Perspectiva multiplă în evaluare. Evaluarea prin intermediul proiectului la disciplina istorie

Societatea contemporană aduce în prim-plan necesitatea ca elevul să fie înzestrat cu o multitudine de abilități de tip funcțional. Acestea trebuie să corespundă unor cerințe sociale, care la finalul studiilor să se traducă în achiziții finale, dar care în primul rând trebuie să fie ușor evaluabile.  Una dintre aceste componente, extrem de importante în viața viitorului cetățean, este acea de a rezolva probleme prin apelul la cunoștințe din domenii diferite, dobândite de-a lungul anilor de studiu. Altfel spus, o disciplina nu mai poate fi abordată doar dintr-o singură perspectivă, sau doar din perspectiva domeniului respectiv de studiu. Abordarea inter, dar mai ales trans disciplinară oferă posibilitatea ca elevii să privească același subiect (conținut sau fenomen) din perspectiva diferitelor discipline și din perspectiva relaționării dintre acestea. El este astfel pus în situația de a gândi, de a-și formula întrebări asupra respectivului subiect, dar mai ales să facă legături între diferitele aspecte studiate din perspectiva unor domenii diferite. La final, el nu va mai percepe subiectul ca fiind un lucru izolat, specific doar unui anumit domeniu de studiu, ci din perspectiva mai multor discipline, cu informații din perspectiva tuturor, toate completându-se reciproc, umplând golurile lăsate de altele.

Istoria, din acest punct de vedere, este cu adevărat avantajată, deoarece poate folosi cunoștințe de la foarte multe discipline, dintre cele mai diverse și care la prima vedere nu par să aibă foarte multe lucruri în comun. Spre exemplu geografia oferă încă de la începuturile studierii sale capacitatea elevului de a înțelege o hartă, de a identifica de pe aceasta diferite elemente. Iar mai apoi cu aceste competențe, elevul poate înțelege mult mai ușor o hartă istorică și identifica elemente de pe aceasta. Acest lucru este folosit încă de la primele teme ale clasei a V-a, atunci când cu ajutorul hărții elevii înțeleg tema despre Orientul Antic și identifică formele de relief, apele și modul în care acestea au influențat apariția și dezvoltarea popoarelor din această zonă istorică și geografică.

În același timp, tot parte a formării unor competențe inter și trans disciplinare istoria trebuie să ofere elevului și posibilitatea de a trata un subiect istoric din mai multe perspective și să cultive doar o singură viziune asupra evenimentelor istorice. Aceasta este de fapt metoda folosită de mai toți specialiștii, atunci când cercetează un subiect istoric, deoarece doar astfel îl pot înțelege cât mai complex și cât mai aproape de adevăr. Această modalitate de a preda istoria poate începe încă de la clasele mici. Aici elevii pot înțelege spre exemplu că în cazul unei confruntări militare există cel puțin două tabere, două viziuni asupra evenimentului. Iar mai apoi vor exista două variante în planul consecințelor, varianta celor învingători și varianta celor învinși.

Multiperspectivitatea a fost definită de mulți specialiști de-a lungul timpului. Una dintre cele mai întâlnite definiții este aceea prin care elevului i se oferă posibilitatea de gândire, de identificare și alegere a unor dovezi emise de surse diferite, toate acestea fiind folosite pentru rezolvarea și lămurirea complexității unei anumite situații. Pornind de la aceste lucruri perspectiva multiplă își propune „să extindă aria de cuprindere și scopul analizei istorice a unei anumite probleme sau fenomen”. De asemenea, aceasta poate evidenția relația dintre diferitele perspective, modul lor de interacțiune, influențele și legăturile lor. Toate acestea aduc la final o mult mai complexă explicație a ceea ce s-a întâmplat și mai ales de ce s-a întâmplat respectivul eveniment sau proces istoric.

În ceea ce privește importanța multiperspectivității, aceasta provine din însăși diversitatea lumii contemporane datorată evenimentelor istorice, din mișcările de populație, din deciziile unor reuniuni internaționale, din rezultatele unor conflicte militare.

Din perspectivă tradițională există în permanență tendința de a prezenta istoria unei națiuni dintr-o singură perspectivă și mai ales ca fiind ceva străin de evoluția din jurul ei. Acest proces este văzut ca fiind unul care se desfășoară linear din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Nu există discontinuitate și de asemenea nu există nicio legătură cu alte națiuni fiind omise legăturile și moștenirea comună cu a altor națiuni care au trăit ți poate trăiesc pe același teritoriu. Diversitatea culturală sau etnică este adusă în discuție de cât mai puține ori cu putință. Ceea ce uită sau nu rezolvă această viziune asupra istoriei este limita care separă istoria națională de cea universală.

Anumite teme din programa de istorie, în special la ciclul liceal, permit profesorului să le trateze cel mai bine și interesant, din perspectiva elevilor, prin intermediul unui proiect. Metoda proiectului, care poate fi folosită și ca instrument de evaluare, permite elevilor să-și dezvolte cu adevărat creativitatea, munca în echipă (în cazul în care proiectul a fost gândit de la început în acest mod).

În același timp, cu ajutorul proiectului pot fi dezvoltate elevilor și anumite competențe care țin de ceea ce noi numim perspectiva multiplă. Astfel reușim cu adevărat să contribuim la îndeplinirea idealul stabilit de sistemul de învățământ românesc: dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.

În ceea ce privește această ultimă etapă a realizării unui proiect și anume evaluare lui, aceasta poate fi realizată prin respectarea unor criterii de evaluare, între care amintim: calitatea materialului realizat, dar mai ales a rezultatelor, încadrarea în tema proiectului, modul de elaborare sau de structurare a proiectului; gradul de documentare, munca în echipă, adică modul în care au fost distribuite și realizate sarcinile în cadrul echipei.

