Această lucrare analizează bullying-ul ca fenomen social care afectează relațiile școlare dintre elevi și care se răspândește rapid. Se prezintă rolul directorului și al profesorilor în identificarea și gestionarea bullying-ului în școală. Se face legătura între gestionarea eficientă a bullying-ului și capacitatea directorului de a gestiona comunitatea școlară și de a promova un climat școlar adecvat. În cele din urmă, subliniază nevoia de educare și formare a profesorilor și de cooperare cu părinții în vederea prevenirii și gestionării bullying-ului în mediul școlar.

Bullying-ul este un fenomen social care privește relațiile dintre elevi în mediul scholar și care se răspândește foarte rapid. Toți actorii implicați în educație trebuie să fie capabili să îl recunoască și să îl gestioneze (Kalenderidou D./ Rolul directorului școlii în prevenirea, gestionarea și tratarea bullying-ului în învățământul primar2018 : 15/Teza de masterat/EAP, Patras)

Directorul și cadrele didactice din unitatea școlară joacă un rol important în apariția incidentelor violente intrașcolare. Dacă directorul școlii percepe un incident de bullying și nu intervine, atunci acest lucru va fi considerat o recompensă pentru agresori care îi va determina să repete fapta și o respingere pentru victimele care vor începe să dobândească fobii față de școală și vor ajunge la eșec (Kalenteridou D. / Rolul directorului școlii în prevenirea, gestionarea și tratarea fenomenelor de bullying în învățământul primar2018 : 15/ Teză de masterat/EAP, Patras). Dimpotrivă, directorul, de îndată ce ia cunoștință de incidentul de violență, trebuie să sublinieze elevilor gravitatea problemei și să impună sancțiunile prevăzute pentru fiecare caz în parte (Petropoulos & Papastylianou, 2000).

Pentru a preveni incidentele de hărțuire în școli, Ministerul Educației și Culturii din Grecia a elaborat un Ghid pentru gestionarea incidentelor de violență școlară (2005), iar în fiecare școală directorul trebuie să înființeze un comitet pentru gestionarea acestor incidente. Conform Ghidului pentru gestionarea incidentelor de violență și hărțuire școlară al Ministerului Educației și Culturii (2015), este esențial ca directorul să organizeze seminarii de formare și educare pentru cadrele didactice dintr-o unitate școlară. Potrivit lui Anthopoulou (1999), scopul directorului este de a organiza seminarii sau ateliere de lucru privind relațiile dintre elevi, modalitățile de identificare a bullying-ului și de abordare a acestor fenomene (Kalenteridou D./ The role of the director of a school unit in the prevention, management and treatment of bullying in primary education2018 : 15/Master’s thesis/EAP, Patras)

Rolul directorului nu se referă doar la disponibilitatea abilităților de conducere, ci și la faptul că este persoana potrivită pentru a susține drepturile membrilor într-un cadru democratic. Acest lucru se realizează, desigur, prin dezvoltarea relațiilor interpersonale cu membrii comunității școlare, precum și prin promovarea unui climat pozitiv. Dimpotrivă, în absența acestor elemente, crearea unui climat negativ în cadrul școlii este imediat vizibilă, ceea ce influențează eficiența acesteia. Astfel, calitatea care caracterizează relațiile dintre membrii școlii este un parametru esențial și decisiv, iar în determinarea acestor relații rolul directorului este important (Saiti & Saitis, 2012).

O altă sarcină a directorului este aceea de a le atrage atenția profesorilor că este necesar un efort colectiv pentru ca rolul școlii să fie eficient (Saitis, 2007). Toate cadrele didactice din unitate trebuie să lucreze împreună pentru a atinge obiectivele școlii. Orice problemă de violență sau de hărțuire care apare trebuie să fie tratată în mod colectiv. Directorul ar trebui să-i informeze atât pe elevi, cât și pe părinți cu privire la acestea, subliniind că scopul său este de a lua toate măsurile adecvate pentru a le preveni. Atunci când părinții, cu ajutorul profesorilor, sunt implicați în procesul de învățare, legăturile dintre ei (părinți – profesori – elevi) se întăresc. Acest lucru va duce la prevenirea incidentelor de bullying (Papageorgakis, 2013; Hinas & Chrysafidis, 2000). În plus, după familie, școala este un agent de socializare puternic și poate contribui la prevenirea incidentelor de violență (Alexiou, 2015).

În școala de astăzi, directorul trebuie să fie eficient în comunicarea și colaborarea cu membrii implicați în procesul educațional. Lipsa colaborării poate cauza dezorientare, erori, eficiență redusă, frustrare și alte consecințe negative (Saitis, 2008). Saitis (2007) leagă siguranța pe care elevii o simt la școală de integritatea lor fizică. A. Y. A. F353.1/ 324/105657/D1/16-10-2002 (Monitorul Oficial 1340, vol. B ́, articolul 29) prevede că directorul, împreună cu profesorii din unitatea sa școlară, este responsabil pentru siguranța elevilor prin „gardă”. Prin urmare, se consideră oportună supravegherea cadrelor didactice în toate spațiile școlare la intervale regulate. De asemenea, spațiile școlare ar trebui să evoce siguranța și grija față de elevi. Majoritatea conflictelor și incidentelor de violență au loc în clădiri mari și neîngrijite. Prin urmare, o altă obligație a directorului este curățenia și îngrijirea clădirilor (Hinas & Chrysafidis, 2000).

