Sari la conținut
Revista Profesorului

Optimizarea relațiilor interpersonale dintre elevi prin jocurile sociale

• Lavinia Ispas • Liceul Sportiv Alba Iulia (Alba) • România

Un concept subordonat managementului educației este managementul clasei de elevi. Cunoașterea relațiilor interpersonale din interiorul grupului prezintă o deosebită importanță pentru randamentul și productivitatea elevilor. Existența unor relații preferențiale pozitive între elevi, a unor afinități favorizează colaborările și induc o atmosferă destinsă de lucru.

Impactul dezvoltării relațiilor interpersonale se reflectă mai bine pe termen mediu și lung-în gradul de coeziune a claselor, în conduita fiecărui elev în parte atât în mediu școlar, cât și în cel familial și în integrarea optimă socio-profesională a tinerilor formați. Criteriul utilizat în ceea ce privește o posibilă clasificare a relațiilor interpersonale în clasa de elevi îl reprezinta nevoile și trebuințele psihologice resimțite de elevi atunci când se raportează unii la alții. Astfel, rezultă urmatoarele tipuri de relații interpersonale în clasa de elevi:

► RELAȚIILE DE INTERCUNOAȘTERE sunt generate de trebuința de a-l cunoaște pe celălalt, de aobține informații despre personalitatea acestuia, despre felul său de a fi. Stabilirea unor asemenea relații depinde, pe de o parte, de capacitatea persoanelor care intră în relație de a se exteriorize și, pe de altă parte, de capacitatea lor de a judeca, aprecia, valoriza comportamentele altuia. Absența preocupărilor de intercunoaștere în interiorul unei clase de elevi, sărăcia informațiilor despre ceilalți colegi pot explica existența unei eventuale atmosfere de suspiciune și neîncredere între membrii colectivului clasei.

Exemple de jocuri care au ca scop optimizarea relațiilor de intercunoaștere:

1. Foaia cu autograf. Se distribuie fiecărui participant câte o fișă și un pix sau creion. Ei au sarcina să se reprezinte printr-un desen și să adauge o propoziție care să descrie un lucru unic despre sine, o preferință, o deprindere, o realizare etc (de exemplu, îmi place fotbalul, vorbesc limba spaniolă, mă descurc la jocurile pe calculator etc). Când toți au terminat, se colectează fișele într-o pungă, se amestecă și se distribuie la întâmplare. Dacă cineva a extras fișa sa, o va schimbă. Se cere participanților să găsească posesorul fișei și să-i ia un autograf.

2. Cercurile concentrice. Grupul se împarte în două grupe egale, care formează două cercuri concentrice. Jucătorii din cercul exterior au fețele spre interior, ceilalți spre exterior, fiecare jucător dintr-un cerc având un corespondent în fața sa din celălalt cerc. Cele două cercuri pornesc să se miște pe muzică,sau la comanda instructorului, cercul exterior în sensul acelor de ceasornic, cercul interior în sens invers. Deplasarea se face cu viteză mică, iar în momentul trecerii prin fața unui partener, cei doi își ating palmele și spun ”salut”. Când muzica se oprește, sau instructorul dă comanda “stop”,cele două cercuri se opresc și toți jucătorii se îmbrățișează cu cel de vizavi, apoi încep să vorbească: se prezintă, schimbă informații despre ei etc. După câtva timp, muzica pornește din nou, sau instructorul comandă “porniți”, și jocul continuă la fel ca mai înainte.

►RELAȚIILE DE INTERCOMUNICARE au la bază nevoia elevilor de a face schimb de informații, de a comunica între ei. Clasa, ca univers al comunicarii, prin excelență, constituie pentru elevi un univers deschis provocărilor informaționale, cu schimburi de mesaje, cu aprecieri frecvente și intense la adresa situației procesului de intercomunicare din interiorul grupului. Acest tip de relații depind, în primul rând, de natura mesajelor și de conținutul schimbului de informații dintre partenerii de discuție. De exemplu, unii elevi se împrietenesc din nevoia de a schimba informații despre calculatoare, alții, despre un anumit gen preferat de muzică sau despre un anumit sport pe care îl îndrăgesc , etc

Exemple de jocuri care au ca scop optimizarea relațiilor de comunicare:

1. Jocul numelui. Este nevoie de o minge pe care fiecare participant o prinde și o trimite mai departe, altui coleg pronunțându-i numele. Jocul poate fi transformat în funcție de vârsta copiilor. Pentru copiii mai mari se poate complica , cerându-li-se să se prezinta astfel: ,,sunt Ionuț cel isteț” , adaugând numelui o calitate a cărei denumire să înceapă cu ințiala numelui. Apoi, copiii își transmit mingea dupa modelul: ,, Eu sunt Ionuț cel isteț, tu ești Ioana cea jucăușă”

2. Dac-aș fi… Se solicită ca fiecare din grup să-si aleagă pe rând mai multe obiecte sau animale cu care se identifică, justificându-și alegerea. Ex: Dac-aș fi o floare, aș fi … pentru că… , Dac-aș fi un animal, aș fi… pentru că… , Dac-aș fi o formă de relief, aș fi… pentru că… .

