Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (varianta online) conceptul de „predare” este definit ca: „transmitere”; „comunicare”; „expunere a lecției” [1]. De-a lungul timpului, acest concept a suferit modificări esențiale și a dobândit un conținut tot mai complex. Actul predării în didactica tradițională era unidirecțional, fiind îndreptat de la profesor către elev, și avea ca obiect de studiu transmiterea de cunoștințe care erau gata structurate pentru ca elevii să le acumuleze într-un mod pasiv. În didactica modernă, s-au elaborat modele în care predarea nu mai era atribuită doar profesorului, ci îl implică în mod direct și pe elev. Astfel, după cum afirmă Bocoș și Juncan [2] „Predarea nu mai este concepută ca o activitate de comunicare, de transmitere de cunoștințe, ci ca o problemă de organizare și conducere a proceselor de învățare”.
Lecția care nu se termină niciodată
Pentru doamna profesoară de limba și literatura română, cancelaria nu este doar un loc de trecere, ci un laborator de idei unde cei 20 de ani de experiență se întâlnesc cu energia generației „digitalizate”. Nu s-a mulțumit niciodată cu „merge și așa”. Ca metodist și responsabil de centru metodic, a înțeles că educația nu e un monolog, ci o construcție comună.
Povestea ei începe în fiecare dimineață înainte de prima sonerie. Sala de clasă, transformată prin sponsorizări obținute după luni de negocieri și proiecte scrise în miez de noapte, arată astăzi ca un hub modern de învățare. De la table interactive la mobilier ergonomic, fiecare colț poartă amprenta efortului său de a le oferi copiilor un mediu în care să se simtă respectați.
Didactica modernă în învățământul preșcolar
Evoluţia societăţii în ansamblul său, evoluţia ştiinţelor ca motor al dezvoltării acesteia nu puteau avea loc fără schimbările de abordare în ştiinţele educaţiei. Drept urmare, ştiinţa şi arta de a învăţa pe alţii, de a-i învăţa să înveţe, dar mai ales de a insufla dragoste pentru cunoaştere a urmat şi în acelaşi timp a deteminat evoluţia omenirii.
Un învățământ care se vrea integrat în Uniunea Europeană urmăreşte individualizarea instruirii copiilor, tratarea diferenţiată, încurajarea celor care au nevoie de ajutor, proiectarea strategiilor de stimulare a interesului copiilor pentru afirmarea de sine şi pentru instruirea conform nevoilor şi capacităţilor fiecăruia pregătirea de nivel superior a educatorilor care să le permită înţelegerea complexă a situaţiilor de învăţare.
Didactica religiei. Provocări contemporane și soluții pastorale în anul omagial 2026
Educația religioasă în zorii mileniului III se află la intersecția dintre tradiția imuabilă a Bisericii și fluiditatea valorică a postmodernității. Dacă în epocile anterioare transmiterea credinței se realiza organic în cadrul familiei extinse, astăzi profesorul de religie și părintele creștin se confruntă cu o paradigmă dominată de erodarea marilor sisteme de valori și de un relativism care contestă însăși existența adevărului absolut.
Literația ca proces: de la emoție la concept
În pedagogia contemporană, conceptul de literație depășește sensul tradițional de alfabetizare și desemnează un ansamblu de competențe cognitive, lingvistice și metacognitive care implică interpretarea critică a textelor, formularea de argumente, exprimarea coerentă a ideilor, dar și capacitatea de reflecție asupra propriului proces de învățare. Documentele educaționale internaționale subliniază că literația presupune utilizarea activă a informației în contexte variate, ceea ce transformă lectura și scrierea în instrumente esențiale ale gândirii și ale participării culturale.
