Statutul debutantului în sistemul de învățământ românesc
În contextul legislativ actual, profesorul debutant/ stagiar realizează un stagiu de cel puțin 2 ani la catedră sub îndrumarea comisiei metodice de specialitate, având o serie de responsabilități și atribuții prevăzute în Regulamentul de ordine interioară, dar și în Legea Educației.
Articolul cuprinde ideile principale ale unei scurte cercetări realizate în 5 unități școlare din Turda și își propune să surprindă tocmai acest moment al adaptării tinerilor profesori la viața școlii, să descopere nevoile și reacțiile lor în fața problemelor de natură profesională, dar mai ales problemele de natură relațională, aici făcând referire atât la relația profesor-elev, cât și la relația profesorului cu părinții și cu colegii săi. Am pornit de la ipoteza conform căreia formarea inițială nu asigură decât în parte o adaptare și o integrare optimă din punct de vedere profesional, iar elevii și părinții au de foarte multe ori o părere preconcepută despre activitatea și pregătirea cadrelor didactice debutante.
„Profesorul tânăr reprezintă mereu o mare promisiune, pe care timpul – judecătorul infailibil – o certifică sau nu. Tinerețea însăși poate fi un concept fluid din punctul de vedere semantic, de vreme ce unii pot fi tineri cronologic și bătrâni în spirit, iar alții exact invers.” – Șerban Cioculescu
Prin intermediul studiului realizat, se încearcă identificarea statutului real al cadrului didactic debutat în relație cu elevii dar și care sunt cele mai frecvente dificultăți pe care profesorii debutanți le întâmpină la clasă.
Pregătirea științifică, pedagogică și didactică din mediul universitar îl vor ajuta pe debutant să se achite de responsabilitățile de bază, esențiale din sistemul de învățământ dar adevărata experiență didactică o va obține doar prin experiența personală la clasă care va aduce după sine și alte cunoștințe; astfel, putem fi de acord cu John Dewey, care susține teoria cunoașterii prin experiențe directe de descoperire, prin experiență personală – învățarea depinde de experiențele trăite, deoarece fiecare experiență va produce modificări în modul de gândire și de acțiune.
Activitățile și experiențele pe care le are cadrul didactic debutant în primii doi ani de activitate didactică au o relevanță majoră pentru viitoarea carieră didactică, astfel tânărul profesor poate să-și continue cariera didactică adaptându-se foarte bine la mediul profesional sau din contră va face tot posibilul să părăsească mediul școlar deoarece nu se consideră „omul potrivit la locul potrivit”.
Perioada de debut în cariera profesională reprezintă o etapă de schimbare de mediu, de integrare de noi reguli, norme, responsabilități unele conștientizate doar teoretic, prea puțin practic, altele necunoscute. Orice schimbare de mediu stimulează tendința de a se adapta, de a se acomoda și accepta noilor reguli, de a se supune unui proces de schimbare personală. Pentru ca un cadru didactic tânăr să evolueze trebuie să-și facă o autoanaliză, să-și stabilească obiectivele, să-și elaborareze planul de acțiune, să-și estimeze corect resursele și să fie în primul rând pasionat și motivat.
Problemele cel mai des evidențiate de cadrele didactice debutante (subliniate în literatura de specialitate – Crașovan, 2005) sunt legate de: comunicarea cu elevii, rezolvarea situațiilor conflictuale, relațiile cadru didactic – elevi – părinți, situații tensionate cu colegii sau superiorii, proiectare didactică, modalități de evaluare, lipsa experienței în domeniul profesional, neîncredere în forțele proprii, cunoștințe practice insuficiente, iar teoretice ineficiente în practică, neîmpliniri legate de nevoile, aspirațiile, așteptările personale, restricții impuse de autoritate, insatisfacții legate de evaluarea performanței.
Metoda de realizare a investigației pe o problemă dată, statutul debutantului în sistemul de învățămînt preuniversitar din perspectiva elevilor, a folosit chestionarul ca instrument de colectare a datelor în procesul de evaluare a activității cadrelor didactice debutante în trei școli gimnaziale și două licee din Turda. Eșantionul de subiecți utilizat în studiul constatativ a fost alcătuit din 145 elevi din 5 unități școlare din Turda, dintre care 75 elevi din învățământul gimnazial și 70 elevi din învățământul liceal. Prin demersul constatativ pe care l-am avut în vedere am dorit să surprindem următoarele aspecte:
1. Care este calitatea pregătirii în sistemul universitar
2. Structura motivației profesionale a cadrelor didactice din primii doi ani de activitate
3. Aspecte sociale și profesionale ale integrării în activitate din perspectiva elevilor
4. Nivelul de stres resimțit de către cadrele didactice debutante în primii doi ani de carieră
Profilul debutantului realizat de elevi…
Dacă ne referim la valorile și itemii cu cel mai mare număr de răspunsuri, profesorul debutant perceput de majoritatea elevilor din gimnaziu, este profesorul în care au încredere pentru a obține rezultate bune, este bine pregătit științific, a devenit profesor deoarece este pasionat de această profesie, este responsabil, corect, colaborează bine cu elevii și este indulgent. Singura problemă sesizată de elevi a fost legată de menținerea disciplinei, două din cele zece întrebări au evidențiat faptul că debutantul nu poate controla și organiza foarte bine clasa și de cele mai multe ori face observații directe, frontal elevilor implicați în conflicte. Putem observa că elevii din gimnaziu au o relație bună cu profesorii debutanți, au încredere în pregătirea și competențele acestora îi consideră responsabili și corecți dar uneori ar trebui să fie mai fermi și autoritari pentru ca ordinea și disciplina să fie menținute pe parcursul lecțiilor.