O trăsătură caracteristică a fiecărei unități școlare este „climatul”, adică „atmosfera” care se creează și predomină în cadrul școlii, precum și condițiile în care acționează toți membrii acesteia (Sergiovanni & Starratt, 1998). „Climatul” fiecărei școli poate fi pus în paralel cu personalitatea fiecărui individ (Saiti & Saitis, 2012). Acesta ar putea fi definit ca fiind acea stare care domină într-un mediu școlar și care este direct legată de ansamblul de atitudini, reacții, gânduri și acțiuni ale membrilor școlii. În cea mai mare măsură posibilă, acest element este modelat de către director.

Pasiardi (2001) definește climatul școlar ca fiind „setul de interacțiuni dinamice între dimensiunile psihologice, academice și fizice ale mediului școlar” și poate fi comparat cu personalitatea unei persoane, adică cu caracteristicile specifice ale fiecărei persoane care o fac unică, astfel încât climatul școlar este personalitatea fiecărei școli, este unic pentru fiecare unitate școlară, sufletul și inima fiecărei școli. Climatul școlar se reflectă în comportamentul cadrelor didactice – elevi, influențează climatul clasei și este trăit în fiecare zi de către membrii săi, dar și de către cei din afară, la prima vedere, în unitatea școlară (Mitrou Thomas/ 1st Primary School Ierissos).

Influența atât a climatului școlar, cât și a conducerii educaționale asupra eficacității școlii, precum și asupra atitudinilor și comportamentelor fiecărui membru al comunității școlare, este de netăgăduit (Pasiardis & Pasiardi, 2000).

Concluzie

Managerul joacă un rol crucial în prevenirea, gestionarea și reacția la acest fenomen. Prin participare activă și acțiuni decisive, el poate contribui la crearea unui mediu școlar sigur și sănătos. Este important să recunoască incidentele de hărțuire și să intervină imediat, dând dovadă de hotărâre și impunând sancțiuni adecvate, prevenind astfel repetarea incidentelor de hărțuire și oferind victimelor un sentiment de sprijin și protecție.

Climatul școlar este legat de calitatea relațiilor interpersonale care au loc în școală și ajută fiecare membru al școlii să aibă un sentiment de apartenență și să-l facă să lupte pentru el, pentru a îmbunătăți procesul de învățare, pentru a-l face mai bun (Mitrou thomas/1st Primary School of Ierissos).

Bibliografie
Alexiou, C. (2015). magnetic nanoparticle-based drug delivery for cancer therapy. biochemical and biophysical research communications.
Anthopoulou, S. S. (1999). consilierea și motivarea personalului didactic. B’, Ed. EAP, Patras.
Biblioteci, P. S. A. (2005). managementul cunoștințelor: World Wide Web și unitățile de informare.
Kalenderidou, D. (2018). Rolul directorului de școală în prevenirea, gestionarea și tratarea fenomenelor de bullying în învățământul primar.
Mitrou thomas, (Școala primară nr. 1 din Ierissos) blogs.sch.gr/thommitrou
Papageorgakis, P. (2013). Legătura dintre școală și comunitatea locală: Cooperarea dintre director și asociația de părinți și tutori ca factor de funcționare eficientă a unității școlare. Teză de doctorat. Universitatea din Marea Egee.
Petropoulos, N., & Papastylianou, A. (2000). Provocări în comunitatea școlară: Cercetare și intervenție. Institutul Pedagogic.
Pasiardis, P., & Pasiardi, G. (2000). Școli eficiente: Realitate sau utopie.
Pasiardi, G. (2001). Climatul școlar. Analiza teoretică și investigarea empirică a principalilor săi parametri. Atena: Printing-G. Tipărit de Dardanos.
Saitis, Ch. (2007). Organizarea și funcționarea unităților școlare. Atena.
Saitis, A. (2008). Calitatea ouălor și a puietului de crescătorie în condiții de captivitate (teză de masterat).
Saitis, A. și Saitis, H. (2012). Introducere în managementul educației: teorie și studiu de caz.
Sergiovanni, T. și Starratt, R. (1998). supervision: a redefinition. boston, MA: McGraw-Hill.
Chinas, P., & Chrysafidis, K., (2000). Agresivitatea în școală. Sugestii pentru prevenire și tratament. Atena: Ministerul Educației Naționale și al Cultelor, Institutul Pedagogic, Al doilea cadru de sprijin comunitar, EPEAEK. Proiect: Științe sociale I.