Sari la conținut
Revista Profesorului

Rolul și contribuția profesorului în realizarea opțiunilor școlare ale elevilor

• Anca Maria Bouleanu • Școala Gimnazială Alexandru Ștefulescu, Târgu-Jiu (Gorj) • România

Édouard Claparède spunea că „exercițiul unei profesiuni se cheamă vocație atunci când răspunde la anumite nevoi adânci ale sufletului”. De asemenea, este un adevăr de necontestat că alegerea profesiunii rămâne o problemă dificilă pentru un tânăr, fiindcă în această alegere se interferează influența a numeroși factori, adesea încă greu influențabili de școală. Practic, influența școlii se izbește, adesea, de unele erori ale familiei, iar viața dezminte uneori îndrumarea dată de școală care dispune încă de mijloace limitate în a face o orientare științifică. De aici, însă, și până la politica „brațelor încrucișate”, până la „prejudecăți” este o mare distanță.

Ori de câte ori am repeta faptul că orientarea profesională a elevilor constituie, în prezent, o mare răspundere socială și morală și un obiectiv prioritar în activitatea educativă, nu este niciodată „prea mult”. Deși este un proces îndelungat și rezultat al acțiunii conjugate a tuturor factorilor sistemului activității educative din școală și din societate, dirigintelui îi rămân suficiente lucruri de făcut. Experiența a arătat că influența exercitată de el este cu atât mai eficientă cu cât este exercitată în forme cât mai variate, implicite sau explicite. De multe ori efectele sunt mult mai târzii și mai subtil asimilate decât credem și dorim. Important este, deci, să acționăm permanent, folosind noi și tot mai eficiente măsuri de la un an școlar la altul și în funcție de toate circumstanțele.

Există o confuzie pe care dascălii o perpetuează din necunoaștere, credința că orientarea școlară și profesională o face psihopedagogul de la centrul de asistență psihopedagogică. În realitate, orientarea școlară și profesională este o finalitate a școlii, a întregului învățământ de altfel. S-ar putea spune chiar că orientarea școlară și profesională este în același timp primul și unicul scop al școlii.

În prezent, orientarea școlară și profesională este acoperită în cea mai mare parte de centrul de asistență psihopedagogică și nu de școală, așa cum ar fi normal. Și pentru că o corectă orientare are o importanță deosebită pentru întreaga societate, este deosebit de actual să ne întrebăm de ce aceasta este una dintre cele mai deficitare componente ale școlii românești.

Societatea industrială, cantitativă, metrică și profund categorială a impus orientarea colectivă, ale cărei principii se bazează pe posibilitatea, eficientă din punct de vedere financiar, de a califica și recalifica profesional într-o perioadă scurtă de timp pe fiecare individ pentru majoritatea profesiilor industriale. Din acest motiv, orientarea școlară și profesională în societatea industrială are un caracter punctiform, adică ea se face numai în momentele de opțiune școlară și / sau profesională. Orientarea școlară și profesională în societatea informațională trebuie să aibă un caracter continuu, adică trebuie să se desfășoare pe întreg intervalul de școlarizare.

Întrucât orientarea școlară nu poate fi despărțită de procesul de instruire și educare a elevilor iar acesta se desfășoară de întregul colectiv de profesori, dirigintele nu va putea îndeplini singur, cu succes, această complexă activitate. Studierea elevilor – ca premisă a orientării școlare și profesionale – cunoașterea profesiunilor și a cerințelor acestora și îndrumarea elevilor spre școli și profesii care să concorde cu particularitățile lor individuale etc., toate acestea reclamă sprijinul și colaborarea întregului colectiv de profesori care predau la clasa condusă de diriginte.

În ceea ce privește cunoașterea elevilor, dirigintele obține de la colectivul de profesori și prin propriile constatări și investigații (în scopul îndeplinirii sarcinii de întocmire a caracterizării psihopedagogice a elevilor), o serie de date cu privire la înclinațiile și aptitudinile acestora la disciplinele de învățământ, în ceea ce privește perspectivele de dezvoltare a înclinațiilor și aptitudinilor. Profesorul de specialitate este cel care poate cunoaște temeinic interesele, predispozițiile și mai ales aptitudinile reale ale unui elev, deoarece acesta nu se dezvăluie și nu se dezvoltă decât într- o activitate concretă. De aceea este necesar ca dirigintele să solicite concursul profesorilor nu numai în ceea ce privește cunoașterea elevilor, ci și în orientarea acestora din punct de vedere profesional.

