Cred cu tărie că, în lecțiile de limbi moderne, noi, profesorii, ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea atât a competențelor lingvistice ale elevilor, cât și a gândirii critice a acestora. Metoda comunicativă trebuie să fie în prim-planul oricărei ore de limbă străină, obiectivul principal fiind să-i determinăm pe elevi să comunice în limba țintă, să își însușească limba în varietatea registrelor sale dimpreună cu elemente de cultură și civilizație, fără să le fie teamă de greșeli gramaticale sau de pronunție. Dar, pe lângă ideea de comunicare, noi dorim ca elevii noștri să-și manifeste și creativitatea, să dea formă celor mai îndrăznețe gânduri, ținând de noi să-i facem să înțeleagă că, în ora de limbă străină, nu există nici răspunsuri greșite, nici sancțiuni. De aceea, cea mai eficientă strategie de predare-învățare-evaluare care îi ajută pe elevi să integreze deopotrivă competențele lingvistice și gândirea critică rămân întrebările deschise. Prin întrebări deschise, noi încurajăm elevii să dezvolte o gamă largă de abilități: ei vor identifica  conținutul de învățat și vor interacționa cu colegii lor, vor observa și vor deduce, vor învăța să vorbească și să asculte și, în consecință, vor învăța și vor practica vocabularul specific.