Dacă ne referim la valorile și itemii cu cel mai mare număr de răspunsuri, profesorul debutant perceput de majoritatea liceenilor, este profesorul bine pregătit științific, a devenit profesor deoarece este pasionat de această profesie, dar elevii îl consideră vulnerabil și puțin stresat. In timpul activității de predare de cele mai multe ori dictează, folosește metode moderne și este indulgent. Singura problemă sesizată de elevi a fost legată de menținerea disciplinei, două din cele zece întrebări au evidențiat faptul că debutantul nu poate manageria foarte bine clasa și de cele mai multe ori când întâmpină probleme cu elevii la clasă sau apar situații conflictuale cheamă directorul și nu înceracă să rezolve singur problemele. Această măsură nu este cea mai bună deoarce elevii pot considera că debutantul dă dovadă de vulnerabilitate, nu este capabil să rezolve o situație conflictuală și îi va fi știrbită autoritatea.
Relația profesor-elevi pentru a fi eficientă trebuie sa fie una echilibrată, bazată pe respect reciproc, încredere, tact pedagogic, profesorul trebuie să-și cunoască foarte bine clasa de elevi, dar să-și păstreze autoritatea și să disciplineze inteligent atunci când este nevoie fără a face apel la formalitatea și disciplina excesivă care de asemenea poate conduce la tulburări de conduită, comportament neadecvat sau inhibiție.
Cred că primul pas pentru îmbunătățirea situației existente din mediul școlar ar fi să ajungă în școli doar profesorii motivați, pasionați și bine pregătiți. Existența interviului la admiterea la masterul didactic sau la modulele pedagogice din universități ar identifica capacitățile psiho-pedagogice și atitudinea față de profesie a candidaților.
Legea Educației și tendințele actuale pun accent pe programele de mentorat, prin care mentorii pentru stagiatură, profesori experți cu experiență îndrumă cadrele didactice debutante în primul an de activitate în școală. Mentorul pentru stagiatură trebuie să colaboreze foarte bine cu stagiarul și trebuie să fie pentru acesta: model, resursă de învățare, consilier, animator, evaluator (Gliga, 2002).
Pentru îmbunătățirea relațiilor cu elevii, colegii și părinții debutantul trebuie să învețe să comunice cât mai bine, să-și stăpânescă emoțiile și frustrările și să-și pună în valoare competențele și calitățile. Școala trebuie să fie un mediu sigur și plin de satisfacții, iar dacă se insistă pe îmbunătățirea calității profesorului, pe schimbarea mentalității unora și accentuarea ideii că profesorul poate motiva și stimula elevii spre învățare opținând astfel performanțe raportate la nivelul fiecărui elev în parte.
Concluzii
Debutul în orice profesie este dificil, stresant, dar și stimulativ, oricât de pregătit profesional este debutantul. Pregătirea din mediul universitar oricât de bine ar fi făcută, nu poate elimina total problemele cu care se vor confrunta debutanții.
Debutantul ajunge la concluzia că școala este „altfel” din spatele catedrei, este mult mai vie, mai activă și mereu apare elementul de noutate, imprevizibil, iar uneori profesorul poate fi depășit de situație, de responsabilități, ceea ce îl va face să considere cariera didactică stresantă și fără satisfacții.
Profesorul, la începutul carierei, are nevoie de mai mult sprijin în formarea inițială și continuă, de relaționare intercolegială și de comunicare cu elevii.
Tendințele actuale pun accent pe programele de mentorat, prin care mentorii pentru stagiatură, profesori experți cu experiență îndrumă cadrele didactice debutante în primul an de activitate în școală pentru a eficientiza activitatea cadrelor didactice debutante și integrarea optimă a acestora în mediul școlar.
Conform interpretărilor rezultatelor înregistrate pe baza chestionarelor, profesorul debutant trebuie să insiste mai mult pe partea de management al clasei, să organizeze și să păstreze ordinea, deoarece fără rigoare învățarea nu poate avea loc.
Activitățile și experiențele pe care le are cadrul didactic debutant în primii doi ani de activitate didactică au o relevanță majoră pentru viitoarea carieră didactică, astfel tânărul profesor poate să-și continue cariera didactică adaptându-se foarte bine la mediul profesional sau din contră va face tot posibilul să părăsească mediul școlar deoarece nu se consideră ,,omul potrivit la locul potrivit,,.
Bibliografie
Crașovan, M., Rolul mentorului în activitatea cadrului didactic debutant, în Ionescu, M.,(coord.) Preocupări actuale în științele educației, Vol I, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005.
Crașovan, M., 2011, Mentoratul – modalitate de pregătire și integrare profesională a viitoarelor cadre didactice – Teză de doctorat.
Gliga, L., 2002, Standarde profesionale pentru profesia didactică – Proiect de reformă a învățământului preuniversitar, M.E.C., București.
Hattie, J., 2014, Învățarea vizibilă, Ghid pentru profesori, Editura Trei, București.
Hurduze, R., 2009, Dificultăți ale cadrelor didactice la debut profesional și managementul stresului ocupațional, în Revista de Științe ale Educației, Timișoara: Universitatea de Vest.
Ionescu, M., Bocoș, M., 2009, Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești.
Stan, E., 2005, Managementul clasei, Editura Aramis, București.
Accesări: 5.198
prof. Ana-Maria Cristea
Școala Profesională, Turda (Cluj), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ana.cristea