Specificul evaluării în contextul examenelor și concursurilor naționale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar se conturează prin referire la câteva aspecte ce se înscriu în numeroasele încercări de creștere a calității actului educațional: deontologia evaluării – considerată ca un caz particular al deontologiei pedagogice, funcțiile evaluării prin intermediul probelor aplicate, precum și eficiența evaluării, prin referire la capacitatea sistemului de a produce, în mod satisfăcător, rezultatele preconizate.
Este evident faptul că societatea românească parcurge cu mare repeziciune etape inedite, cărora sistemul de învățământ le răspunde cu o oarecare inerție, fiind tot mai dificilă cristalizarea unei viziuni bine conturate pe termen lung, care să fie îmbrățișată de toți partenerii și beneficiarii actului educațional. În mod logic, evaluarea cadrelor didactice  trebuie să se înscrie în demersul de schimbare și de eficientizare a învățământului, prin eliminarea subiectivismului evaluării, prin cristalizarea unei ecuații personale care să fie cât mai fidelă realitații, fundamenatată pe o măsurare cât mai adevărată din punct de vedere logic și științific, dar care să nu ignore dimensiunea etică și morală a actului evaluativ. Consider că aspectele legate de etică și morală constituie resortul secret de care depinde întregul proces. Trei argumente voi aduce în sprijinul acestui punct de vedere.