Deficitul de conștientizare motivațional-afectivă a gândirii operante, în special în contextul alexitimiei, se manifestă prin dificultăți semnificative în procesarea emoțiilor, ceea ce poate duce la comportamente dezadaptative în diverse contexte. Alexitimia, în diversele sale forme, poate reprezenta un obstacol considerabil în dezvoltarea emoțională și cognitivă a adolescentului, influențând atât relațiile interpersonale, cât și capacitatea de a face față stresului cotidian.

Modelele teoretice care abordează deficitul de conștientizare afectivă și motivațională subliniază importanța identificării și semnificării emoțiilor ca procese fundamentale ale gândirii operante. Printre cele mai relevante teorii se numără:

• Modelul Toronto (G. Taylor și R. Bagby, 1997) definește alexitimia prin patru componente esențiale: dificultatea de a identifica și de a descrie sentimentele, orientarea gândirii spre exterior și o reducere semnificativă a proceselor imaginației. Aceste trăsături afectează în mod direct gândirea operativă și capacitatea de a anticipa comportamentele în diverse contexte.
• Modelul Amsterdam (Vorst & Bermond, 2001) adaugă un factor esențial în explicarea alexitimiei – reactivitatea emoțională redusă. Aceasta descrie un grad scăzut de răspuns emoțional față de evenimentele cu impact afectiv, ceea ce înseamnă că persoanele cu alexitimie nu experimentează emoțiile cu aceeași intensitate ca altele. Această componentă poate fi esențială pentru înțelegerea comportamentelor de evitare și pentru modul în care aceste persoane percep și reacționează în fața conflictelor.
• Modelul psihosomatic integrativ (Iamandescu & Frunză, 2009) oferă o viziune integrată asupra alexitimiei, sugerând că conflictele intrapsihice nerezolvate se manifestă prin simptome somatice. În cazul adolescenților cu alexitimie, acest model poate explica dificultățile în a recunoaște și exprima emoțiile, dar și tendința de a manifesta simptome fizice ca răspuns la un conflict emoțional nerezolvat.

În contextul educațional, deficitul de conștientizare afectivă și motivațională se poate reflecta în comportamentele adolescentului, iar identificarea și înțelegerea acestor manifestări poate ajuta educatorii să sprijine mai bine dezvoltarea emoțională a elevilor.

Promovarea identificării și verbalizării emoțiilor în cadrul educațional au un rol deosebit astfel exercițiile care ajută elevii să își identifice și să își exprime emoțiile sunt facile. Prin activități de auto-reflecție, discuții deschise despre emoții și utilizarea unor tehnici de mindfulness pot  ajuta elevii să devină mai conștienți de propriile trăiri emoționale.

Exerciții de fantezie și imaginație: încurajarea elevilor să se angajeze în activități care stimulează imaginația și creativitatea poate ajuta la reducerea deficitului de fantezie afectivă. Acestea pot include jocuri de rol, povestiri și exerciții care provoacă elevii să-și imagineze diferite scenarii și să-și exprime gândurile și sentimentele într-un mod liber și creativ. Deficitul de fantezie afectivă este strâns legat de imposibilitatea de a construi scenarii mentale emoționale și de a verbaliza trăirile afective (Vorst & Bermond, 2001).

Printre metodele  educaționale ce încurajează fantezia și imaginația în rândul elevilor, cu scopul de a facilita conștientizarea și verbalizarea sentimentelor sunt jocurile de rol pentru stimularea imaginației și empatiei.

Unul dintre cele mai eficiente moduri de a stimula fantezia afectivă este utilizarea jocurilor de rol. Acestea le permit elevilor să își imagineze diferite roluri și situații, să își exprime sentimentele și să exploreze diverse reacții emoționale într-un cadru controlat. Crearea de scenarii în care elevii trebuie să își asume rolul unor personaje cu trăsături sau dileme emoționale diverse, precum un copil care pierde un animal de companie sau un prieten care se confruntă cu o situație dificilă. Acest tip de exercițiu ajută elevii să înțeleagă și să exprime propriile emoții și să se pună în pielea altora, îmbunătățind astfel empatia și conștientizarea emoțională.

