  mai simple, urmând ca în clasele III-IV să devină tot mai elaborate. Dacă la desenul tematic copiii desenează singuri imaginile cuprinse în temă, la desenul decorativ ei trebuie să ornamenteze o imagine a unui obiect: covorul, cana, globulețe, vaza, oul de Paști etc.

Desenul mărește încrederea în sine și are un rol important în cunoașterea obiectivă a realității și în educația estetică. Lumea vizibilă nu este singura lume. Paralel cu ea există acea lume a imaginarului pe care fiecare dintre noi o trăiește și în care oamenii de artă se exprimă.

Pictura și desenul constituie moduri de exprimare a sentimentelor, a gândurilor, sunt mijloace de comunicare. Pentru a nuanța exprimarea, comunicarea, este nevoie de o mare varietate de tehnici de lucru.

Bibliografie
• Bontaș I., (2002), Tratat de Pedagogie, Editura All, București
• Calgren, F., (1994), Educație pentru libertate-Pedagogia lui Rudolf Steiner, Ed. Triade,Cluj Napoca
• Cosmovici, A., (2005), Psihologie școlară, Ed. Polirom Iași
• Dascălu, A., (1997), Educația plastică în ciclul primar-ghid metodic, Ed. Polirom, Iași
• Erdeli, G. I., (2009), Educația plastică în ciclurile primar și preprimar. Probleme teoretice, psihopedagogice și metodologice Oradea
• Rotaru, M., Dumbravă, M., (1996), Educație plastică în învățământul primar-sugestii metodice pentru învățători, Ed. „Gheorghe Cârțu Alexandru”, Craiova