Cultura generală în clasele mici

Referindu-se la cultura generală, matematicianul Miron Nicolescu arată că o veche definiție spune: „Cultura generală este ceea ce îţi rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat”. Într-adevăr, trebuie să fii studiat mult ca să ai ce uita. Parcurgerea sistematică a unui volum mare de cunoştinţe începe în şcoală şi continuă în universitate, la aceasta adăugându-se preocupările individuale de studiu suplimentar, de cultivare. După ce ai învăţat tot ce ţi s-a oferit şi tot ce ţi-ai oferit, ceea ce rămâne este cultura generală. Rămâne o metodă de gândire, de lucru, rămâne receptivitatea faţă de evoluţia ştiinţei, a societăţii, a vieţii.

Articol integral

Exprimarea emoțiilor la preșcolari prin intermediul activităților artistico-plastice

De cele mai multe ori, în grădinițe se desfășoară activități în care copiii trebuie să redea un anumit conținut expus de educatoare, adică să recurgă la imitare, la copiere. Pe lângă faptul că aceste acțiuni le îngrădesc creativitatea copiilor, nu le dă ocazia să își exploateze expresivitatea și să își manifeste propria modalitate de percepere a lumii. Analizând lucrările copiilor trebuie ca educatoarea să înțeleagă starea lor sufletească, deoarece desenele realizate de aceștia o pot direcționa spre lumea lor interioară, spre cunoașterea intereselor și a orizontului de cunoaștere. Astfel,  în momentul în care cadrul didactic poate să descopere în desenele copiilor o reflectare a psihicului lor, poate să aplice strategii în conturarea personalității acestora.

Articol integral

Particularități psiho-individuale ale cadrului didactic și influența acestora asupra dezvoltării elevilor

Pentru orice cadru didactic, atât educația, cât și cunoașterea copilului reprezintă două acțiuni importante care se află pe primul loc și sunt într-o strânsă legătură. Cunoașterea elevului este extrem de importantă pentru că profesorul poate să descopere trăsături psiho-individuale cu ajutorul cărora poate preveni anumite dificultăți de învățare pe care elevul le are. Unul dintre principalii factori care contribuie la succesul procesului instructiv-educativ este reprezentat de aptitudinea pedagogică. Aceasta reprezintă un compozit de calități atât înnăscute, cât și dobândite, oferind o flexibilitate mare comportamentului didactic, facilitând o adaptare mai rapidă și ușoară la cerințele unei situații educative.

Articol integral

Promovarea incluziunii sociale în cadrul activităților outdoor

Educația outdoor este o formă de promovare a pedagogiei experiențiale, care este centrată pe persoană şi care are ca scop însuşirea experienţelor, împărtăşirea şi prelucrarea lor, extragerea ideilor şi adaptarea la alte situaţii. Deși numeroase sisteme de învățământ, din țări precum Olanda, Suedia, Slovenia, Spania, Portugalia valorifică intens, în toate ciclurile de învățământ, potențialul educativ al activităților outdoor, în Curriculumul Național educația outdoor este inclusă doar în Curriculumul pentru învățământul preșcolar (2008), sub titlul de activități „în aer liber” și în Curriculumul pentru educația timpurie (2019) – unde este utilizată sintagma „activități outdoor”. Deși conceptul nu este definit, este precizat totuși faptul că aceste activități se desfășoară într-o locație diferită de sala de clasă și se insistă pe importanța amenajării corespunzătoare a spațiului outdoor în vederea asigurării securității copiilor și a adaptării activităților la condițiile existente.

Articol integral

Organizarea și desfășurarea lecției de educație fizică în locuri improvizate

Deși suntem într-o evoluție continuă, sunt foarte multe școli din țară care nu au săli de sport, iar profesorii de educație fizică sunt puși în situația de a-și desfășura lecțiile în sala de clasă, dacă timpul nu permite sau în locuri improvizate cum sunt: sala de festivități, coridorul școlii etc. În aceste condiții, este de înțeles că lecția de educație fizică nu poate avea efectele scontate asupra organismului elevilor, ca în cadrul celei desfășurate în aer liber sau într-o sală de sport, dar noi, profesorii, trebuie să găsim soluțiile optime, iar de fiecare dată, când este posibil, să desfășurăm activitatea afară. Este foarte important să ne orientăm activitatea astfel încât, adaptând exercițiile cele mai indicate la condițiile respective, să realizăm cerințele programei și să încercăm treptat recuperarea, în cazul în care există rămâneri în urmă.