Povestiri și narativitatea oferă un exercițiu valoros în dezvoltarea fanteziei afective este activitatea narativă. Elevii pot fi încurajați să creeze povești din perspective variate, cum ar fi scrierea unei povestiri despre o experiență imaginară sau reală, în care aceștia trebuie să descrie cum se simt personajele și să încorporeze conflicte emoționale. Aceste activități nu doar că stimulează imaginația, dar oferă și un spațiu pentru identificarea și verbalizarea propriilor sentimente. De asemenea, profesorii pot provoca elevii să citească povești din literatură și să analizeze comportamentele și emoțiile personajelor, discutând împreună despre modalitățile în care acestea sunt gestionate.

De exemplu lucrarea „Mândrie și prejudecată”, de Jane Austen, ce are ca personajele principale, Elizabeth Bennet și Darcy, se confruntă cu sentimente de mândrie și prejudecată, iar conflictul lor interior este unul de mare impact emoțional. De-a lungul romanului, atât Elizabeth cât și Darcy își depășesc anumite bariere emoționale și prejudecăți.  Elizabeth are o tendință de a judeca rapid pe baza aparențelor, dar învățătura acestei experiențe îi arată importanța auto-reflecției și deschiderii către alte perspective. Darcy, pe de altă parte, trece printr-un proces de autoanaliză, în care învață să își depășească orgoliul și să înțeleagă mai profund emoțiile și nevoile celor din jur.

Interograțiile implicante pot fi : Cum reacționează personajele în fața propriilor prejudecăți? Care sunt momentele în care își schimbă atitudinea față de ceilalți? Ce putem învăța despre gestionarea mândriei și a prejudecăților din comportamentele lor?

Exerciții de vizualizare și meditație ghidată pot contribui la dezvoltarea fanteziei afective prin activarea imaginației în mod direct. Aceste activități pot include meditație ghidată în care elevii sunt încurajați să își imagineze un loc liniștitor sau o situație ideală, în care pot explora diverse emoții, de la bucurie la tristețe. Prin focalizarea pe imagini mentale și emoții, elevii pot învăța să își recunoască și să își exprime sentimentele într-un mod mai clar și mai liber. Aceste tehnici pot fi integrate în rutina zilnică pentru a reduce stresul și a stimula auto-reflecția.

Exercițiile de vizualizare și meditație ghidată sunt tehnici facile pentru dezvoltarea abilităților de concentrare, relaxare și auto-reflecție. Aceste practici pot ajuta elevii să își regleze emoțiile, să reducă stresul și să își îmbunătățească imaginația și creativitatea.

Un exercițiu de vizualizare a succesului personal ajută elevii să își imagineze scenarii de succes și realizări personale, ceea ce le poate stimula încrederea și motivația. Acesta având ca scop la creșterea încrederii în sine și oferă perspective de vizualizare unui viitor de succes.

Instrucțiuni:
1. Întindeți-vă confortabil într-un loc liniștit. Închideți ochii și respirați adânc.
2. Vizualizați un moment din viața voastră când ați avut succes într-un proiect sau în realizarea unui obiectiv personal. Începeți să recreați această experiență cât mai detaliat posibil. Ce ați văzut, auzit sau simțit? Care au fost emoțiile voastre?
3. Întoarceți-vă la acest moment, concentrați-vă asupra senzațiilor de împlinire și încredere și lăsați acea stare să se adâncească.
4. În final, încorporați o intenție pozitivă pentru viitorul vostru, de exemplu: „Sunt capabil să îmi ating obiectivele”.

