Încă de la o vârstă fragedă se pune accentul pe succesul academic și pe validarea externă ce vine odată cu acesta, iar din acest motiv, mulți elevi se luptă cu o încredere scăzută în sine, nu își asumă riscuri și nu încearcă lucruri noi, au un sentiment de inadecvare atunci când simt că nu îndeplinesc aceste așteptări ale societății. Încrederea în sine a elevilor poate fi scăzută din cauza anxietății elevilor, a nesiguranței, frica si sentimentul că ar putea fi respinși de societate (Rubio, 2007). Încrederea scăzută în sine îi face pe ceilalți să se simtă inconfortabil (Kröner & Biermann, 2007), devine o barieră în calea învățării, un factor care afectează participarea și progresul elevilor (Norman și Hyland, 2003). Cea mai mare parte a crizei actuale din sistemul educațional se datorează încrederii scăzute în sine, care determină elevii să lipsească des și să înregistreze progrese nesatisfăcătoare după mult timp petrecut în clasă (Akbari & Sahibzada, 2020).
Dezvoltarea încrederii în sine la elevi are un rol vital în succesul și bunăstarea acestora pentru ca elevii care au încredere în sine sunt siguri de abilitățile lor, sunt direcționați către obiective și muncesc din greu pentru a le atinge (Jones, 2001), fără a-și face griji cu privire la rezultate (Tripathy & Srivastava, 2012). Potrivit Perkins (2018), încrederea în sine este legată de succes, realizări în educație, conciliere și bunăstare.
Teoria inteligențelor multiple
Termenul de inteligenţă provine din latinescul intelligere, care înseamnă a relaţiona, a organiza sau de la interlegere, care înseamnă a stabili relații între oameni. Conform terminologiei, inteligența depășește gândirea, care se limitează la stabilirea relațiilor dintre însușirile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, mai degrabă decât la stabilirea relațiilor dintre relații. Capacitatea de a rezolva probleme noi, precum și capacitatea de a identifica caracteristicile și relațiile dintre obiecte, fenomene și mediu este ceea ce caracterizează inteligența. Nu structura unui sistem determină inteligența sa, ci modul în care se comportă. Inteligența este definită atât ca proces, cât și ca abilitate sau capacitate, atât ca formă și atribut al organizării mintale, cât și a comportamentului în psihologie (Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie).
Modalități de eliminare a segregării școlare
Încă din anul 2016, prin Ordinul de ministru nr. 6134/21.12.2016, s-a interzis segregarea școlară în unitățile de învățământ preuniversitar. Prin acest ordin, ministerul educației „își propune ca politică educațională asigurarea echității în educație, în ceea ce privește accesul egal la toate formele de învățământ, dar și în ceea ce privește calitatea educației pentru toți copiii, fără nicio discriminare generată de originea etnică sau de limba maternă, dizabilitate și/sau cerințe educaționale speciale, statutul socio-economic al familiilor, mediul de rezidență sau performanțele școlare ale beneficiarilor primari ai educației” [Ordin nr.6134/21.12.2016,Art.1,Alin.(1)] .
Bullying în școală și rolul directorului
Această lucrare analizează bullying-ul ca fenomen social care afectează relațiile școlare dintre elevi și care se răspândește rapid. Se prezintă rolul directorului și al profesorilor în identificarea și gestionarea bullying-ului în școală. Se face legătura între gestionarea eficientă a bullying-ului și capacitatea directorului de a gestiona comunitatea școlară și de a promova un climat școlar adecvat. În cele din urmă, subliniază nevoia de educare și formare a profesorilor și de cooperare cu părinții în vederea prevenirii și gestionării bullying-ului în mediul școlar.
Managementul laissez-faire
Leadershipul este o componentă importantă a managementului, având o influenţă majoră asupra performanţelor organizaţiilor. Acesta prezintă unul dintre elementele cele mai frecvent examinate şi actuale ale managementului. Leadeshipul se divizează pe mai multe stiluri – spre exemplu, stilul „laissez-faire”. Conducerea implică trei elemente dinamice care interacționează: liderul, urmașul și situația. Descris de Lewin, Lippitt și White în 1938, stilul de leadership laissez faire a fost unul dintre cele trei tipuri de leadership documentate. Stilul laissez faire este uneori descris ca un stil de conducere „off the hands”, fără asumarea responsabilității, deoarece liderul oferă puțină sau nici o direcție adepților.
