Profesorul este un actor în fața elevilor, a cărui prestație are o influență covârșitoare asupra procesului de învățare. De multe ori elevii spun că îndrăgesc un anumit obiect de studiu, pentru că le place felul în care se comportă profesorul în timpul orelor.
Articolul face o trecere în revistă a principalelor roluri pe care și le asumă profesorul de limbi străine în cadrul orelor al căror scop principal este de a-i învăța pe elevi să comunice fluent în limba pe care o studiază.
Efectivul mare de elevi – provocarea profesorilor de limbi străine
În anii 80, în mediul urban în special, erau câte 42 de elevi într-o clasă, nu mișcau, nu respirau, profesorul ținea un curs magistral, eventual dialoga scurt cu maximum 5 elevi, dădea tema de casă – evaluabilă cu notă, apoi pleca liniștit spre cancelarie. Nici vorbă ca vreun elev să-l deranjeze în pauze cu vreo întrebare, portofoliu, proiect, concurs sau alte „minuni” ale pedagogiei moderne, darămite să stea să le explice cum și de ce face anumite activități.
Formarea și dezvoltarea competențelor elevilor în predarea istoriei
Istoria românilor, ca obiect de învățământ, alege cele mai importante fapte şi fenomene din viaţa poporului nostru, din ştiinţa istoriei fiind selectate numai cunoştinţele care au o importanţă deosebită în evoluţia societăţii omeneşti pe teritoriul patriei noastre şi care conduc elevii la formarea unor reprezentări şi noţiuni de istorie, cu care vor opera mai târziu în înţelegerea fenomenelor istorice, ca, de exemplu: formarea poporului şi a limbii române; lupta pentru afirmarea fiinţei naţionale; lupta pentru libertate, neatârnare şi progres – cunoştinţe structurate în ordine cronologică şi sincronică, aşa cum s-au petrecut ele în realitate.
Lectura – o sursă primordială a dezvoltării personalității
Din experiența personală la catedră, pot afirma că, din păcate, apetitul pentru lectură al elevilor de astăzi este din ce în ce mai scăzut. De aceea, profesorul este nevoit să exploateze la maximum apetența pentru lectură, uneori intervenind stimulativ, prin alternarea metodelor activ-participative, a mijloacelor didactice, a conținuturilor atractive etc. Cititul nu ar trebui să reprezintă o activitate născută exclusiv din obligație, ci din convingerea că este folositor în dezvoltarea personalității fiecărui individ.
TIC și noile tehnologii – ajutor real în orele de matematică?
Potențialul tehnologiilor informației și comunicării pentru îmbunătățirea predării și pentru eficientizarea învățării este uriaș, însă depinde de câțiva factori, capacitatea cadrului didactic de a le integra în activitatea didactică, de sprijinul și deschiderea întregului colectiv de profesori şi de manageri școlari, precum și de resursele tehnologice disponibile. Infrastructura școlară asigură în proporție însemnată accesul la laboratorul cu computere și conectivitatea la internet. Existența softului educațional în școală ar putea fi o problemă ca și posibilitatea de timp sau spațiu de pregătire în cadrul școlii. Cadrele didactice găsesc totuși modalități complementare pentru nevoia de utilizare a computerului, mai ales că pregătirea lecțiilor se desfășoară preponderent în spațiul personal.
Exploatarea documentului sonor în ora de limba franceză
Documentul sonor constituie o parte importantă a documentelor autentice. Din perspectiva predării și învățării unei limbi străine, a înțelege a avea acces la sensul fundamental al documentului citit sau ascultat; aceasta înseamnă că achiziția începe prin ascultare, înțelegerea poate fi urmată de o activitate de exprimare. Așadar, înțelegerea precede exprimarea. Înțelegerea orală constituie o etapă în sprijinul unui ansamblu de activități de ascultare, de reproducere, de antrenament și de producție.
Documentul sonor are caracteristici care vin în ajutorul înțelegerii: debitul, pauzele, ezitările, fonetica și obiceiurile proaste de pronunție.
Metoda proiectului în abordare transdisciplinară
Pentru că trebuie să pregătim noile generații pentru o viață personală și profesională plină de provocări, în meseria de dascăl trebuie să ne propunem constant realizarea eficientă a unor activități de învățare activă, cu accent pe metode și tehnici care să conducă la formarea conştiinciozităţii, atât a elevilor, cât și a cadrelor didactice. Activizarea învățării presupune folosirea unor metode şi tehnici care să-l implice pe elev în procesul de predare-învăţare. Se urmărește astfel participarea lui activă și conștientă la procesul de învățare, deoarece trebuie să-şi construiască cunoașterea pe baza propriei înţelegeri. Acest lucru e însă favorizat de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. A promova învăţarea activă presupune şi încurajarea parteneriatelor de învăţare. De fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi, nu e doar individual activă, ci interactivă.
Forme de organizare a activității didactice
Necesitatea activizării elevilor prin folosirea unor metode stimulative şi accentuarea caracterului formativ al învăţământului au generat noi căutări şi preocupări vizând descoperirea unor noi forme de organizare a învăţământului, cât mai adecvate şi mai eficiente.
Manuale unice vs. manuale alternative
Schimbările majore survenite în ultimii ani în ceea ce priveşte sistemul educaţional au creat noi suporturi educaţionale, printre care se numără şi manualele alternative. Programele şcolare aflate în vigoare definesc în termeni generali informaţiile necesare formării educabililor, fără a preciza timpul necesar asimilării fiecărei unităţi de conţinut. Acest aspect este deosebit de important, înlăturând o parte din neajunsurile programelor vechi privind inadvertenţele dintre conţinut şi timpul alocat parcurgerii acestuia.
Profesorului îi revine sarcina de a organiza instruirea în funcţie de toţi factorii implicaţi (obiective, conţinuturi, progresie, aspecte metodologice, personalitatea şi potenţialul elevilor). Acelaşi rol îl are şi autorul de manual în conceperea unui instrument util atât profesorului, cât mai ales elevului, şi care să îndeplinească criteriile unui manual competitiv.
Dezvoltarea competențelor cheie prin activități de învățare la limba franceză
Competențele cheie sunt esențiale pentru educația pe tot parcursul vieții, necesară dezvoltării personale a fiecăruia, necesară de asemenea incluziunii sociale, cetățeniei active și integrării profesionale. Limbile străine joacă un rol fundamental în achiziția competențelor cheie.
În ceea ce privește competența de comunicare în limba maternă, limba franceză este fără îndoială de ajutor pentru a înțelege și a fixa mai bine cunoștințele de gramatică. Dacă la limba română un elev nu a înțeles foarte bine unele noțiuni gramaticale (articolul, timpurile verbale, gradele de comparație etc.), reluându-le la limba franceză are ocazia să le pătrundă sensul și utilitatea mai bine, cele două limbi fiind destul de asemănătoare din această privință, limba franceză mai mult decât alte limbi străine.