Revista Profesorului
Comunicarea este un proces activ de transmitere si recepționare de informații. Comunicarea este cheia succesului, este premisa unei școli de succes. Cadrele didactice sunt sau ar trebui să fie artiști în procesul de învățământ, ele fiind cele care pun bazele relațiilor între copii, între copii și cadre didactice, cele care stăpânesc conflictele apărute, care trebuie să le gestioneze și să facă „pace”.
Cercetarea de față a vizat modalitățile de realizare a parteneriatului școală-comunitate în învățământul primar. Școala este un sistem format din interacțiunea dintre cei trei piloni ai educației: cadrul didactic, părinte și comunitate. Fiecare latură a acestui triunghi echilateral educațional are rolul său important, în egală măsură. Pornind de la cei trei factori implicați în realizarea parteneriatelor educaționale în scopul realizării unei educații moderne și eficiente a copiilor, am ținut seama în realizarea cercetării științifice referitoare la importanța acestor modalități de realizare a unor proiecte de parteneriat educațional între școală și comunitate care să asigure accesul la un învățământ de calitate pentru elevii din învățământul primar, mediul rural, de importanța acordată de echipa managerială din școală relațiilor școală-comunitate, pe de o parte, dar și de faptul că parteneriatul școală-comunitate poate influența semnificativ calitatea serviciilor educaționale oferite de către școală și rezultatele elevilor, pe de altă parte.
Educația timpurie și anii preșcolarității sunt extrem de importanți deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid și, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil și mai costisitor să se compenseze aceste pierderi mai târziu.
Perspectiva modernă asupra educației nu se mai bazează pe metodele tradiționale bazate pe expunere, memorizare și reproducere. Copiii de astăzi au nevoie să experimenteze, să învețe prin descoperire și prin metode activ-participative, prin interacțiune directă cu obiecte variate și oameni diferiți.
Parteneriatele educaționale în grădiniță joacă un rol important în asigurarea unui mediu educațional bogat și diversificat pentru copii. Acestea implică colaborarea dintre grădiniță, părinți, comunitate locală și alte organizații sau instituții educaționale în scopul dezvoltării plenare a personalității copiilor.
Integrarea copiilor cu CES (cerințe educaționale speciale) în grădiniță reprezintă un aspect crucial al educației incluzive. CES cuprinde un spectru larg de nevoi și provocări, cum ar fi dizabilitățile fizice, senzoriale, intelectuale sau comportamentale, și fiecare copil are nevoi individuale unice. Integrarea în grădiniță nu doar că le oferă copiilor cu CES oportunitatea de a învăța și dezvolta abilități sociale, dar contribuie și la sensibilizarea celorlalți copii și adulți cu privire la diversitatea și valoarea fiecărui individ.
În acest articol, voi trata pe scurt modalitățile de integrare a copiilor cu CES în grădiniță, evidențiind importanța și beneficiile acestei abordări.
În realitatea economică și socială actuală, problema alegerii studiilor și a carierei la adolescenți este importantă atât pentru elevi, cât și pentru buna funcționare a sistemului educațional și a societății în ansamblu. Prin decizia urmării unor studii sau a unei cariere, pe baza unor criterii bine stabilite și în conformitate cu propriile aspirații și posibilități, adolescenții își asigură succesul academic și profesional, contribuind totodată la creșterea calității mediului educațional și a resurselor umane din domeniul profesional. Importanța acestei alegeri este dată de nevoia de realizare personală și profesională a fiecărui individ în parte. Aflați într-o perioadă de tranziție între copilărie și maturitate, elevii care finalizează gimnaziul încearcă să se afirme pe plan social pentru a-și stabili identitatea personală și profesională. Interesul acordat alegerii carierei se justifică prin faptul că oamenii își petrec cea mai mare parte din viață la muncă și prin ideea că modul lor de viață, depinde în bună măsură de opțiunile și deciziile de carieră pe care le-au luat de-a lungul timpului.
Luând în considerare interesul meu în metodele moderne de predare a limbii engleze, precum proiectele și pasiunea mea pentru tehnologiile digitale, mi se pare necesar să abordez tema proiectelor eTwinning în studierea limbii engleze și nu numai. În plus, în ultimii zece ani școlari, am observat că elevii mei au dezvoltat o curiozitate aparte pentru acest tip de proiecte. În același timp, există o nevoie acută de a utiliza computerul în orele de limba engleză în societatea noastră. Procesul nostru de predare ar putea fi de un real ajutor dacă am integra metodele de tehnologie în cadrul orei pentru a capta atenția elevilor, pentru a-i încuraja să studieze o limbă străină în mod activ și pentru a-i conecta la contextul actual.
Comenius este considerat un mare umanist și pedagog. El consideră anumite învățături folositoare și altele nefolositoare. Pentru a discerne binele de rău, urâtul de frumos, minciuna de adevăr, renumitul pedagog face câteva recomandări. Comenius împarte cunoștințele mai întâi în folositoare și păgubitoare, adică bune sau rele și ne atrage serios atenția ca de la început să se învețe cu toată prudența cele bune, fiindcă este mai ușor să te înveți, decât să te dezveți”.
Formarea profesională continuă a personalului didactic este din ce în ce mai vizibilă atât la nivel european, cât și la nivel național. Se accentuează rolul său în creșterea calității muncii și a vieții, nefiind privită doar ca modalitate de dezvoltare personală a cadrelor didactice. Formarea continuă se dorește a fi implementată ca un proces de lungă durată și învățare permanentă, fără întrerupere, care permite fiecarui cadru didactic să se adapteze în mod real la cerințele profesionale.
Deși aspectul profesionalizării carierei didactice face obiectul a numeroase strategii și planuri naționale ambițioase, noțiunile de mentorat și coaching sunt neglijate, izolate drept fenomene conexe, preferându-se a se accentua rolul seminariilor și cursurilor de formare oferite de terți. Prezentul articol vizează definirea mentoratului și coachingului drept dimensiuni esențiale cu rol și impact formator, a căror valoare, deși necuantificată prin credite sau certificate, poate fi apreciată doar privind beneficiarii direcți și indirecți ai acestor activități acționând împreună în context educațional. Contextul marketing-ului educațional a contribuit la evoluția terminologiei utilizate în pedagogia modernă, mentoratul și coachingul fiind termeni adesea menționați împreună în context generalizat, desemnând activități de îndrumare (dirijată sau dedirijată) a unui novice de către un profesionist sau expert. Deși bazați pe principiile unui parteneriat strategic, sfera de acoperire a termenilor diferă, astfel încât utilizarea termenilor drept sinonime nu este justificată. În context educațional, mentoratul este o activitate asociată global cu o creștere a calității, prin acțiuni ce vizează în mod specific dezvoltarea resursei umane, cu precădere în cazul debutanților. Îl putem defini, așadar, drept un act managerial asumat, un element al stilului e organizare și conducere a unei unități școlare.
Motivația învățării școlare se referă la totalitatea factorilor care determină, organizează și susțin eforturile de învățare ale elevilor. Pornind de la ideea că motivația constituie un factor cheie în succesul școlar, abilitatea profesorului de a motiva elevii este una dintre cele mai importante abilități necesare în context școlar pentru creșterea eficienței învățării. Crearea unui climat educațional motivant pentru învățare, bazat pe relații interpersonale pozitive, o atmosferă plăcută și suportivă în clasă, presupune o foarte bună cunoaștere a factorilor motivaționali, cât și a individualității elevilor și constituie o provocare pentru profesor.