Conceptul de managementul educațional, explicat ca activitatea și arta de a conduce, a apărut în secolul al XX-lea, inspirat din sfera economicului. Începuturile le aparțin americanilor Fredrick Winslow Taylor si Henry Fayol, managementul educațional fiind privit ca o acțiune ce include un ansamblu de norme, funcții, metode de conducere, orientare macrostructural, intermediar și microstructural, toate pentu a obține succes în educație. Profesorul Ioan Jinga prezenta conceptul de management educațional, în cartea sa Conducerea învățământului, ca „ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și de societate sau de o anumită colectivitate. El cuprinde un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente), la standarde de calitate şi eficiență cât mai înalte.”
Managementul educației/ pedagogic, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinara, care studiază „evenimentele ce intervin in decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative” afirma Sorin. Cristea în cartea „Managementul organizației școlare”. Acesta este, o strategie a activității de educație, reprezintă teorie, practică, aplicate sistemului şi procesului de învăţământ, organizaţiilor şcolare şi claselor de elevi, este deci știință, arta proiectării, organizare, coordonare, evaluare, reglarea elementelor activității educative (nu doar a resurselor), ca activitate de dezvoltare, integrală, armonioasă, a individului în mod permanent, pentru afirmarea autonomă și creativă a personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale.
Funcțiile managementului educațional în raport cu specificul educației și instituției școlare, clasa de elevi sunt:
– Previziunea (planificarea) – reprezintă ansamblul acțiunilor și deciziilor prin care se stabilesc obiectivele fundamentale, componentele sale, resursele ce trebuie mobilizate și modalitățile de realizare ale acestora și presupun, trei tipuri de activități previzionale:
a) prognoza – este previziunea pe termen lung, 10 ani, presupune studii de prognoză pe baza cărora se adoptă deciziile strategice la nivel ierarhic superior;
b) planificarea – previziune pe termen mediu și scurt, de la câțiva ani până la un semestru, al cărei produs este planul ce cuprinde: obiective, activități, termene, responsabilități, modalități de control și evaluare;
c) programarea – se refera la perioade foarte scurte, săptămâna, descrie amănunțit acțiunile ce vor fi întreprinse, dar si mijloacele și resursele utilizate.
– Organizarea, toate acțiunile prin care se asigură conținutul instrumental al planificării precum și utilizarea rațională și eficientă a resurselor procesului educațional (umane, materiale, didactice, financiare si informaționale și se aplica în trei domenii distincte: organizarea activităților didactice și a funcțiilor de conducere; organizarea administrativă și stilul de organizare în luarea deciziilor; munca în echipă.
– Motivarea – realizată prin comandă și prin motivare, constă în capacitatea managerului de a-i convinge, de a transmite o anumită concepție, de a determina cadrele să participe activ, responsabil la îndeplinirea sarcinilor ce le revin. Motivarea se realizează:
a) gradual – satisfacerea în mod succesiv a intereselor personale;
b) diferențiat,- ținându-se cont de interesele personale sau de grup;
c) complex – combinarea alternativă a stimulentelor moral spirituale cu cele materiale
– Comanda (legată de decizii și sarcini)- comunicarea unui ordin din partea directorilor de școală și (presupune) respectarea acelui ordin.
– Coordonarea și motivarea personalului – un ansamblu de interacțiuni prin care se realizeaza legătura dintre structura organizatorică, tehnologia, obiectivele si resursele umane ale unei școli, dar si armonizarea deciziilor și acțiunilor unităților structurale, în vederea realizării obiectivelor stabilite.
La nivelul școlii, coordonarea efectuată de director, se realizează, prin:
a) instruire – pregătirea și perfecționarea managerilor din învățământ prin cursuri ;
b) motivarea personalului de a realiza obiectivele organizatiei – vizează calitatea vietii,
obținerea de beneficii pe baza de performanțe, realizarea unei cariere pe bază de merit;
c) conducerea propriu-zisă.
– Evaluarea și controlul – au ca scop verificarea ritmică a îndeplinirii sarcinilor, remedierea disfuncțiilor și promovarea experienței pozitive. Evaluare corectă se bazează pe indicatori obiectivi iar controlul – curent, simplu, periodic, complex – reprezintă acțiuni prin intermediul cărora se urmăresc rezultatele procesului, identificând nivelul de performanta, modul in care sunt îndeplinite obiectivele de către fiecare școală.
– Decizia – proces rațional de alegere a unei modalități de acțiune din mai multe alternative posibile, pentru a se atinge obiectivele propuse.
Un bun manager vede, gândește, ia decizii, este o persoană care poate vedea în viitor şi poate vizualiza rezultatele.
Acesta este cadrul didactic de la catedră.
Relația dintre profesor și elev presupune comunicare. De ce? Comunicarea stă la baza proceselor, interacţiunilor şi relaţiilor umane iar societatea există prin comunicare. Școala este organizaţia în care procesul de comunicare este esenţial şi se manifestă sub toate formele. Cadrul didactic ca un adevărat manager a tot ce se întâmplă în clasa de elevi, observă, facilitează şi participă la actul de comunicare ceea ce presupune că acesta trebuie să devină, comunicant profesionist, nu doar în stăpânirea tehnicilor de transmitere a informaţiilor ci, mai ales, în aplicarea metodelor de relaţionare cu elevii.
