Pledoarie pentru interdisciplinaritate: Biologie și… altceva

În decursul anilor de școală, elevul își dezvoltă abilități și acumulează anumite cunoștințe, informații științifice din diferite arii curriculare/ discipline, ceea ce numim de fapt… cultură generală. La finalul ciclului gimnazial, elevul se orientează către un anumit segment de interes și va studia un profil/ specializare în liceu. Atâta timp cât în practica didactică ne axăm doar pe transmiterea de cunoștințe și nu pe dezvoltarea unor competențe practice, aplicate, școala în următorii ani nu va mai performa deloc. Pentru aceasta, programele școlare ar trebui să favorizeze/ să permită mai mult transferul interdisciplinar și pluridisciplinaritatea! O abordare intra-, inter-, transdisciplinară în lecțiile de biologie este necesară, prin natura domeniului de cunoaștere. Se concretizează în limbajele, metodele și mijloacele abordate de cadrul didactic. Această abordare pluridisciplinară se poate realiza fie în cadrul orelor propriu-zise din planul-cadru, curriculum comun, fie în cadrul unor opționale integrate.
În ceea ce privește biologia, voi prezenta anumite direcții prin care un profesor de biologie poate îmbina o anumită lecție într-un mod foarte creativ cu un alt profesor, cu un alt conținut, de la altă disciplină.

Cum bine știm, biologia se află în aria curiculară „Matematică și științe”, deci vom porni mai întâi abordarea pe verticală în cadrul aceleiași arii curriculare. Un opțional de științe ar putea cuprinde lecții în care să se coreleze biologia cu matematica, fizica sau chimia.

De pildă, se poate demonstra statistic cu ajutorul șahului mendelian proporțiile sau frecvența de transmitere a unui anumit caracter ereditar în descendență. Prin aceasta, se îmbină noțiuni de genetică cu cele de statistică/ probabilistică matematică. O altă interrelație cu matematica poate fi realizată prin evidențierea unor simetrii, proporții (formule florale, diagrame florale), calcularea volumelor respiratorii, determinarea anumitor constituenți din sânge etc.

Biologia și chimia sunt foarte strâns legate, rezultând o intersectare prin biochimie sau știința ce studiază chimia compușilor organici cu acțiune biologică, sau compoziția chimică a lumii vii. De cele mai multe ori, nucleul acestui tip de hibrid se află între disciplinele formale. Noile obiecte de studiu vin să acopere anumite ”pete albe” de pe harta cunoașterii. Interdisciplinaritatea aceasta permite evidențierea compoziției chimice a sângelui, urinei, solului, a sevelor brută și elaborată la plante, formulele chimice ale hormonilor, determinarea anumitor compuși organici: proteine (sinteza de proteine la dogma centrală a geneticii- translația la nivelul ribozomilor, de la nivelul membranelor celulare), glucide (compuși rezultați din fotosinteză, ciclul Krebs celular etc.), lipide (anumiți hormoni sterolici, membrane celulare), acizi nucleici (ADN, ARN) etc.

Cu fizica, de asemenea se poate realiza interdisciplinaritate/ transdisciplinaritate, rezultând o „nouă” disciplină: biofizica, cu implicații chiar medicale. Se ajunge la un grad foarte mare de integrare a curriculumului prin fuziune. Așa cum menționa  B. Nicolescu, 1997 „disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritate și transdiciplinaritatea sunt cele patru săgeți ale unuia și aceluiași arc: al cunoașterii”. Prin interacțiunea biologie-fizică se pot studia anumite aspecte precum: termoliza, termogeneza, influența gravitației asupra plantelor (geotropisme, fototropisme, nastii), noțiuni de aerodinamică (deplasarea păsărilor în mediul aerian) sau hidrodinamică (deplasarea viețuitoarelor acvatice, mișcări pasive prin plutirea frunzelor de nufăr pe suprafața apei, legea lui Arhimede  etc.), sistemul de pârghii I, II și III în cazul articulațiilor, funcționarea sistemului mușchi-oase-articulații, noțiuni de optică (analizatorul optic, studiul principiului de funcționare al microscopului optic), noțiuni  de acustică (propagarea sunetelor, frecvența, timbrul, noțiuni de fiziologie umană împreună cu cele de mecanică etc.)