Plagiatul în mediul educațional
Plagiatul devine recurent în mai multe domenii de activitate, iar învăţământul superior nu face excepţie. Plagiatul este o încălcare a calității predării, cercetării și diplomelor universitare. Astfel, în Universitățile din România, profesorilor-cercetători le este interzisă orice activitate legată de această instituție pentru acte de plagiat. Obiectivul acestei cercetări este de a analiza cunoștințele studenților Universității din București cu privire la economia digitală a cunoașterii, standardele referințelor bibliografice și conceptul de plagiatul. Pentru a face acest lucru, am intervievat 128 de studenți voluntari înscriși într-un program de licență în toate domeniile de la Universitatea din București.
Rezultatele arată că majoritatea studenților folosește tehnologia ca parte a studiilor lor, peste 87,5% declarând că au participat la cursuri de metodologie de scriere științifică și deontologie academică. Studenții cunosc definiția plagiatului și riscurile implicate atunci când se angajează în această practică. Lipsa de cunoaștere a metodologiei de cercetare, etica personală defectuoasă, deficitul de documentație, presiunea din partea profesorilor pentru a termina rapid munca se numără printre cauzele plagiatului citate. Pentru a lupta împotriva plagiatului, ei sugerează achiziționarea de software anti-plagiat, disponibilitatea cărților, introducerea de cursuri de metodologie din Licență și informații despre sancțiunile aferente plagiatului.
Portofoliul profesional al cadrului didactic: fundamente teoretice și aplicații practice
Articolul prezintă sintetic fundamentele teoretice ale portofoliului profesional al cadrului didactic, componentele sale esențiale și relevanța formatului digital, cu referire la modelul oferit de platforma iTeach în contextul reglementărilor ministeriale recente.
Garanția autenticității – între colegialitate și plagiat
Se spune adesea că în spatele fiecărei lucrări de gradul I, dincolo de bibliografia obligatorie și rigoarea academică, supraviețuiește un laborator tăcut al minții. Este un spațiu populat de sute de ore de observație la ,,firul ierbii”, de entuziasmul unei ipoteze confirmate la clasă și de efortul solitar de a converti experiența didactică pură, în fundament științific. Pentru noi, cadrele didactice, etapa experimentală a unei cercetări nu reprezintă doar o bifă birocratică: ea este, în fapt, oglinda vie a muncii noastre cu elevii, o amprentă digitală a creativității și a devotamentului pedagogic. Însă ce se întâmplă atunci când această amprentă este ștearsă cu o nepăsare frapantă de o mână străină, sub paravanul unei aparente colaborări colegiale? Aceasta nu este doar o dilemă de ordin juridic, ci o reală criză de identitate a breslei, care ne obligă să reevaluăm prețul integrității într-un sistem ce funcționează, din păcate, tot mai mult pe bază de punctaje și indicatori reci de performanță.
Profesorul – un expert al comunicării
Activitatea profesorului este complexă și se desfășoară pe trei dimensiuni: perspectiva științifică, perspectiva culturală, dar mai ales perspectiva relațională. Aceasta din urmă interferează cu subiectul articolului, anume managementul comunicării. Cadrul didactic, prin însăși natura profesiei sale, trebuie să stăpânească arta de a comunica eficient, fie cu elevii, fie cu părinții, astfel încât să ajungă un adevărat profesionist al comunicării. Comunicarea în mediul educațional are un impact major asupra procesului de învățământ și acoperă două direcții de influență și manifestare. Pe de o parte, include strategii de comunicare ce contribuie la atenuarea unui conflict și la crearea de relații constructive și, pe de altă parte, se referă la modul în care profesorul comunică informațiile pe care elevii vor trebui să le învețe și să le valorifice.
Stimularea interesului educatoarelor de a realiza materialul didactic cât mai creativ și original
În contextul învățământului de astăzi, rolul și importanța cadrului didactic capătă o altă dimensiune datorită instruirii interactive, cât și a celei creative. Astfel, atmosfera pe care o creează profesorul în clasă reprezintă un factor cu influență majoră asupra comportamentului de învățare al copilului. Crearea climatului favorabil, a unei colaborări eficiente între profesori și preșcolari, o atmosferă caldă, afectivă, pozitivă, de exigență, dar și de înțelegere, de responsabilitate este o condiție esențială ce trebuie îndeplinită la activități.