Copiii cu CES sunt copii ce au aceleași nevoi ca și ceilalți. Faptul că ei au nevoi educaționale speciale (funcție de probleme – hipoacuzie, deficiență vizuală, psihomotrică, intelectuală, tulburări de învățare, de comunicare sau de comportament) nu înseamnă că acest lucru exclude nevoia lor de înțelegere, respect, afirmare de sine etc, la fel ca semenii lor. Ei trebuie să participe la actul educațional în funcție de capacitățile și posibilitățile lor, alături de ceilalți. Pentru ca procesul de învățare-evaluare să se desfășoare optim, cadrele didactice au obligația să adapteze metodele pedagogice după caz. În ultimii ani s-a acordat o mai mare atenție integrării copiilor cu deficiențe și din ce în ce mai mulți dintre aceștia s-au îndreptat către școlile generale. Trebuie totuși spus că simpla prezență a lor în clasă nu oferă garanția unei educații adecvate. O școală incluzivă trebuie să găsească modalitățile adecvate prin care activitățile instructiv-educative ce se desfășoară să fie adaptate astfel încât să preîntâmpine nevoile copiilor cu C.E.S.
Dezvoltarea abilităților de viață prin intermediul activităților extracurriculare cu suport matematic. Aplicații
În societatea contemporană, problematica educației este redimensionată datorită schimbărilor din toate domeniile vieții sociale. Educația se deplasează tot mai mult spre mediul nonformal, deoarece un curriculum (prescris) unitar nu poate răspunde, singur, dezideratului educației permanente, care este o realitate de necontestat. Astfel, se observă cum educația extracurriculară câștigă teren în formarea tinerilor. Educația, văzută ca un proces continuu de învățare, va asigura dezvoltarea pe termen mediu și lung. În contextul actual, transmiterea de cunoștințe însoțite de abilități, valori și atitudini asigură îndeplinirea finalităților relevate de documentele școlare. Deoarece elevii vor fi formați sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, „educația curriculară” trebuie completată cu valențele formative ale activităților extracurriculare.
Școala de azi: Cum mai reușim să motivăm elevii?
Copiii sunt însetați de cunoașterea lumii din jurul lor. Ei trebuie încurajaţi să se gândească la ceea ce fac şi nu la cât de bine execută. Însă putem şi trebuie să-i influenţăm. Misiunea pedagogilor nu este nici să motiveze elevii, dar nici să stea degeaba; misiunea lor este de a oferi condiţiile care facilitează procesul învăţării. După cum au formulat unii psihologi, provocarea este să nu aşteptăm „până când este interesat un individ, ci să oferim un mediu stimulator care poate fi perceput de către elev drept conţinând opţiuni viabile şi valoroase, care pot duce la performanţă şi învăţare încununate de succes”.
Tendințe actuale în predarea istoriei. Transdisciplinaritatea ca modalitate de modernizare a învățământului
În noul context al existenței umanității, globalizarea este un fenomen contemporan care s-a conturat atât pe plan socio-economic, cât și geo-politic și educațional. Dinamica mediului economic, schimbările de pe piața muncii și avansul tehnologic implică schimbări în profilul uman cerut de noua societate a învățării. Modernizarea învățământului și depășirea crizei din educație presupun depășirea modelului tradițional și abordarea modelului centrat pe elev. Învățământul în care accentul se pune pe informare și nu pe formare și în care se creează mereu ierarhii trebuie înlocuit cu unul în care se asigură formarea de competențe și de oameni capabili să învețe pe tot parcursul vieții. În ultimele decenii, cercetarea psiho-pedagogică a sugerat tot mai multe căi și strategii de ameliorare a procesului instructiv-educativ, cu intenția de a veni în sprijinul practicienilor. Didactica zilelor noastre este așadar una a metodelor activ-participative, în care elevul este subiectul principal al cunoașterii. Procesul didactic și-a mutat centrul de interes de la ce facem? înspre cum facem?, vizând formarea unui om capabil să se adapteze schimbărilor viitorului printr-o formare continuă.
Cum predăm gramatica unei limbi străine prin jocuri didactice?
Indiferent de modul în care este interpretată gramatica, cert este fapul că ocupă un loc central în procesul de predare și profesorii ar trebui să găsească cele mai utile instrumente pentru a o face cât mai interesantă și interactivă pentru elevii lor. Rinvolucri afirmă în cartea sa Grammar Games că „gramatica este, poate, atât de serioasă și centrală în învățarea unei alte limbi, încât ar trebui căutate toate căile care să concentreze energia elevului pe sarcina de a o stăpâni și de a o interioriza. O modalitate de a concentra această energie este prin destinderea oferită de jocuri.” Cercetările actuale privind însuşirea limbii a doua au arătat importanţa unor aspecte precum: natura organică a limbajului, dezvoltarea competențelor de comunicare prin cooperare, experimentarea limbajului şi corectarea erorilor în timpul lecţiilor. O privire mai atentă asupra modului în care aceste aspecte influențează predarea unei limbi străine poate oferi o perspectivă asupra modului în care gramatica poate fi predată eficient.
