Adolescența, un frumos  dar și greu cuvânt  în același timp. Frumos prin momentele, clipele, emoțiile și amintirile creionate în această perioadă, dar greu prin tentațiile contemporane care vin asupra copiilor din toate părțile, atingând adeseori gingășia lor. Gingășia pe care mulți  o înlătură din dorința de a arăta o altă persoană în diferitele cercuri de care ei se înconjoară, voind o maturizare precoce,  trecând cu nepăsare pe lângă momentele unice ale adolescenței… dar în fond sufletul este tot unul de copil, care încă se  mai știe bucură de o notă bună obținută, cu emoțiile firești pentru examenul de bacalaureat, dar si mai multele emoții când părinții sunt rugați să participe la ședințele cu părinții (toți am fost copii, știm cum e…).

Accentul cade  mai cu seamă și pe educația emoțională, dezvelind sufletul copiilor, luându-l în „mâinile” noastre și ale voastre dragi părinți, modelându-l și șlefuind cu multă dragoste, răbdare cu emoții și compasiune, în final să avem un „vas de cinste” de care are nevoie societatea actuală  și familia.  Relația copil-părinte, copil-profesor și părinte-profesor, trebuie să fie una strânsă, bazată pe o comunicare deschisă,  pe un interes față de instituție, față de copil și viitorul acestuia, pe un sprijin acordat copilului și profesorului în funcție de nevoia fiecărei situații și soluționarea cât mai eficientă și benefică stării emoționale  și sufletești.

Cu emoție m-am aventurat și eu în atelierul de „creat oameni și caractere”, (Alea iacta est) descoperind minunații copiii, începând de la clasele primare până la cele liceale, împărtășind cu ei multe emoții și lacrimi (mai ales la cursul festiv de final de gimnaziu și liceu), văzându-le adeseori ochișorii obosiți de la atâta studiu (nicidecum de la utilizarea excesivă a dispozițiilor de ultimă generație… sau așa mi-am impus să cred), povestind  de nenumărate ori despre probleme care chiar  nu suferă amânare (durerea de burtică și politraumatismele suferite de ursulețul de pluș, pricinuite de căderea de pe bicicletă) și s-a mai dus o pauză… în care m-am simțit ca și un stup, albinuțele roind în jurul meu,  astfel  fiecare copil este unic!

De la început mi-am propus să ajung exact acolo  unde au ajuns și profesorii mei, la sufletul copiilor! Pe lângă metodologiile prevăzute, și printre planurile de lecții trebuie să acordăm un timp pentru fiecare copil, un timp care să fie doar al lui, un timp în care să fie el piesa centrală dintr-un întreg, să se simtă apreciat, ascultat, nelipsit de dragoste.

Apropierea copilului de profesor și totodată a părintelui de profesor, este un prim pas spre o mare cucerire și reușită, o punte spre un viitor promițător, susținut în permanență de către tine, iubite dascăl și iubite părinte, oferindu-i acel sprijin emoțional de care are nevoie din toate punctele de vedere, acea încredere în propriile sale forțe spre realizarea dorințelor si viselor fiecăruia.

Dragă părinte, subliniez importanța implicării dumneavoastră în formarea, educarea și sprijinirea copilului în procesul lui de formare intelectuală, morală, socială, culturală și spirituală prin apropierea de cadrele didactice ori de câte ori sunteți invitați să participați la ședințele cu părinții, ori prin  diferitele chestionare de opinii și sfaturile care vi se cer cu privire la anumite lucruri și situații. Sprijiniți cadrele didactice, spuneți-vă părerea, alegeți ce este mai bun pentru copilul dumneavoastră,  astfel oferiți o mai mare încredere copilului văzând  buna colaborare dintre instituție, cadrul didactic și copil.

Dragi copii, mă adresez si vouă cu mare dragoste ca unul care am trecut prin ceea ce voi treceți acum, având și eu nemărginite bucurii, emoții și da… chiar și unele dezamăgiri.  Important este să știți ceea ce vă doriți de la viață, alegeți cu inima, fiți curioși, întrebați, cercetați, iubiți și iertați! Noi vă susținem pe toți necondiționat cu aceiași dragoste, drag și cu aceeași răbdare. Fiți lumină, în lumea plină de mai mari lumini!

Nu, nu te-am uitat nici pe tine iubite dascăl care așa de multe dăruiești, așa puține tu primești, dar nu uita că ești mereu înconjurat de dragostea sinceră a dragilor noști copii, de compasiunea lor și de dragul că mâine iar te vor revedea, și te vor surprinde cu alte întrebări și cu alte noi provocări.

Aplecați-vă cât de mult puteți asupra problemelor copiilor – uneori pentru noi par banale, dar pentru ei sunt de mare interes – rupeți-vă din pauză, acordați-le  din timpul vostru prețios, iar mai devreme sau mai târziu satisfacțiile, mulțumirea și bucuriile vor veni.