Sari la conținut
Revista Profesorului

Maria Montessori – alternativa educațională

• Ștefania Larisa Răileanu • Școala Profesională, Dagâța (Iași) • România

Educația alternativă propusă de Maria Montessori elaborează, după părerea mea, o pedagogie care se centrează pe copil, pe dezvoltarea lui, indiferent de vârstă. Materiale pe care le utilizează nu fac altceva decât să îl atragă pe copil, să îl pună mereu în ipostaza de mic descoperitor și dornic de a le mai utiliza. Faptul că educatorul/profesorul nu are același rol pe care îl are în școala obișnuită, faptul că nu se pun note și că tot ceea ce se descoperă se notează și se aduce la cunoștință părinților, îi detașează pe copii de acea constrângere referitoare de notele pe care le vor primi. Libertatea de cunoaștere este nelimitată pentru ei, fiecare lucrează singur sau în grupuri mai mici, se pot centra pe ceea ce lucrează, analizează mai amănunțit. Totalitatea cunoștințelor pe care el de dobândește și pe care și le însușește îi vor ajuta atât pe moment, dar și pe tot parcursul vieții.

La începutul anilor 1900, dr. Maria Montessori a elaborat aceasta metodă educațională, pe baza observațiilor sale științifice asupra comportamentului copiilor. Având cunoștințe solide în materie de pedagogie, antropologie și psihiatrie, ea a dezvoltat ideea că fiecare copil se naște cu un potențial unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un „vas gol” care așteaptă să fie umplut. Astfel a luat ființă o metodă de auto-educație și dezvoltare care se bucură de recunoaștere în toată lumea. Modelului pedagogic Montessori pune copilul în centru. Copiii Montessori învață într-un mediu non competitiv și care-i susține în permanență, concentrându-se pe individualitatea copilului și pe nevoile lui specifice. Copiii sunt încurajați să muncească independent, în ritmul lor, educatorul putând să lucreze cu fiecare în parte sau în grupuri mai mici. Atunci când mediul răspunde tuturor trebuințelor copiilor, aceștia devin, fără vreo manipulare din partea adultului, sănătos fizic, împlinit intelectual și psihologic, foarte bine educat, emanând bucurie și bunătate unul față de altul. Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilități și îi ajută să își dezvolte stilul personal de acumulare a cunoștințelor, timp în care educatorii acționează ca un ghid care le încurajează și le facilitează acțiunile.

Recompensele extrinseci sunt evitate, de aceea Maria Motessori a privit recompensele extrinseci, cum ar fi steluțele aurite sau notele, ca fiind de natură să deranjeze și să întrerupă concentrarea unui copil. Perioadele susținute de intensă concentrare sunt esențiale în educația Montessori. Recompensele în acest sistem ar trebui să fie doar cele interne și să provină din multumirea copilului care a reusit să duca la bun sfârșit o activitate. Un principiu esențial al educației Montessori este că educatorul trebuie să fie în permanență atent la ce face copilul și nu invers. Educatorul este, desigur, o parte foarte importantă a acestui proces. El trebuie să creeze mediul deosebit și ordonat, în care copilul să poată să învețe. Educatorul și copiii împart tot spațiul dintre ei. Nu există o arie destinată educatorului sau o catedră și tot spațiul este folosit pentru activități. Educatorii Montessori sunt pregătiți profesional pentru această metodă și utilizează materiale Montessori special create. Aceste materiale nu numai că stimulează simțurile și imaginația, dar sunt și auto-corectoare, permițând copilului să evolueze în ritmul lui și să învețe din propriile lui greșeli. Materialele speciale și modul în care acestea îi sunt prezentate invită și lasă copilului să aleagă numai acele activități care îi incită interesul personal. Sub îndrumarea educatorului, copiii dintr-o clasă Montessori acumulează cunoștințe făcând propriile lor descoperiri. Sunt astfel încurajate concentrarea, motivația, autodisciplina și dragostea pentru învățătură. Mediul unei grădinițe Montessori unifică funcțiile sociale, psihologice, fizice și academice care îi sunt necesare unui copil pentru a dezvolta o atitudine pozitivă față de școală: încredere în sine, simțul ordinii, curiozitate și concentrare, inițiativă și perseverență, abilitatea de a lua decizii, și simțul responsabilității față de alți membrii ai clasei, școlii și comunității. Această fundație solidă îi va permite copilului educat într-un mediu Montessori să beneficieze de ea pe tot parcursul educației școlare, dar și mai departe în viață.

Principiul de bază este auto-educarea și aplicarea celor învățate direct, nemediat. Încurajarea copiilor de a lua mereu decizii proprii pe care să le respecte. Stima reciprocă se bazează pe aprecierea egalității oamenilor indiferent de diferențele individuale, cunoștințe, capacități sau poziție socială. Tot aici se învață și pune accentul pe respectul față de celuilalt și propriei persoane, a nu pedepsi pe alții pentru a nu accepta propriile viziuni sau păreri. Școala dă profesorilor și elevilor libertate în măsura în care aceasta poate fi dusă cu responsabilitate. Cine participă la luarea deciziilor trebuie să poarte și responsabilitatea acestora. Cine acceptă regulile și le respectă poate avea pretenția asupra acestei libertăți.

Se pune accentul pe crearea unui climat prietenos, respectuos și de întrajutorare. Fiecare încearcă să îl trateze pe celălalt asa cum îsi doreṣte sa fie tratat el însusi si sa ajute acolo unde ajutorul este cerut. Violența nu este o soluție. Conflicte sunt aplanate într-un mod cât mai corect fără a apela la violență. Cine critică, trebuie să fie conștient de ce dorește să îmbunătățească cu critica sa.

Învățarea – „Ajută-mă să fac singur”, propoziție rostită de un copil din prima grădiniță deschisă de Maria Montessori, ce a devenit mai apoi o teză de bază a pedagogiei Montessori, este un principiu de care ținem cont în mod special în școala noastră. Fiecare este răspunzător pentru învățarea sa. Pedagogii își asumă rolul de îndrumător și oferă ajutor acolo unde este necesar. Nu există note sau alte forme de recompensă sau pedeapsă, nici deschise, nici subtile. Evaluarea se face prin portofolii, observarea de către cadrul didactic și prin fișe de progres. Proba dacă sistemul funcționează constă în realizările și comportamentul copiilor, satisfacția, maturitatea, bucuria, dragostea de a învăța și nivelul ridicat al activitații. Feedback-ul  și analiza calitativă a performanțelor unui copil sunt furnizate prin: observarea atentă a fiecărui copil în parte pentru a sesiza evoluția sa în diferitele domenii, a fazei sensibile în care tocmai se afla în vedere creării unui mediu adecvat din care să îsi poata  extrage informația necesară satisfacerii nevoii de cunoaștere; completarea fiselor zilnice de progres, sub forma unei liste de competențe, activitați și puncte critice; o sinteză semestrială asupra realizărilor copilului sub forma unei narațiuni; întâlniri semestriale individuale în care se oferă familiei fiecărui copil în parte un feedback asupra evoluției copilului și se găsesc soluții comune pentru îmbunatațirea unor punte slabe. La dorința părinților sau recomandarea pedagogilor, la această întâlnire poate participa și copilul; absența catalogului, a notelor sau a oricărei forme de recompensă materiale sunt specifice pedagogiei Montessori.

Bibliografie
Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977.

 

Accesări: 817

prof. Ștefania Larisa Răileanu

Școala Profesională, Dagâța (Iași), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/stefania.raileanu

Articole asemănătoare