Articol integral

Basme, telefoane, lexic… Turnul Babel modern

În vremuri conduse de roboți și microtehnologie, literatura romană este vitregită și caută soluții pentru salvare. Această salvare vine de la un mare profesor: profesorul cameleon. Acela care se adaptează condițiilor de mediu, atacurilor fără fairplay a unei societăți mult prea grăbite pentru a mai savura o creație lirică sau pentru a colinda meleagurile romanești alături de Nică. În acest semn se impune o regrupare și un contra-atac. Exploatând aceste mijloace moderne în favoarea noastră, a celor de la catedră. Nu mai este timp pentru a căuta scuze: că elevii nu sunt atenți, că se plictisesc și nu îi mai atrage literatura, că nu mai citesc… E timpul să enumerăm acele soluții pe care eu, profesor de romȃnă la clasele de gimnaziu le-am găsit utile și productive pentru a-mi atrage elevii, pentru a-i stimula și pentru a-i determina să citeasca, din nou, cu plăcere literatură română și universală.

Articol integral

Oportunități și limite în terapia logopedică asistată de calculator

O caracteristică aparte în terapia logopedică, ce s-a dezvoltat vertiginos grație cuceririlor din domeniul tehnologic, este așa-numita telepractică logopedică, al cărei specific este dat de realizarea de către logoped a activității terapeutice cu subiectul fără a exista un contact fizic frecvent cu acesta din urmă (de unde și prefixul ,,tele-”). Odată cu evoluția tehnologică, se creează și amplifică noi tipuri de relaționare între oameni. Factorii tehnologici asigură un progres în majoritatea domeniilor, înlăturând pe cât posibil orice bariere în interacțiunea umană.

Articol integral

Portret de dascăl – peste vremuri

Cu peste un secol în urmă, trăsătura dominant rurală a țării noastre reprezenta un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. Doi erau intelectualii satelor: învățătorul şi preotul, de obicei legați de locul în care trăiau şi respectați de ţăranii păstrători de datini străbune. Aceşti doi oameni purtau pe umerii lor o grea povară: educarea oamenilor, de la adulţi până la copii, prin mijloace şi metode variate, diferite de la o zonă la alta a ţării. Omului care avea în mână condeiul i s-a spus în multe feluri, ca definire a activităţii sale de „luminator de minţi”. Învăţătorului i s-a spus, de-a lungul timpului, şi dascăl, poate pentru faptul că primele şcoli au fost deschise în cadrul bisericilor sau mănăstirilor, iar educatori erau călugări, preoţi sau cântăreţi în strană, precum corifeii Şcolii Ardelene, mitropoliţii Veniamin Costache sau  Antim Ivireanul.

Articol integral

Dezvoltarea emoțională în perioada preșcolară

Dezvoltarea afectivă se referă la apariția capacității emoționale de a experimenta, recunoaște și exprima o serie de emoții și de a răspunde în mod adecvat la indicii emoționale la alții. Dezvoltarea afectivă este legată de dezvoltarea abilităților sociale și reflectă personalitatea și tendințele distinctive ale cuiva atunci când răspunde altora, când se angajează în interacțiuni sociale și se adaptează la lumea interpersonală.

Articol integral

Fenomenul emoție

În lucrarea sa „J.-P. Sartre. Psihologia emoției”, Leonard Gavriliu vorbeşte despre „fenomenul emoţie”, un fenomen „derutant, atât de reglare, cât şi de dereglare a comportamentului. Oricum, emoţia este condiţia primordială a vieţii, ea potențează întreaga procesualitate somatopsihică, fiind axul acesteia”. Emoțiile ne determină comportamentele şi deciziile, uneori mai mult decât raționamentul. Aceste trăiri necesită exprimare, fie prin cuvinte, gesturi sau atitudini ce reflectă acea stare.

Articol integral