Cum trebuie să fie un bun profesor, un bun manager al clasei sale? În primul rând, consider că una dintre trăsăturile esențiale care definesc personalitatea acestuia este să fie iubit de copii să aibă un talent înnăscut, un dar de divin, o înclinație aparte de a ști cum să se facă plăcut copiilor, prin iubirea pe care să o emane în jurul său. Copii sunt cei care pot să facă ușor distincția între o persoană care își face meseria din datorie, și o persoană care stă în fața lor motivată, cu un atașament special față de ei, reușește imediat să-i captiveze și să fie iubit.
O altă calitate este pasiunea pentru materia predată și bineînțeles, un grad ridicat de competență în domeniul respectiv. Pentru o predare eficientă, profesorul trebuie să stăpânească foarte bine cunoștințele respective și, totodată, să se afle într-un proces de continuă aprofundare fiind la curent cu ultimele noutăți în ceea ce privește specialitatea sa. Un profesor excepțional trebuie să aibă un spirit creativ, să dea dovadă de originalitate, pe scurt, să stăpânească arta predatului. Elevii apreciază profesorii care au un stil aparte de a preda, aducând inovații prin care să-i ajute pe ei să iasă din rutina zilnică, evitând plictiseala, și captivându-i prin felul lor de a fi, apelând mereu la diverse metode didactice moderne originale, la jocuri didactice inventate, adaptate la lecția predată, încât să stârnească elevilor curiozitatea pentru materia respectivă.
O altă trăsătură importantă este calitatea profesorului de a ști cum să explice elevilor informațiile predate, aranjându-le într-un stil organizat și sintetizat, folosind scheme, materiale adiționale, prezentări ppt și filmulețe de pe youtube, un aspect foarte important în procesul de învățare, mai ales pentru cei care au memorie vizuală.Sunt destule cazuri în care profesorul este competent, stăpânește materia, însă din nefericire, nu reușește să o explice elevilor coborându-se la nivelul lor și eșuează în ai face să înțeleagă informațiile respective.
Important pentru un stil de predare eficient este ca profesorul să fie deschis la dialog și să interacționeze constant cu elevii săi, rugându-i mereu să își exprime liber cu încredere orice fel de nelămurire legată de informațiile prezentate, punând întrebări în timpul orei sau, pentru cei care sunt mai timizi la sfârșit într-o discuție separată cu el, verificând astfel permanent dacă elevii au înțeles explicațiile sale, punându-le întrebări, și asigurându-se că noțiunile au fost asimilate de către copii. Dar sunt și profesori care la final, întreabă: „Ați înțeles?” așteaptând câteva secunde, după care, neprimind niciun răspuns din partea elevilor, trec mai departe și continuă să explice alte noțiuni. Nu este un comportament de dorit, iar șansele ca elevii să nu fi înțeles cu adevărat și să rămână cu lacune sunt foarte mari. Uneori o glumă spusă la timpul potrivit descrețește frunțile, destinde atmosfera, iar râsul aduce mult bine sănătății, atât mentale, cât și fizice. Elevilor le plac profesorii glumeți și e nevoie mereu de o atmosferă plăcută în timpul orelor. Un profesor bun transmite elevilor săi o stare de bine, de liniște și bucurie atunci când elevii au emoții și sunt stresați mai ales la evaluările orale sau scrise. A greși este omenește, nota nu este cea mai importantă, ci esențial este ca ei elevii, să rămână cu niște cunoștințe care să le fie de folos în viață.
Înțelepciunea cadrului didactic de a ști cum să relaționeze cu elevii, cum să fie corect, cum să nu fie imparțial, să își respecte angajamentul pe care și l-a luat, acela de a fi dascăl, este foarte importantă. Cinstiți și responsabili, un model pentru elevii săi, nu doar ca profesor, ci și ca persoană, având un caracter frumos, exemplar. Înarmați cu o calitate extraordinar de importantă pentru ei, răbdarea și „îndelunga răbdare” de a explica de mai multe ori aceleași lucruri, de a-i înțelege pe elevi.
Concluzionând, sper că am reușit să fiu, la rândul meu, un dascăl bun pentru elevii mei, să izbutesc să-i fac să înțeleagă ceea ce eu am conștientizat – că, într-adevăr, învățatul trebuie să aibă ca scop pregătirea și echiparea eficientă pentru mai târziu, pentru viitoarea slujbă, și nu trebuie să aibă ca scop final nota (deși, în sistemul nostru de învățământ, este destul de greu de realizat acest lucru). Cred că am capacitatea de a explica informațiile pe înțelesul lor, că am înțelepciunea de a trata diverse probleme care se pot ivi pe parcurs, că sunt blândă, dar și fermă, că îi ajut pe elevi să-și însușească noțiunile prezentate, să pună întrebări cu încredere, că reușesc să mențin o atmosferă plăcută în timpul orelor, să fiu creativă, originală, inovativă în pregătirea lecțiilor mele și mai cred că sunt iubită de elevii mei prin modul cum se manifestă ei.
Bibliografie
1. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
2. Cristea, Sorin, Dicționar Enciclopedic de pedagogie, vol. I, Editura Didactic Publishing House, București, 2015.
3. Hossu, Cristina Ioana, Atributele profesorului, docplayer.ro/116265974-Atributele-profesorului-mentor-autor-prof-hossu-cristina-ioana-2017.html
4. Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, ediția aIII-a revăzută și adăugată, Editura Polirom, Iași, 2006.