În cazul nostru, proiectul propus elevilor clasei a XI-a, în semestrul I al anului școlar 2019-2020 a vizat tema „Imaginea României în presă internațională după anul 1989”, din cadrul unității de învățare: „Popoare şi spații istorice Europa şi lumea în secolul XX”.

Competență specifică: 3.3. Descoperirea în sursele de informare a perspectivelor diferite asupra evenimentelor şi proceselor istorice
Competențe de evaluat: Identificarea asemănărilor și deosebirilor între perspectivele diferitelor ziare străine asupra evoluției României postdecembriste

Proiectul a presupus împărțirea elevilor în șase grupe, fiecare având în componența sa un număr de cinci elevi, cu excepția uneia dintre grupe care a avut un număr de șase membri. Grupele au fost constituite omogen, de către elevi sub supravegherea cadrului didactic care a urmărit respectarea criteriului numeric, precum și includerea fiecărui elev din clasă într-una din grupe. Termenul de realizare a proiectului a fost de 2 săptămâni, stabilindu-se ca mai apoi să fie realizată prezentarea lui. Toate grupele au avut un termen limită până la când au trebuit să predea proiectul, stabilindu-se mai apoi o limită a prezentării de 10-15 minute pentru fiecare grupă.  Echipelor le-a fost lăsată la latitudinea lor modul de prezentare (toți membrii grupei, sau doar o parte dintre ei), precum și forma efectivă a produsului final.

În ceea ce privește sarcinile de lucru s-a stabilit că grupele trebuie să identifice un număr de 3-4 surse străine din domeniul presei scrise care în ultimii 30 de ani au abordat și subiecte din evoluția postdecembristă a României. Concret ei au trebuie să identifice un număr de minim trei articole de presă pe un interval de un deceniu care abordează evenimente legate de România, după 1990. Li s-a lăsat echipelor libertate deplină asupra tipului de subiecte, ele putând alege din orice domeniu: social, politic, economic, militar, sportiv, cultural, religios etc. Li s-a specificat însă de la început să încerce să identifice subiecte relevante, subiecte care se perpetuează în diferite perioade și să precizeze modul în care este văzută România, surprinzând de fapt evoluția țării noastre, din perspectiva altora. La final li s-a cerut identificarea unor concluzii asupra celor studiate. Acestea au putut fi scrise, sau prezentate verbal de către membrii grupei în momentul prezentării.

Cu toate că nu a fost cerută o anume formă finală a proiectului, așa cum era de așteptat, majoritatea echipelor au optat pentru varianta unui material Power-Point. Doar una dintre ele (grupa 1) a dat dovadă de o creativitate mai aparte, alegând să realizeze proiectul sub forma unui jurnal de știri, cu prezentatori, grafică adecvată și reporteri care relatau subiectul cercetării, adică subiectele din presa internațională identificate de către elevi. Întregul material poate fi urmărit în materialul video:  drive.google.com/file/d/12CyQAXMSeNGmQ4vODspgWLfJAyUFen85/

În ceea ce privește evaluarea, aceasta a fost făcută de fiecare elev în parte. Acestora li s-a cerut, în mod anonim și individual, să dea o notă pentru fiecare grupă. Notele au fost mai apoi centralizate de către cadrul didactic, care l-a rândul lui a acordat o notă pentru fiecare grupă. La final s-a făcut o medie a notelor și acestea au devenit note pentru toată grupa. A existat o singură excepție, grupa 6, unde au existat încă din timpul realizării proiectelor destule reclamații din parte unor dintre membrii grupei față de alții, iar aici s-a făcut practic o diferențiere pentru fiecare membru în parte. Nu au fost acordate note nici foarte mici, dar nici toată clasa nu a primit note de 9 sau 10. În final, doar două dintre grupe (1 și 2) au primit note de 10, celelalte grupe au primit note cuprinde între 7 și 9. Media clasei pentru realizarea acestui proiect a fost de 8,96, ceea ce nu este mult peste cea de la testul analizat mai sus.

Așadar activitatea a fost una de bun augur, ea îndeplinind obiectivele stabilite la începutul ei. Elevii au luat contact cu surse primare de informare (presa), au putut identifica cu ajutorul articolelor selectate aspecte care țin de subiectivitatea autorului, de părerile pe care acesta și le-a format anterior descrierii subiectului și eventual de anumite stereotipuri pe care autorul le-a dezvoltat, influențat de țara în care își desfășoară activitatea. Au putut lua de asemenea contact cu o multitudine de viziuni asupra aceluiași aspect, dar în același timp au putut afla dintr-o sursă directă modul în care a fost văzută România în presa internațională. În același timp, având în vedere că au trebuit să identifice informațiile cu ajutorul internetului și aceste surse au fost obligatoriu străine, elevii și-au dezvoltat competențe care țin de exersarea unor limbi de circulație internațională (engleză, franceză, germană). Putem deci afirma că activitatea și-a îndeplinit în totalitate obiectivele propuse.

Bibliografie
Adăscăliței, Felicia, Berce, Marilena, Dumitrescu, Doru, Liviu Lazăr, Manea, Mihai, Popescu, Mirela, Elemente de didactică a istoriei, editura Nomina, București, 2013
Gruber, Gabriela, Didactica Istoriei și formarea de competențe, editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016
Păun, Ștefan, Didactica istoriei, editura Corint, București, 2007
Roaită, Alice Ionela, Didactica Istoriei, editura Paralela 45, București, 2012
Stradling, Robert, Să înțelegem istoria secolului XX, editura Sigma, București, 2002

 

Accesări: 104

prof. Sergiu Duma

Colegiul Național Moise Nicoară, Arad (Arad) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/sergiu.duma

Articole asemănătoare