Ipotezele lui Stephen Krashen legate de teoriile de dobândire a limbilor străine
În ultimii cincizeci de ani, cercetătorii și educatorii lingvistici au dezvoltat diverse teorii pentru a înțelege și explica comportamentul uman, în special în domeniul cercetării dobândirii limbilor străine (Second Language Aquisition). Academicieni din domenii precum sociologia, psihologia, lingvistica și educația au contribuit semnificativ în acest domeniu. Aceste perspective teoretice ale dobândirii limbilor străine, la fel ca în alte științe sociale, sunt dinamice și se dezvoltă constant cu noile informații despre limbă.
Acest articol se concentrează asupra teoriei abordării naturale a lui Stephen Krashen, cunoscută și sub denumirea de „the monitor model”. Scopul articolului este de a prezenta principalele ipoteze ale lui Krashen, care alcătuiesc abordarea naturală a dobândirii limbilor străine, și de a analiza punctele forte, slabe și implicațiile pedagogice ale teoriei sale, în special în predarea limbii engleze ca limbă străină (EFL sau ESL).
Studiu privind ponderea mijloacelor de instruire folosite în procesul de antrenament și modalități de reflectare a acestora în rezultatele obținute la probele de control la echipe de baschet juniori II
Baschetul, ca joc de echipă, constituie o ramură importantă a activității sportive, reprezentând o formă de exercițiu fizic, cu o valoare educativă deosebită în personalitatea tinerilor. Cumulul de influențe pozitive asupra efectelor somatotrofe, precum „sportul și exercițiul fizic”, explică răspândirea largă la toate nivelurile educaționale, contribuind la realizarea scopurilor cognitive ale educației fizice și sportului, la stimularea unei dezvoltări fizice adecvate, asigurarea stării optime de sănătate, în dezvoltarea abilităților motrice, precum și participarea la forme competitive organizate.
Practicarea organizată și sistematică a sportului determină o dezvoltare fizică, asigură dezvoltarea funcțiilor organismului și influențează pozitiv dezvoltarea abilităților motrice. Dezvoltă abilități mentale cu beneficii valoroase în dezvoltarea calităților motrice, precum și deprinderile motrice de bază. Dezvoltă calitățile psihice, aducând contribuții educative valoroase asupra personalității multilaterale a copiilor, prin educarea spiritului colectiv de echipă, formarea disciplinei conștiente, dezvoltarea și educarea spiritului de inițiativă, a voinței, educarea competitivității sub controlul rațiunii, formarea deprinderilor morale cu valoare etică.
Clasic și modern în abordarea conținuturilor curriculare
În zilele noastre, rolul şcolii a devenit complex, reafirmând idea potrivit căreia avem nevoie de o educaţie dinamică, formativă, nuanţată, centrată pe valorile autentice. Caracterizată prin mobilitate economică, politică şi culturală, actuala paradigmă educaţională presupune înnoirea teoriilor pedagogice şi a practicii educaționale, schimbarea de perspectivă şi accesarea soluţiilor alternative, bazate pe diversitate şi nuanţare.
Valorificarea inteligențelor multiple în cadrul orelor de matematică în învățământul primar
Observând elevii de la vârste fragede, putem remarca diversitatea abilităților și intereselor lor. Unii demonstrează abilități remarcabile în matematică, se descurcă excelent în orientarea spațială și rezolvă calcule cu ușurință, în timp ce alții se exprimă fluent și articulat. Există și cei care se simt în largul lor în lumea muzicii și a sunetelor, manifestându-și talentul într-un mod natural. În același timp, sunt elevi care pot vedea lumea în culori și pot avea o abilitate artistică admirabilă. Nu lipsesc nici cei cu aptitudini sportive excepționale, care pot avea o pasiune deosebită pentru mișcare și își găsesc împlinirea în activitatea fizică. Este important să recunoaștem și să încurajăm diversitatea aptitudinilor și intereselor elevilor. Prin oferirea unui mediu educațional stimulativ și prin promovarea unei varietăți de activități și materiale de învățare, putem permite fiecărui elev să-și exploreze și să-și dezvolte propriul potențial într-un mod adecvat nevoilor și talentelor lor individuale.
Necesitatea reînnoirii metodelor de învățare, tehnicilor și formelor de organizare a muncii în predarea lecturii
De ce noile forme alternative de învățare au un efect pozitiv asupra dezvoltării nivelului de citire și de înțelegere a textului?
Pentru copiii care cresc în mijlocul numeroaselor realizări tehnice ale societății de astăzi, este o provocare reală pentru profesor să facă din învățarea școlară o experiență adevărată. Copiii din secolul al XXI-lea au circumstanțe familiale, modele sociale, cunoștințe și abilități complet diferite. Așteptările societății s-au schimbat și ele, cerința este alta: pregătirea elevilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții. Din acestea rezultă că este necesar să se predea acestor elevi „diferiți” cu scopuri și metode diferite. Motivația este un factor important în predarea oricărei discipline. Este strâns legat de diferențiere, întrucât fiecare copil este motivat de diferiți factori să studieze, să învețe și să citească. Din practicile de predare a lecturii și procedurile metodologice specifice diverselor tendințe pedagogice de reformă, trebuie să încercăm să încorporam în propria noastră muncă tot ceea ce găsim benefic pentru a fi urmat.