Sari la conținut
Revista Profesorului

Identitate prin activități extra-curriculare

• Simona Rimniceanu • Școala Gimnaziala Nr. 1 Ungureni (Botoșani) • România

În contextul actual al societății bazată pe cunoaștere, succesul unei persoane se datorează nu doar cunoștințelor sale, ci unui cumul de competențe, bazate pe cunoștințe, aptitudini, valori, atitudini, dorințe și motivații. Ori, în condițiile în care omul nu trăiește singur, ci face parte dintr-un grup familial, social, profesional, sunt necesare abilitățile socio-emoționale.

Vârsta școlară mică

• Loredana Peneș • Liceul Teoretic Șerban Vodă, Slănic (Prahova) • România

Intrarea în școală reprezintă un moment foarte important pentru copil. În primul rând, micul școlar trebuie să treacă de la mediul familial construit pe căldură și afecțiune părintească (un climat apropiat) la un mediu mai distant (climatul oficial, mai rece), cum este cel școlar. Intrarea în școală transformă în totalitate poziția copilului în societate și caracterul activității sale. Din acest motiv, trebuie acordată o atenție specială pregătirii copilului pentru școală, dar și primirii copilului în școală.

Rolul inteligenței emoționale în progresul școlar la adolescenți

• Iulia Vlasin • Liceul Teoretic Bogdan Vodă, Vișeu de Sus (Maramureș) • România

Lupta cu noi înșine are loc, cel mai evident, în perioada adolescenței, când tânărul „caută să coincidă cu sine – cristalizarea identității personale”.  Adolescentul  învață să înțeleagă, explice și controleze emoțiile, toate acestea ducând la o dezvoltare completă, conduita va fi echilibrată odată cu reușita conștientizării progresului.  „Până acum 20 de ani, activitățile și procesele mentale au fost estimate ca fiind mai importante decât cele emoționale, în realitate ambele sunt de importanță egală.”  Emisfera dreaptă are un rol la fel de important ca și emisfera stângă, împreună echilibrul este stabilit, iar conduita adolescentul va fi una echilibrată odată ce va reuși să folosească gândirea pentru a ajunge să perceapă corect  propriile emoții.

Optimizarea relațiilor interpersonale dintre elevi prin jocurile sociale

• Lavinia Ispas • Liceul Sportiv Alba Iulia (Alba) • România

Un concept subordonat managementului educației este managementul clasei de elevi. Cunoașterea relațiilor interpersonale din interiorul grupului prezintă o deosebită importanță pentru randamentul și productivitatea elevilor. Existența unor relații preferențiale pozitive între elevi, a unor afinități favorizează colaborările și induc o atmosferă destinsă de lucru.

Genul și limbajul în învățământul preuniversitar

• Adriana Dumitru • Colegiul Național Mihai Viteazul, Slobozia (Ialomița) • România

Limbajul pe care îl utilizăm determină limitele a ceea ce poate fi gândit și interpretează realitatea în care trăim. Percepțiile noastre despre lumea naturală și cea socială sunt determinate de limbajul pe care îl folosim și sunt deci dependente de el. Se poate astfel spune că limba este cea care codifică și construiește realitatea socială. Ea reprezintă unul din mijloacele prin care se constituie și se instituie genul (ca proces social continuu), iar analiza practicilor lingvistice nu face decât să reflecte construcția normativă a genului la toate nivelurile socialului.
A fi femeie sau a fi bărbat face ca limbajul pe care îl uzităm sau e uzitat când se vorbește cu sau despre noi să fie diferit, impregnat cu o ideologie de gen. Limbajul reflectă și promovează diviziunile de gen în societate. Departe de a depinde doar de facultățile cognitive înnăscute ale oamenilor, limbajul (și implicit uzul lingvistic) e o practică socială ce ține de istoria și condițiile de viață ale vorbitorilor. Învățământul preuniversitar devine ofertant pentru analiza diverselor tipuri de discurs, oferind, prin actanții săi, posibilitatea înțelegerii modului în care limbajul propune/impune diferite steretipuri de gândire și de comportament social.

Educația inutilă

• Silviu Suliță • Școala Gimnazială Nr.1 Suceava (Suceava) • România

Educația depinde, în mod indiscutabil, de calitatea și cantitatea informației acumulată de-a lungul generațiilor. În societatea contemporană, descoperirile științifice și invențiile tehnologice apar într-un ritm alert, determinat de revoluția industrială. Acestea își pun amprenta pe viteza de dezvoltare și modul de transformare ale informației.
Ca atare, sistemul educațional trebuie revizuit pentru a răspunde nevoilor sociale și individuale. Potrivit unui studiu realizat de European Political Strategy Center, există 10 tendințe care modelează educația.