Exercițiul de vizualizare pentru stimularea creativității care ajută la dezvoltarea imaginației și a creativității. Acest exercițiu de vizualizare ajută la stimularea imaginației și la dezvoltarea creativității, încurajând soluționarea creativă a problemelor

Instrucțiuni:
1. Așezați-vă confortabil și închideți ochii. Respirați adânc și relaxați-vă.
2. Imaginați-vă un obiect sau o situație creativă – poate fi un proiect, o lucrare artistică sau chiar un peisaj pe care doriți să îl creați. Vizualizați-l cu detalii clare: forme, culori, texturi, sunete.
3. Lăsați-vă imaginația să creeze liber, fără a vă pune limite. Permiteți ca ideile să curgă natural.
4. Explorați diferite opțiuni și soluții pentru proiectul vostru creativ. Cum ar putea evolua sau ce ar putea face acest obiect să fie și mai original?
5. Pe măsură ce vizualizați, simțiți entuziasmul și inspirația care vin odată cu fiecare idee nouă.

Un exemplu de meditație ghidată pentru dezvoltarea empatiei care ajută elevii să își dezvolte empatia față de ceilalți, înțelegând și simțind emoțiile acestora.

Instrucțiuni:
1. Așezați-vă într-o poziție confortabilă și închideți ochii. Respirați adânc și calmați-vă.
2. Gândiți-vă la o persoană dragă sau chiar la o persoană cu care aveți conflicte. Vizualizați acea persoană și începerea unui dialog plin de înțelegere.
3. Încercați să simțiți ce simte acea persoană – tristețe, frustrare, bucurie sau speranță. Permiteți-vă să simțiți empatie față de emoțiile sale, chiar dacă nu le înțelegeți pe deplin.
4. Gândiți-vă la un mod prin care să ajutați acea persoană, să o susțineți sau să o înțelegeți mai bine.
5. Încheiați meditația trimițând gânduri pozitive și de încurajare către acea persoană.

Dezvoltarea unui jurnal emoțional poate fi un alt  exercițiu care poate ajuta elevii să depășească deficitul de fantezie afectivă este încurajarea acestora să țină un jurnal emoțional. În cadrul acestei activități, elevii sunt invitați să scrie despre sentimentele lor într-o manieră liberă și creativă, fără restricții asupra formei sau conținutului. Aceasta poate include descrierea unei zile care le-a produs o emoție puternică, imaginații despre o zi ideală sau analize ale relațiilor interpersonale și sentimentele implicate. Scrisul îi ajută pe elevi să își exteriorizeze gândurile și sentimentele, facilitând astfel procesul de auto-înțelegere și introspecție.

Jurnal emoțional
Data:
Locație:
1. Cum mă simt astăzi?
2. Ce am experimentat în această zi?
3. Care a fost momentul cel mai intens al zilei?
4. Ce gânduri mi-au venit în minte?
5. Cum am gestionat aceste emoții?
6. Ce am învățat astăzi despre mine?
7. Cum îmi doresc să mă simt mâine?

Sfaturi pentru utilizarea unui jurnal emoțional:
1. Scrie regulat – pentru a observa tipare în stările tale emoționale și pentru a-ți îmbunătăți auto-conștientizarea.
2. Fii sincer – nu trebuie să te autocenzurezi. Jurnalul este pentru tine și pentru a te ajuta să îți înțelegi mai bine emoțiile.
3. Examinează emoțiile – notează atât momentele pozitive, cât și cele negative. Împărtășirea întregii experiențe ajută la creșterea empatiei față de tine însuți.
4. Reflecție – după câteva zile sau săptămâni, recitește-ți înregistrările și caută conexiuni între gânduri, emoții și acțiuni.

Arta vizuală generează exprimarea emoțiilor prin desen și pictură  o metodă prin care putem încuraja fantezia afectivă. Activitățile de desen sau pictură pot ajuta elevii să își exprime emoțiile într-un mod non-verbal, dar profund. Profesorii pot crea teme care să includă crearea unor imagini care reflectă diferite stări emoționale, precum bucuria, tristețea, frica sau furia. Aceasta nu doar că ajută la conștientizarea și explorarea sentimentelor, dar și la dezvoltarea abilității de a le comunica vizual.

Este importantă crearea unui mediu emoțional sigur pentru elevii cu dificultăți de a-și exprima emoțiile – este esențial ca mediul educațional să fie unul care promovează deschiderea și acceptarea emoțională. Astfel, profesorii pot încuraja elevii să discute despre propriile lor trăiri într-un cadru sigur, fără teama de judecată.