Oportunitățile și amenințările educației informale
Contextul social în care trăim ne provoacă, din ce în ce mai mult, să ne depășim limitele, fiindcă suntem cu toții supuși unei competiții perpetue care ne plasează în concurență unii cu alții. Tocmai de aceea, este necesar să nu considerăm că stagiul nostru de formare durează doar pe acea perioadă a școlarizării, ci trebuie să devenim pe deplin conștienți de faptul că fiecare zi a vieții noastre este o nouă lecție, că este nevoie de o racordare continuă la fluxul informațional. Așa cum spune și vorba din popor, „omul cât trăiește, învață”, contactul nostru cu activitățile de învățare, fie ele formale, informale sau nonformale trebuie să fie permanent, pentru a ne dezvolta cunoștințele, abilitățile si competențele. În acest fel, ne modelăm din punct de vedere personal, social sau ocupațional, devenind, pe cât posibil, niște ființe capabile de înțelegerea superioară a fenomenelor din jurul nostru.
Sindromul de epuizare și satisfacția în muncă în rândul profesorilor (Cercetare)
Articolul prezintă o cercetare privind relația dintre burnout și satisfacția în muncă în instituțiile școlare. Burnout-ul este un sindrom de epuizare emoțională, depersonalizare și împliniri personale reduse care pot apărea în rândul persoanelor care lucrează cu oameni. Un aspect cheie al sindromului de epuizare sunt sentimentele crescute de epuizare emoțională- pe măsură ce resursele emoționale sunt epuizate, lucrătorii simt că nu mai sunt capabili să se regăsească la nivel psihologic. Un alt aspect al sindromului de burnout este dezvoltarea depersonalizării, adică atitudinile și sentimentele negative, cinice față de cei cu care interacționează la locul de muncă. Un al treilea aspect al sindromului de burnout, realizarea personală redusă, se referă la tendința de a se evalua negativ, în special în ceea ce privește munca în raport cu alte persoane. Angajații se pot simți nemulțumiți de ei înșiși și nemulțumiți de realizările lor la locul de muncă (Maslach Burnout Inventory). Satisfacția în muncă reprezintă o stare afectivă a angajatului care este determinată în raport cu munca depusă, dar și cu propriile nevoi și expectanțe față de locul de muncă, respectiv față de elementele specifice locului de muncă. Spector (1997), George & Jones (2008) consideră că satisfacția în muncă poate fi, pe de o parte, un sentiment global, iar pe de altă parte, o diversitate de sentimente/atitudini față de fiecare aspect al muncii, precum: salariu, colegi, natura muncii, recompense, supraveghere etc.
Relațiile economiei actuale cu educația școlară
Relațiile dintre economia actuală și educația din școli sunt complexe și interdependente, influențându-se reciproc în multiple moduri. În contextul globalizării și al schimbărilor tehnologice rapide, aceste legături sunt mai evidente și mai critice decât oricând. Educația joacă un rol esențial în pregătirea forței de muncă necesare economiei. Programele educaționale sunt proiectate nu doar să ofere cunoștințe de bază, ci și să dezvolte competențele și abilitățile specifice necesare pe piața muncii. De exemplu, în contextul unei economii în care industriile tehnologice și serviciile avansate devin predominante, sistemele educaționale trebuie să adapteze curriculumul pentru a include competențe digitale avansate, programare, analiză de date și abilități de gândire critică.
Dinamica relației profesor-elev în perioada postpandemică
Pandemia COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra tuturor sectoarelor vieții, iar educația a fost una dintre ariile cele mai profund afectate. Cu școli închise în majoritatea țărilor la apogeele diferitelor valuri pandemice, educația a fost nevoită să se adapteze rapid la o nouă realitate. Acest articol își propune să exploreze cum dinamica relației dintre profesori și elevi s-a modificat în contextul postpandemic, evidențiind provocările, soluțiile găsite și perspectivele viitoare în această relație esențială pentru procesul de învățământ. Când pandemia a forțat închiderea școlilor, tranziția bruscă la învățământul online a venit cu numeroase provocări.
Un model de conviețuire interetnică
Educaţia interculturală se constituie din ce în ce mai mult ca o soluţie, răspuns la problemele cu care se confruntă lumea azi. Ea trebuie înţeleasă ca o propunere pedagogică capabilă să configureze modalităţi prin care să învăţăm să trăim împreună în diferenţă, îmbogăţindu-ne şi dezvoltându-ne reciproc tocmai din patrimoniul acestor deosebiri, centrându-ne pe valorile: respect şi preţuire a diferenţei culturale, empatie, solidaritate, toleranţă activă. Diversitatea trebuie să-şi ocupe locul său adevărat în şcoală. Ea trebuie recunoscută,acceptată,preţuită şi valorificată în direcţia dezvoltării personalităţii.