Educația inutilă

Educația depinde, în mod indiscutabil, de calitatea și cantitatea informației acumulată de-a lungul generațiilor. În societatea contemporană, descoperirile științifice și invențiile tehnologice apar într-un ritm alert, determinat de revoluția industrială. Acestea își pun amprenta pe viteza de dezvoltare și modul de transformare ale informației.
Ca atare, sistemul educaţional trebuie revizuit pentru a răspunde nevoilor sociale și individuale. Potrivit unui studiu realizat de European Political Strategy Center, există 10 tendințe care modelează educația.

  • Educaţia timpurie poate pune bazele succesului ulterior în viață, deci „cu cât mai devreme, cu atât mai bine”.
  • Învățarea pe tot parcursul vieții este cheia reușitei în carieră. A învăța să înveți este cea mai importantă aptitudine pe care poți să o dobândești.
  • Noua alfabetizare este cea digitală.
  • Oamenii nu sunt singurii care învață. Mașinile învață mai repede ca niciodată. Și da, va exista o competiție între oameni și mașini.
  • Învățarea trebuie să treacă de la o experiență standardizată la una personalizată.
  • Multidisciplinaritatea este esențiala pentru a înțelege cauzele și complexitatea provocărilor moderne.
  • Diversificarea furnizorilor de educație este necesară pentru a putea învăța orice, oricând și oriunde.
  • Tranziția de la școală la viața activă este dificilă.
  • Gândirea critică devine o condiție obligatorie pentru a avea o democrație funcțională.
  • Competiția globală între universități a devenit foarte acerbă. Universitățile trebuie regândite. Așa a apărut conceptul de Educație 2.0.

Educația poate fi realizată formal, nonformal sau informal, de către diverși furnizori educaționali. Educaţia formală este educația intenționata, sistematică și evaluată, încredințată specialiștilor din domeniile acceptate instituțional. Educaţia nonformală cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara sistemului formal al educaţiei. Educaţia informală  este considerată ca fiind educaţie incidentală și include totalitatea influențelor neintenționate, eterogene și difuze, prin care fiecare persoană dobândește cunoştinţe, abilităţi și aptitudini din experiențele sale zilnice.

Dar eficientizarea sistemului educațional nu presupune doar integrarea unor noi domenii ale cunoașterii, observarea tendințelor și direcțiilor de dezvoltare sau diversificarea furnizorilor educaționali.

Fiecare persoană trebuie să-și optimizeze activitățile educative. Definirea unor obiective clare care să aibă în vedere diverși factori instructiv-educativi devine esențială. Apoi, trebuie analizate: utilitatea activităților, timpul alocat anumitor activități și numărul activităților desfășurate.

Ce se întâmplă în viața de zi cu zi?

Profesorii, părinții și elevii au tendințe centrifuge, dorindu-și parcă să evadeze dintr-o realitate pe care nu vor să o accepte.

Profesorii

Creează un sistem de activități care nu au legătură cu educația adevărată, ci doar cu interesele personale sau cu fantezia care-i ține captivi într-o lume paralelă. Activități, concursuri sau proiecte care nu au un minim de valențe educative sunt desfășurate pe bandă rulantă. Orele din programa școlară obligatorie sunt eludate brutal de aceste inițiative, obiectivul fiind doar acumularea kilogramelor necesare de diplome și adeverințe pentru dosarele de gradație de merit. Așa a apărut un sistem educațional obscur care, în unele cazuri, a luat locul celui oficial, cu știrea și acceptarea tacită a factorilor decizionali.

Părinții

În unele cazuri, își doresc tot ceea ce este mai bun pentru copiii lor. Și din acest exces de zel, își conduc copiii către o puzderie de activități de divertisment în numele unei așa-zis pregătiri suplimentare pentru viață. Aceste inițiative nu fac decât să le umple inutil tot timpul liber copiilor și să le distrugă copilăria.

În alte cazuri, nu își doresc nimic pentru copiii lor care sunt lăsați de izbeliște în voia sorții. S-or descurca ei așa cum nu s-au descurcat părinții lor.

Elevii

Dau dovadă de un elan de plumb atunci când trebuie să învețe. E și normal, pentru că în unele cazuri sunt sleiți de puteri prin participarea la tot felul de activități needucative, iar în alte cazuri, fac ce vor pentru că nimeni nu-i supraveghează.

Realitatea e dură și, ca atare, fiecare evadează cum poate, dacă poate. Ceva discernământ ar fi de dorit, dar ce poți cere oamenilor într-o societate aflată în degringoladă?

Educația e prioritară doar pe hârtie și în discursurile politicienilor. Iar dacă o minune nu se va întâmpla, educația va deveni inutilă. Spre bucuria multora și spre îngrijorarea câtorva.

Totuși, educația poate schimba lumea!

 

Accesări: 2.207

Articole asemănătoare