Conceptul de învățare vizibilă, după cum relevă cercetările practice a lui John Hattie (2013) – director al Institutului de Științe ale Educației din Melbourne – arată progresul elevului generat de actul de predare-învățare și de alți factori de context educațional, arătând totodată de ce este nevoie ca elevul să ajungă să aibă rezultate reale în educație. Câteodată, în educația antreprenorială realizată prin împrumuturi din lumea afacerilor, se întâmplă, paradoxal, să pierdem sensul realității – lumea realului va deveni o lume creată de intenționalitatea colectivă, o lume a mărfurilor, o lume creată de mass-media, realizând o înțelegere de suprafață. Sensul realității înțelegerea de adâncime – după cum afirmă Habermas (2000) – intervine așadar ca o categorie centrală în sistemul cunoașterii și a acțiunii în mediul „comunicării verbalizate (al limbii) încât luarea sub control în reproducerea socioumană a vieții în sistemele sociale de complexitate înaltă de astăzi nu se poate asigura doar printr-o comunicare nedistorsionată”. Plecând de la cunoștințele anterioare ale elevilor, profesorul trebuie să formeze spiritul de inițiativă în rezolvarea unor probleme cu care se confruntă elevul, explorarea unor provocări cu care se confruntă comunitatea/ grupurile din care face parte, provocându-l astfel să manifeste interes pentru conturarea unor soluții noi în rezolvarea, în lecțiile de educație antreprenorială, a unor sarcini autentice, din viața reală.