Dacă ieșim din aria curriculară și ne orientăm către celelalte discipline, vom dezvolta o abordare interdisciplinară externă. De pildă cu geografia, biologia se intersectează în ramura numită ecologie și protecție a mediului (studiul factorilor geografici, geologici, mecanici care influențează dezvoltarea ecosistemelor), influența climatului, a poziției geografice, a substratului asupra răspândirii organismelor și fenomenele de adaptare ale acestora (de exemplu transformarea frunzelor de cactus sub formă de țepi ca o adaptare la secetă sau dezvoltarea cocoașelor cu grăsime la cămilă ca adaptare la mediul deșertic etc.)

Cu ajutorul informaticii, mai ales în această perioadă pandemică, biologia a fost adusă la un cu totul alt nivel. Am putut dezvolta diverse platforme educaționale, am putut crea resurse educaționale deschise digitale, putem urmări diverse structuri anatomice, procese fiziologice cu ajutorul unor softuri, programe de vizualizare 3D (circulația sângelui, sistemul muscular, osos, disecții virtuale, analize histologice), putem crea teste și jocuri interactive la calculator etc. Practic informatica s-a integrat prin „Instruirea asistată de calculator” ca o metodă modernă de predare.

La orele de istorie se pot studia anumiți biologi remarcabili precum George Emil Palade, Grigore T. Popa, Victor Babeș, Marie Curie, Pavlov, Gregor Mendel, Louis Pasteur sau Emil Racoviță, descoperirile și cercetările lor, implicațiile lor în domeniul științelor exacte pentru a veni în sprijinul biologiei atunci când prezentăm importanța studierii legilor mendeliene, a principiului fermentațiilor, axa hipotalamo-hipofizară sau rolul ribozomilor într-o celulă.

Biologia implică și desen pentru a înțelege mai bine structura unor anumite elemente celulare, tisulare, organe etc. Determinăm interiorizarea morfologiei unor componente complexe sau care au dimensiuni microscopice. Aducem într-un mod didactic microscopicul la nivel macroscopic.

Denumirile științifice la lecțiile de taxonomie, sistematică sunt în latină. Terminațiile familiei, ordinului, genului sau speciilor pot fi studiate la lecții de limba latină. Prin studierea unei limbi de circulație internațională (engleză, franceză, germană, spaniolă etc.), anumite structuri, organe, părți ale organismului pot fi învățate și astfel o persoană își poate dezvolta vocabularul acelei limbi (corelația biologie – limbi străine).
Procesele corticale: învățarea, judecata, atenția, percepția, senzația pot fi corelate prin psihologie și lecții de neurobiologie.

Prin corelarea lecțiilor de educație socială cu biologia putem înțelege necesitatea păstrării mediului curat, pentru că problemele de mediu, dezastrele ecologice pe care le observăm în jurul nostru ne vor influența viața. Avem nevoie de ore de educație ecologică obligatorii pe fiecare nivel de studiu.

Argumente pentru realizarea exercițiilor fizice, conexiuni în lecțiile de fiziologie și igienă se pot realiza prin abordarea interdisciplinară biologie – educație fizică și sport. Avem nevoie de ore de educație pentru sănătate pentru a înțelege de ce stilul nostru de viață (alimentar, fizico-psihic) ne influențează și performanța școlară.

Procesele fiziologice dezvoltate în analizatorul acustic pot fi studiate prin punerea în comun a strategiei didactice a unui profesor de biologie cu cel de educație muzicală. S-au realizat multe studii care certifică faptul că muzica pe care o ascultăm ne influențează starea de spirit, forța de muncă, poate înveseli sau întrista pe cineva, ritmul cardiac chiar poate fi infuențat de beat-ul muzicii.

Și aspectele etice privind clonarea terapeutică sau reproductivă, transfuziile de sânge sau transplantul de organe pot fi discutate, argumentate atât la orele de biologie, cât și la cele de religie sau filosofie.

În cazul interdisciplinarității orizontale, adică INTRA-disciplinaritatea se referă la corelarea anumitor noțiuni între ramurile biologiei: zoologie și anatomie umană determină studiul anatomiei comparate, a funcțiilor fundamentale ale organismului și la alte categorii de animale nu doar la om sau anatomia și fiziologia în cazul studierii sistemelor de organe, a botanicii cu genetică (caracteristicile descendenților vegetali) etc.

Așadar, organizarea predării  doar pe monodisciplinaritate devine neperformantă. Trebuie să pledăm pentru  lecții de inter-, intra-, transdisciplinaritate pentru ca elevii să aibă viziune mai largă, într-o lume dinamică și complexă, caracterizată de explozie informațională și de dezvoltare a tehnologiei.

 

Accesări: 107

Articole asemănătoare