Reziliența – o nevoie acută a sistemului educațional actual

Reziliența definește capacitatea de a te adapta la schimbare, de a face față provocărilor de orice natură, de a căpăta rezistență în fața stresului determinat, fie de relațiile cu cei din jur, fie de probleme de natură exterioară (serviciu, sănătate). Identificarea acestui proces presupune o analiză atentă a unor atitudini, a acțiunilor sau gândurilor unor persoane, într-un cuvânt, a unui complex de comportamente esențiale, precum starea de sănătate, starea de bine, capacitatea de adaptare și de a învăța din experiențe dificile.

Reziliența este un concept extrem de actual, devenit o nevoie în noul context pandemic, mai ales în sistemul educațional. Să rămâi optimist, să fii deschis provocărilor, să dezvolți relații bune cu cei din jur, să vezi o oportunitate în orice propunere au devenit cu adevărat condiții nu chiar așa de ușor de atins de generația actuală de profesori și de elevi.  De aceea, sunt din ce în ce mai necesare exercițiile de dezvoltare a rezilienței, în sensul unei bune dezvoltări socio-emoționale. Devine din ce în mai important să înveți să-ți gestionezi reacțiile, stările de incertitudine, provocate de diferite situații tensionate în care te afli, emoțiile.  Distanțarea impusă de pandemie a acutizat răceala relațiilor interumane și așa greu de manageriat în vremuri normale, redefinind raportul elevului cu școala, cu sine și cu ceilalți.

Privită din perspectiva elevului, reziliența este primordială în dezvoltarea încrederii în sine, mai ales la vârsta adolescenței, când găsirea echilibrului interior este esențială. Agresivitatea din mediul online se mută în spațiul școlii, iar această expunere la situații tensionate îngreunează identificarea elementelor care redau adolescentului pacea interioară. Adultul, profesorul diriginte, este cel care îl va ajuta să-și accepte emoțiile, să-l învețe să le recunoască, să depisteze cauzele acelor stări, să ia legătura cu adulții din jurul copilului, pentru a crea un mediu protector afectiv, printr-o relație de suport alcătuită din familie și prieteni. Fragilitatea tânărului poate deveni o cale de autocunoaștere, un prilej de autoanaliză într-o experiență intimă de regăsire.

La nivelul instituției, devine imperioasă activitatea consilierului școlar, ce are acces la diferite resurse educaționale pe care le poate implementa, împreună cu dirigintele, atât individual, cât și la nivelul întregului colectiv. Astfel, scos din zona de confort, va fi nevoit să găsească singur soluții, să învețe să comunice deschis, să negocieze, să repare greșeli, să privească diferit lucrurile și să proiecteze ceea ce îi poate aduce echilibrul interior. Prin discuții simple, analogii cu situații din natură, exemple personale, încurajarea de a se implica activ în contexte cât mai variate, adolescentul va îndrăzni să experimenteze și va conștientiza totodată, că doar astfel își poate dezvolta spiritul critic, puterea de a se adapta cu mai multă ușurință, capacitatea de a se exterioriza sau de a fi pozitiv emoțional. Scapă în acest mod de teama de a fi perfect, de presiunea așteptărilor celorlalți, de tendința unei analize destul de acide. Acest tip de comportament rezistent la adversități exterioare lui este unul de durată și se cristalizează prin depășirea experiențelor dificile.

O perspectivă mai flexibilă asupra situațiilor de viață îi va aduce tânărului și întărirea unor convingeri pozitive despre sine și despre evenimente, așa cum consideră și literatura de specialitate, aspect care va dezvolta încrederea în sine. Sentimentul de optimism vine și din respectul, atenția de care are parte copilul în mediul școlar, rolul, statutul în colectivul din care face parte. Respectul pentru valorile și identitatea sa au rădăcini adânci în construirea imaginii de sine, iar comportamentul colegilor îl validează sau nu, intervenția profesorul diriginte devenind cea a unui mediator subtil, atent la nivelul grupului. Un feedback constructiv îl va face pe elev să se conecteze sănătos cu ceilalți, pentru că va resimți în atitudinea adultului atenția la nevoile lui și ale celorlalți.

Oportunitățile pe care le oferă noul curriculum, date de libertatea în alegerea unor lecturi prin care se accentuează analogiile dintre situații reale de viață cu experiențele personajelor sau cu cele personale pot reprezenta un pretext de a oferi indirect soluția unor situații tensionate, a unor evenimente neprevăzute. Totodată, evocarea unui eveniment fericit poate constitui un punct de plecare în întărirea rezilienței adolescentului, dar și lectura unor cărți, vizionarea unor filme în care personajele demonstrează acest tip de comportament, precum și a unor filmulețe educaționale puse la dispoziție de consilierul școlar – Povestea măgarului căzut în fântână. Dacă aceste experiențe de învățare vor deveni o constantă, printr-un dialog permanent despre un necunoscut care provoacă teamă, tânărul va învăța să treacă peste ezitări și peste blocajele emoționale și să dobândească abilitatea de a afișa emoții pozitive, ce duc la îndeplinirea așteptărilor față de sine însuși. Acesta trebuie permanent stimulat în ceea ce privește întreținerea unor relații pozitive cu ceilalți, printr-o viziune comună asupra unor aspecte ce vor duce la diminuarea cauzelor dezechilibrului. Chiar dacă este în dezacord cu ceilalți, tânărul va învăța să fie atent la resorturile sale interioare.

Fiecare copil trebuie tratat după temperamentul său înnăscut și cumva, adulții au răspundere morală față de evoluția interioară a tânărului, iar fațetele înțelegerii față de ei se materializează în tact, în discreție, în promovarea armoniei la nivelul grupului și în încurajarea discuțiilor constructive. Este de la sine înțeles că opinia colectivului nu îl va lăsa indiferent pe adolescent, că îi va influența modul în care își percepe propria identitate, însă devenind rezistent la schimbări mai puțin pozitive, va învăța să nu se pripească în reacții, în răspunsuri, își va impune reguli de conduită, va dovedi răbdare în a asculta și pe celălalt, va învăța să reflecteze asupra sensului fiecărei situații în parte. Intervenția adultului se va face cu delicatețe, cu respect față de valorile tânărului aflat într-o etapă a transformărilor profunde. Dirigintele sau consilierul școlar îi va descoperi treptat temerile, întrucât ele sunt cele care îl demobilizează, cele care îi produc dezechilibrul sufletesc și duc totodată la deteriorarea relațiilor cu ceilalți. Îl va încuraja să își regăsească forța interioară în această etapă când, lipsit de experiență, poate percepe totul drept emoții negative, care îl devalorizează.

Bibliografie
Macavei Bianca, Controlul emoțiilor negative – Ghid pentru consiliere și orientare, Cluj-Napoca, 2007
Gaspar Gyorgy, Cum putem dezvolta reziliența copiilor. Online: www.paginadepsihologie.ro
*** Povestea măgarului căzut în fântână. În: Jurnalul trezirii (blog). Online: jurnalultrezirii.blogspot.com/2009/07/povestea-magarului-cazut-in-fantana.html

 

Accesări: 292

prof. Bianca Burciu

Colegiul Național Costache Negruzzi, Iași (Iaşi) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/bianca.burciu

Articole asemănătoare