Cunoaşterea copilului, în vederea tratării lui diferenţiate, se realizează pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. Tratarea diferenţiată a elevilor din ciclul primar este văzută de cei mai mulţi învăţători, în mod unilateral, ca fiind tratarea într-un anumit mod prin anumite mijloace, mai ales a unei categorii de elevi predispuşi eşecului şcolar.
Abordând stilul tratării diferenţiate în mod corect, clasa devine un mediu dinamic şi mereu în schimbare, în care dascălii pot dovedi că apreciază pe fiecare dintre elevi şi pe toţi elevii.
Învățarea bazată pe proiect: designul unui proiect tematic. Proiectul „Călătorie prin Europa”
În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă”, L. D’Hainaut susţine că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul să fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate.”
În vederea pregătirii copiilor pentru a face faţă cu succes provocărilor lumii contemporane, școala trebuie să pună accentul pe formarea de competenţe transversale şi transferabile.
Integrarea metodelor active în lecțiile de istorie
Modificările programelor implică importante schimbări metodologice, identificarea de resurse materiale, corelarea conținuturilor aparținând diferitelor discipline, o atitudine reflexivă a fiecărui cadru didactic pentru a construi un demers educațional fundamentat psihopedagogic și atractiv pentru elevi.
În acest articol prezint câteva metode active utilizate la clasă pe parcursul unui an școlar, în procesul de predare-învăţare-evaluare la istorie.
Îmbogățirea și activizarea limbajului elevilor
Direcția către care trebuie îndreptată și menținută atenția elevilor este însușirea unui limbaj cât mai bogat și divers, capacitatea acestora de a utiliza aspecte semantice diferite ale cuvintelor, posibilitatea de a-și expune cu cât mai multă ușurință, cu ajutorul limbajului, de la cele mai simple probleme până la cele mai profunde sentimente umane.
O problemă majoră cu care se confruntă deseori elevul nu este aceea că nu ar ști subiectul la care trebuie să facă referire răspunsul lui în fața profesorului, ci, mai degrabă, teama acestuia că expunerea sa nu îmbracă ideile într-un limbaj adecvat care să se ridice la expectanțele profesorului dar și la pretențiile față de propria persoană. În acest caz, elevul nu-și găsește cuvintele potrivite și în ciuda efortului, adeseori prost înțeles de profesor, apare blocajul verbal. Acest lucru se întâmplă în fața unui profesor care are pretenții foarte mari și care nu tolerează bâlbâieli, poticneli incoerente ale unui elev inhibat.
Noile „ore de română” sau Despre „lifewide learning”
Oricât de mult am aprecia materia pe care o predăm, ajungem într-un context în care, în mod inevitabil, trebuie să recunoaștem că se resimte acut diferența dintre cerințele trecutului – în care au fost bine angrenate conținuturile – și cele ale prezentului – în care avem impresia că sunt ușor depășite. Consider că e momentul să devenim dascăli pragmatici, să observăm nevoile elevului înainte de toate și să încercăm să ne depășim condiția.
Despre participarea la concursurile școlare (la disciplina matematică)
Concursurile școlare reprezintă „întreceri care se termină (întotdeauna) cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți”. Sunt Competiții ce îmbracă „forma de interacțiune psiho-socială mutuală constând în rivalitatea sau concurența dintre două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil.” (DEX).
Competiția poate fi orientată, prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma și în conflict, nemulțumiri, dezamăgiri, descurajări, retragere și pot crea relații antagonice între indivizi.
Profesorul şi transdisciplinaritatea
Disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: cel al educaţiei în scopul cunoaşterii.
Privind contextual, vom observa că discursul mediatic a cotropit întreaga existenţă; mediatizarea vieţii publice e o observaţie la îndemână, iar procesul comunicaţional, fie el instituţional ori publicitar transformă realitatea într-un fenomen discursiv. Fiecare persoană, beneficiară a unei experienţe mediatice fără precedent şi dezorientată în jungla mediatică, îşi oferă azi propriul mozaic (colaj) cultural, pierzând sensul întregului.
Studiu privind învățarea vizuală
Învățarea vizuală decurge din activitatea de instruire care implică folosirea imaginilor, indiferent de modul în care sunt prezentate. La acest stil de învățare, receptarea, prelucrarea, stocarea și reactualizarea informației se realizează mai eficient folosind mijloace și tehnici de comunicare vizuală. Stilurile de învățare de bază, având drept criteriu componenta genetică, sunt: vizual, auditiv și tactil-kinestezic, fiecare din ele având anumite caracteristici.
Învățătorul contemporan
Ne întrebăm adeseori ce e dascălul din zilele noastre? Un profet, un luptător, un învingător, un pesimist, un nemulțumit, un adaptabil, un paznic, un empatic, un facilitator, un iubitor, un implicat, un dicționar universal, un deschizător de drumuri, un făuritor de caractere sau un modelator de suflete…? Lista e lungă, poate continua la nesfârșit. De ce are el aceste însușiri? El este un profet într-o luptă continuă cu programa școlară, din ce în ce mai pesimistă, făcându-l nemulțumit când apare în fața elevilor și le prezintă complicatele abecedare și puținele resurse materiale. E un învingător, căci dispune de resurse sufletești nelimitate, ce-i permit să izbândească în actul predării. E adaptabil, se pliază după potențialul fiecărui elev, fiind pentru ei atotștiutor, o sursă inepuizabilă de cunoștințe, jocuri, tehnici de stimulare. Calitățile sale, caracterul său devin copiile fidele pentru elevii săi, cărora le modelează cu îndemânare, răbdare și blândețe personalitatea.
De ce am ales meseria de dascăl?
Stresul profesional și implicațiile acestuia pentru cadrele didactice
Stresul a devenit inamicul cel mai temut al civilizaţiei moderne. Nu putem fugi de el, nu-l putem evita. Mai devreme sau mai târziu vom avea momente de stres grav, care, însă, pot fi depăşite prin aplicarea unor procedee simple. Stresul este o reacţie psihologică la solicitările inerente ale factorilor de stres şi are potenţialul de a face o persoană să se simtă tensionată şi anxioasă, pentru că nu se simte în stare să facă faţă anumitor solicitări.