Intervenții personalizate pentru gestionarea impulsurilor: În cazul elevilor care manifestă comportamente dezadaptative, cum ar fi dependența de substanțe sau comportamente obsesiv-compulsive, intervențiile educaționale pot include tehnici de control al impulsurilor și strategii pentru a încuraja autoreglarea emoțională. Educatorii pot oferi sprijin prin activități de dezvoltare a funcțiilor executive, cum ar fi planificarea și luarea deciziilor.

Bibliografie
1. Adamowicz, L., Smith, S., & Rosenbaum, S. (2022). Adolescence, alexithymia, and emotional expression. Journal of Adolescent Psychology, 45(3), 113-121.
2. Alexander, F. (2011). The psychosomatic approach to disease. New York: Springer.
3. Becerra, R., & Campitelli, G. (2013). Alexithymia and emotional regulation: An investigation in adolescents. Journal of Emotional Health, 24(2), 114-122.
4. Bermond, B., & Vorst, H. (1997). Alexithymia and emotional processing: A neurobiological perspective. Psychological Science, 8(4), 276-282.
5. Brand, M., et al. (2019). Cognitive and emotional impairments in adolescents with alexithymia: A neurobiological perspective. Cognitive Psychology Review, 14(2), 79-92.
6. Brand, M., Reck, L. M., & Kautz, M. (2019). Personality and alexithymia as risk factors in behavioral addictions: The role of emotional regulation. Psychology of Addictive Behaviors, 33(1), 50-61.
7. Carvalho, S., & Damasio, A. (2021). The evolution of emotions and feelings: A neurobiological perspective. Neuroscience and Consciousness, 8(2), 89-103.
8. Deary, I., et al. (1997). Adolescent emotional regulation and the development of maladaptive coping strategies. Journal of Emotional Development, 12(1), 67-85.
9. Hahn, M., et al. (2017). Inhibitory control and self-regulation in adolescence: Implications for addictive behaviors. Developmental Psychology, 53(7), 1283-1295.
10. Heshmati, N., & Pelleroni, D. (2019). Personality traits and alexithymia in adolescence: A study of emotional regulation. Personality and Individual Differences, 50(1), 35-42.
11. Kohn, L., et al. (1995). Cognitive-behavioral approaches in treating adolescent stress and emotional dysregulation. Journal of Behavioral Therapy, 23(3), 121-130.
12. Ludwig, M., et al. (2019). Cognitive strategies and emotional processing in adolescents with alexithymia. Journal of Cognitive Science, 22(4), 249-257.
13. Taylor, G. J., Bagby, R. M., & Parker, J. D. A. (1997). The alexithymia construct: A potential framework for research into psychosomatic disorders. Journal of Psychosomatic Research, 42(2), 127-139.
14. Taylor, G., et al. (1997). The Toronto Alexithymia Scale: Measuring the lack of emotional awareness. Journal of Clinical Psychology, 53(6), 725-732.
15. Vorst, H. C. M., & Bermond, B. (2001). The Alexithymia Questionnaire: A new measure to assess the alexithymia construct. Personality and Individual Differences, 31(6), 817-830.
16. Vorst, H., & Bermond, B. (2001). The Amsterdam Emotional Awareness Model. Personality and Individual Differences, 31(5), 811-824.
17.   Siegel, D. J. (2010). The Mindful Brain: Reflection and Attunement in the Cultivation of Well-Being. Norton & Company.
18.   Shapiro, S. L., & Carlson, L. E. (2009). The Art and Science of Mindfulness: Integrating Mindfulness into Psychology and the Helping Professions. American Psychological Association.
19. Kabat-Zinn, J. (2005). Wherever You Go, There You Are: Mindfulness Meditation in Everyday Life. Hyperion.
20.  Chopra, D. (2009). The Seven Spiritual Laws of Success. Amber-Allen Publishing.
21.  Goleman, D. (2013). Focus: The Hidden Driver of Excellence. Harper.