Orientarea școlară și profesională a elevilor reprezintă, așadar, o direcție de acțiune educativă a tuturor cadrelor didactice care începe cu stimularea interesului elevilor pentru lumea profesiunilor și continuă până la cristalizarea opțiunii profesionale și integrarea optimă a acestora în câmpul profesional.

Alăturându-se elevului în procesul integrării acestuia în activitatea didactică, dar și în activitățile cultural-educative, dirigintele îl ajută să-și elaboreze proiectul personal școlar și/sau profesional. Acționând în perimetrul școlii, dar și în afara ei, împreună cu familia și alți factori implicați, dirigintele favorizează elevului ca acesta să parcurgă în condiții potrivite etapele proiectului său. Pentru aceasta profesorului diriginte i se solicită o serie de competențe. Pentru a cunoaște personalitatea elevului și a-1 ajuta să se autocunoască, profesorul diriginte trebuie să posede cunoștințe din domeniul psihopedagogiei școlare, să cunoască metodologia de investigare, de corelare și interpretare a unor informații percepute în dinamica lor, legate de structura personalității școlarului.

A ajuta elevul să cunoască mai bine câmpul școlar și acela al vieții economice și profesionale înseamnă ca dirigintele să fie depozitarul unor informații asupra sistemului educativ – filierele de formare și instituțiile școlare concrete; asupra competențelor oferite de o diplomă sau un certificat de studii la finalizarea unui ciclu de învățământ, dacă există pasarele de trecere de la o filieră de studii la alta, care sunt caracteristicile și calitățile solicitate persoanei pentru a se integra convenabil ciclurilor și profilurilor școlare.

Pentru a-1 ajuta pe elev să demareze în proiectul său, profesorul diriginte trebuie să-i poată oferi varii informații asupra profesiunilor și tendințelor care se înregistrează pe piața muncii. Informația se adună prin vizite în întreprinderi, întâlniri cu profesioniști, cu specificația că pentru realizarea unei veritabile pedagogii a informării se începe cu pregătirea culegerii informațiilor, urmărirea veridicității lor și valorizarea acestora. Căci dacă profesorul diriginte se dorește a fi un arbitru între tânăr și mediu, cunoașterea mediului nu este independentă de cunoașterea de sine. Ambele sunt elemente constitutive ale unei psihopedagogii a alegerii pentru care elevul trebuie antrenat.

Profesorul diriginte, substituindu-se unui ghid competent al elevului în orientarea profesională, posesor al capacității de relaționare și înțelegere a psihologiei vârstelor, al abilității de a induce acestuia capacitatea de a se autoanaliza, pentru a cunoaște cauzele unor eventuale dificultăți și posibilitățile de a le depăși, în scopul realizării unui echilibru adecvat între personalitatea exprimată prin nivelul de pregătire la un moment dat, prin capacitatea intelectuală, prin interesele dominante și filiera de studii și implicit, profesiunea aleasă, va avea mereu o perspectivă longitudinală asupra evoluției elevilor, care îi va permite conceperea unor strategii adecvate atât elevilor cât și instituției școlare. Astfel, activitățile cu conținut de consiliere și orientare școlară și profesională se pot realiza pe tot parcursul unui an de studii, fie în cadrul orelor de dirigenție cu astfel de tematică, fie prin activități în afara programului școlar.

Acțiunile întreprinse pentru informarea profesională pot avea drept obiectiv: relevarea dimensiunii umane a profesii; formarea unei imagini pozitive asupra unei profesii; redarea unei viziuni realiste asupra dinamicii unei întreprinderi; demontarea unor prejudecăți legate de prestigiul social al unor profesiuni; degajarea calităților și competențelor necesare exercitării profesiunii Aceste obiective pot fi realizate în forme simplificate cum ar fi întâlniri cu specialiștii sau vizite periodice în întreprinderi, după cum se pot realiza și prin activități complexe, în care să fie antrenați elevii înșiși în sistemul activității școlare, contactul cu diferitele profesii, cunoașterea de către elevi a cerințelor acestora, a calităților pe care le implică, a cunoștințelor și deprinderilor pe car e le necesită, toate acestea pot fi realizate cu eficiență mai ales de către profesorii de specialitate, care au interesul să pună în evidență corelațiile care există între obiectul pe care îl predau și profesiile în care se utilizează cunoștințele și deprinderile predate. Este o cerință esențială a principiului legării teoriei de practică și a școlii de viață.

 

Accesări: 994

prof. Anca Maria Bouleanu

Școala Gimnazială Alexandru Ștefulescu, Târgu-Jiu (Gorj), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/anca.bouleanu

Articole asemănătoare