Titlul eseului elaborat ar putea fi și „Profesorul – între autoritate și putere”. Cât de autoritar trebuie să fie un profesor în timpul lecției? Care este limita? Mai întâi, aș sublinia faptul ca autoritatea (puterea) și democrația se stabilesc în funcţie de specificul relației profesor-elev. Dincolo de conținuturile concrete care se transmit în activitatea didactică, este importanta interacțiunea care se statornicește între clasa de elevi și profesor, precum și atitudinea acestuia în a se relaționa la grup și la fiecare elev în parte.
Stadiile dezvoltării inteligenței (Studiu)
Majoritatea psihologilor sunt de părere că există mai multe stadii ale dezvoltării inteligenței, în funcție de particularitățile anatomo-fiziologice și psihologice ale copiilor; unii accentuează faptul că inteligența se dezvoltă continuu.
Motivația în învățare
Cartea trece astăzi printr-o criză profundă. Calculatorul oferă informații utile într-un timp record, iar televiziunea răspunde nevoii de ficțiune a copiilor. Imaginea este receptată cu ușurință și are un impact mult mai puternic decât cuvântul scris. Putem afirma fără să greșim: copiii citesc din obligație. Iată de aici necesitatea de a a-i învăța pe elevi „să învețe”, folosind motivația, care stă la baza întregii activități umane.
Motivația este un aliat indispensabil de prevenire a insuccesului școlar. Este cea care transformă ființa umană într-un subiect activ și selectiv.
Implicarea familiei copilului cu tulburări de limbaj în programul terapeutic-recuperator
Orice tulburare a limbajului, într-o măsură direct proporţională cu gravitatea ei, este un factor de risc al insuccesului şcolar prin influenţele exercitate asupra comunicării, dezvoltării intelectuale și socio-emoționale. Se impune cu necesitate intervenţia logopedică, care, prin rolul său corectiv, va facilita succesul şcolar și integrarea armonioasă a copilului în colectivul de elevi.
Fundamental pentru succesul terapiei va fi implicarea familiei copilului în programul terapeutic-recuperator.
Tradițional și modern în procesul de predare-învățare în învățământul preșcolar
Mulţi copii se chinuie în şcoli… pentru că felul în care li se predă este incompatibil cu felul în care învaţă. Fiecare elev dispune de un echilibru diferit între punctele tari şi slabe în aceste domenii. Aceasta va influenţa la rândul ei atât preferinţele lor de învăţare cât şi eficacitatea lor în diferite situaţii de învăţare.
Indiferent de diferenţele pe care elevii le pot prezenta, ei nu învaţă o idee nouă în izolare, ci se dezvoltă şi îşi adaptează gândirea în continuu, în lumina experienţei anterioare. În promovarea învăţării centrate pe elev, trebuie să recunoaştem experienţa anterioară individuală a elevului, şi să o folosim ca pe o bază pentru a furniza noi experienţe care să-l ajute să-şi dezvolte ideile şi abilităţile.
Necesitatea instruirii diferențiate
Pe lângă considerentele de ordin psihologic și social, unele mutaţii produse în evoluţia teoriei și practicii educaţiei, mai cu seamă în planul scopurilor educației şi al procesului didactic însuşi, determină necesitatea adoptării unor modalități de tratare diferențiată a elevilor.
O școală perfectă
Nu mi-am propus, în aceste rânduri, să răspund la întrebarea ce înseamnă azi „școala perfectă”, deși ar fi interesant de aplicat un chestionar cu această temă elevilor. În opinia mea, unul dintre cele mai frumoase daruri pe care școala i-l poate oferi unui copil este acela de a-l ajuta să învețe să-și cultive măiestria personală. Aici, copiii au timp destul să reflecteze asupra dorințelor de viitor, asupra modului în care ar trebui să vadă lumea, deci să-și formeze o viziune personală asupra vieții.
Stima de sine şi succesul şcolar
Stima de sine a elevului şi modul în care acesta se vede pe sine în relaţie cu ceilalţi şi cu activităţile pe care le desfăşoară zi de zi îşi va pune amprenta asupra stării de siprit, dar şi asupra succesului sau insuccesului activităţilor desfăşurate. O imagine de sine bună, încurajată de profesor (atât verbal, cât şi prin modalităţi non-verbale care, de multe ori, au un efect mai puternic) va duce la efectuarea cu succes a unor activităţi diverse, iar sentimentul de împlinire generat va genera noi şi noi împliniri.
Agresivitatea ca reacție comportamentală
Numeroasele filme, reclame, jocuri nu fac decât să ofere copiilor o părere deformată despre ceea ce este bun, plăcut, frumos. Dacă, în trecut, în basmele tradiţionale, agresivitatea şi lupta erau cât mai mult posibil evitate sau limitate la lupta dintre cei doi exponenţi ai puterii, binele şi răul, astăzi aproape toate emisiunile sau acţiunile la care copiii sunt martori încep cu răutatea şi sfârșesc cu agresivitatea. Ce fel de valori proiectează ele?
Chiar şi cele mai nevinovate emisiuni TV au momente de violență fizică sau verbală. Începând cu mult-vizionatele desene animate cu Tom şi Jerry şi terminând cu filmele ce au ca protagonişti „marii” şi „admiraţii” actori Van Damme, Arnold Swarzenneger, totul musteşte de episoade agresive. Suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm: încotro se vor îndrepta copiii noştri?
Rolul familiei în dezvoltarea socială a copilului
Încă de la naștere, copilul este supus unui proces de socializare pe parcursul căruia dobândește un comportament necesar aderării lui la cultura și societatea din care fac parte, dobândind reguli de conduită, sisteme de credințe și atitudini.
Acest proces de socializare este influențat, în copilărie, în cea mai mare parte de părinți, aceștia constituind primele modele cu care copilul va dori să se identifice, care îi asigură suportul material, dar și cel afectiv de care are atâta nevoie. În familie începe construcția personalității copilului, în interiorul ei se însușesc regulile elementare de conduită civilizată, deprinderile de curățenie, tot aici se cumulează un număr important de obiceiuri și tradiții privind relațiile morale.