► RELAȚIILE SOCIO-AFECTIVE (AFECTIV-SIMPATETICE) sunt rezultatul intervenției unei nevoi de tip interpersonal, ce are în vedere schimbul de emoții, sentimente și structuri de tip afectiv-simpatetic, creionându-se astfel un nou tip de relații interpersonale, afectiv-simpatetice, care presupun relații de simpatie si antipatie, de preferință si de respingere reciprocă între membrii clasei de elevi. Suportul emoțional primit din partea unui prieten este resimțit ca o puternică trebuință, îndeosebi atunci când se traversează perioade tensionate și încărcate cu sentimente confuze. Prietenii apropiați îl ajută pe copil să găsească soluții la problemele cu care se confruntă, să își dobândească respectul și stima de sine, să își dezvolte capacitatea de înțelegere a altora.

Relațiile afectiv-simpatetice cu copiii de aceeași vârstă, îndeosebi prieteniile, oferă cel puțin trei lucruri importante pentru dezvoltarea copilului:

  • suport emoțional;
  • informații despre comportamentele și valorile acceptabile;
  • oportunitatea exersării unor deprinderi de comportament social.

Exemple de jocuri care au ca scop optimizarea relațiilor socio-afective:

1. Statuile „emoțiilor”. Elevii vor avea trei roluri: de sculptor, statuie și observator. Elevul care și-a ales rolul de sculptor alege un card cu o emoție, își caută un elev care și-a ales rolul de statuie și va încerca să „modeleze” statuia în funcție de emoția pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială, postura. Elevul care are rolul de observator va nota toate modalitățile prin care elevul „sculptor” încearcă să exprime emoția. Ceilalți elevi trebuie să identifice emoția exprimată de elevul cu rolul de „statuie”.

2. Cutia cu scrisori. Se confecționează o cutie, se face o tăietură asemeni cutiei poștale și se scrie pe ea “Cutie pentru scrisori”. Copiii fac o scrisoare , cu text și desene, pentru un copil prieten din clasă. Pun “scrisoarea” în plic, lipesc timbrul și o pun în cutia de scrisori. Se va extrage apoi, din “cutia poștală” câte o scrisoare, care se citește în fața clasei. Copilul despre care este vorba trebuie să serecunoască, să ia scrisoarea, să ghicească cine a scris-o, să mulțumească și să dea mâna cu acesta, spunându-i: „Tu ești prietenul meu, tu ai scris scrisoarea”.

Jocurile sociale pentru copii reprezintă o modalitate ușoara și relaxantă de armonizare a relațiilor dintr-un grup, favorizând intercunoașterea, comunicarea și cooperarea. Cu ajutorul acestor jocuri se creează un cadru informal de relaționare prin care facilitatorul încurajează spontaneietatea și libertatea de exprimare a elevilor. Valorile psihoeducative transmise prin jocurile sociale pentru copii sunt multiple:

  • dezvoltarea unui comportament prosocial, progrup prin acordarea importanței care se cuvine identității partenerilor de joc;
    dezvoltarea capacității de anticipare a reacțiilor partenerilor prin recunoașterea corectă a emoțiilor;
  • construirea bazelor comunicarii asertive, negocierii și cooperării, comportamentelor determinante pentru o bună adaptare la grup;
  • adecvarea comportamentelor acelor copii cu note opoziționiste sau de autoizolare;
  • consolidarea comportamentelor de asumare și angajare conform rolurilor fiecaruia; etc.

Bibliografie:
1. Giblin, L. (2000). Arta dezvoltării relațiilor interumane. Editura Curtea Veche. București
2. Maxwell, J.(2007). Câștigă cu oamenii. Editura Amaltea. București
3. M.E.C.T.S., Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. (2011). Metode și instrumente pentru dezvoltarea abilităților de viață la clasă. Editura Paralela 45. Pitești.

 

Accesări: 6.882

Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Lavinia Ispas

Liceul Sportiv Alba Iulia (Alba), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/lavinia.ispas

Articole asemănătoare