Noi suntem aici pentru că ne pasă

• Violeta-Daniela Nedelcu • Școala Gimnazială Nr. 2 Diaconu Coresi, Brașov (Brașov) • România

Articolul reprezintă întâlnirea de lectură pedagogică, pe care am inițiat-o și care s-a desfășurat la Secția de Copii și Tineret a Bibliotecii Județene Brașov.
„Suntem aici pentru că nouă ne pasă.” Sunt cuvintele pe care 3 din 19 colege le-au spus la întâlnirea de lectură pedagogică din cadrul clubului „Inspirație pentru școală”. Și le-am recunoscut drept cuvinte-cheie. Cu 3 săptămâni în urmă, le propusesem să dezbatem primul capitol, „Starea de bine” din „Să predăm ca în Finlanda”, de Timothy Walker, și au acceptat. Întâlnirea s-a desfășurat frumos și cald, vegheați și susținuți  de d-nele bibliotecare Melania Luana Butnariu și Melinda Dinu.

Creativitatea și inteligența

• Raluca Toma • Școala Gimnazială Al.I.Cuza, Brăila (Brăila) • România

Dezvoltarea creativității capătă o importanță din ce în ce mai mare, deoarece se consideră că omul modern trebuie să fie un om creativ, capabil să se adapteze noilor condiții sociale, economice, profesionale, culturale și tehnologice. Astfel, creativitatea a devenit o condiție principală a progresului economic și social, pentru a crește calitatea vieții. Fiind un fenomen complex, creativitatea este strâns legată de celelalte procese psihice, întrucât la realizarea procesului creator participă întregul sistem psihic uman, creativitatea depinzând de memorie, de gândire, de imaginație, de voință, de atenție.

Specificul evaluării în situații educationale diverse: examenele și concursurile naționale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar

• Liliana Faragau • Școala Gimnazială Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca (Cluj) • România

Specificul evaluării în contextul examenelor și concursurilor naționale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar se conturează prin referire la câteva aspecte ce se înscriu în numeroasele încercări de creștere a calității actului educațional: deontologia evaluării – considerată ca un caz particular al deontologiei pedagogice, funcțiile evaluării prin intermediul probelor aplicate, precum și eficiența evaluării, prin referire la capacitatea sistemului de a produce, în mod satisfăcător, rezultatele preconizate.
Este evident faptul că societatea românească parcurge cu mare repeziciune etape inedite, cărora sistemul de învățământ le răspunde cu o oarecare inerție, fiind tot mai dificilă cristalizarea unei viziuni bine conturate pe termen lung, care să fie îmbrățișată de toți partenerii și beneficiarii actului educațional. În mod logic, evaluarea cadrelor didactice  trebuie să se înscrie în demersul de schimbare și de eficientizare a învățământului, prin eliminarea subiectivismului evaluării, prin cristalizarea unei ecuații personale care să fie cât mai fidelă realitații, fundamenatată pe o măsurare cât mai adevărată din punct de vedere logic și științific, dar care să nu ignore dimensiunea etică și morală a actului evaluativ. Consider că aspectele legate de etică și morală constituie resortul secret de care depinde întregul proces. Trei argumente voi aduce în sprijinul acestui punct de vedere.

Tulburările de vorbire și corectarea lor la preșcolari

• Emanuela Pintea • Școala Gimnazială Nichita Stănescu, Baia Mare (Maramureș) • România

Dacă analizăm frecvența tulburărilor de vorbire la diferite vârste, ajungem la concluzia că vârsta preșcolară deține recordul. Cauzele care stau la baza acestor tulburări pot fi grupate în două mari categorii: prima, la nivelul condițiilor, evoluției sau condițiilor și evoluției normale; cea de-a doua, la nivelul condițiilor, evoluției sau condiției și evoluției anormale.
Cele mai frecvente tulburări de vorbire care se încadrează în prima categorie constau în substituirea unor sunete mai greu de pronunțat cu altele ușoare și recurgerea la pronunțarea aproximativă. E mai ales cazul dislaliilor ușoare: sigmatisme, rotacisme, lambdacisme ș.a., multe din aceste tulburări se corectează spontan, întrucât pronunțarea corectă evoluează în strânsă legătură cu dezvoltarea aparatului fono-articulator, a auzului fonematic și cu lărgirea posibilităților de imitație verbală. Dintre elementele tipice pronunțării infantile, înlocuirea sunetului „r” cu „l” sau cu „i”, manifestă o mai mare tendință de stabilitate, menținându-se la unii copii până către vârsta de 5-6 ani.