Sari la conținut
Revista Profesorului

Provocare acceptată! Un exemplu de bune practici online

• Mirela Roșioru • Școala Gimnazială 29 Mihai Viteazul, Constanța (Constanța) • România

Suspendarea cursurilor din data de 11 martie 2020 m-a găsit, la clasa a VII-a, la capitolul (unitatea de învățare sau, mai nou, domeniul de conținut) despre Al Doilea Război Mondial. În fiecare an școlar această temă, care se predă în 7-10 ore, suscită o atenție sporită și un interes deosebit din partea elevilor. Pur și simplu îi fascinează. Prin urmare, am decis că trebui să finalizez cumva capitolul în contextul dat, indiferent de tardivele recomandări oficiale.

Probleme de etică și deontologie privind activitatea didactică

• Ionelia Enache • Școala Gimnazială Nr. 1, Mera (Vrancea) • România

Dintotdeauna, profesorul a avut un rol foarte important în societate, fiindcă prin personalitatea lui, prin comportament și atitudine produce o influență pe care nicio altă personalitate nu o poate avea. Astfel, prin afecțiunea, competența, caracterul și angajamentul său moral, profesorul devine un model pentru elevii săi și chiar pentru părinți și ceilalți membri ai comunității locale.
Pentru a fi privit de către comunitate cu încredere, cadrul didactic trebuie să manifeste responsabilitate și să atingă standarde ridicate de profesionalism. În acest sens, profesorul trebuie să aibă o conduită etică ireproșabilă, acceptând atât încrederea comunității, cât și responsabilitățile pe care trebuie să și le asume în practicarea acestei profesii.

Considerații asupra cadrului legislativ al mentoratului didactic

• Alin Ștefănuț • Colegiul Național Arany Janos, Salonta (Bihor) • România

Contextele educaționale ale secolului XXI sunt multiple și instabile, după cum o dovedesc recentele evenimente din domeniul educației, când școala a fost nevoită să se mute în mediul on-line, fără a fi pregătită, în ansamblu, pentru a realiza acest demers. Din păcate sau, poate, din fericire, nimeni nu poate prezice pe de-a-ntregul viitorul educației, privite în sens general, tocmai din cauza vitezei cu care se succed schimbările în toate domeniile vieții. Într-o perioadă caracterizată de deplina libertate a  accesului la informație și implicit la cunoștințe, abordări care pun accentul tocmai pe învățarea/ memorarea/ dobândirea de cunoștințe își dovedesc caracterul vetust și sunt, în fond, abordări sinucigașe din punctul de vedere al parcursului profesional al unui tânăr cadru didactic. Accentul se pune pe formarea de competențe, definite ca ansambluri de atitudini, abilități și cunoștințe. Or nu credem în formarea competențelor la altcineva – stagiar – în cazul de față, dacă profesorul mentor nu stăpânește aceste competențe în cel mai înalt nivel, unul care să îi permită să fie profesionist în ceea ce face într-un mod cât se poate de firesc, fără a neglija nicio clipă responsabilitatea care i-a fost atribuită și pe care și-o asumă.

Bullying în școli. Cum răspundem noi, profesorii?

• Laura Moca • Colegiul Național Octavian Goga, Marghita (Bihor) • România

În ultima vreme, fiecare zi a devenit o provocare față de incert, injust  și chiar neadevărat. Cum pot găsi acele resurse necesare, valide, certe, care să mă îndrume mai departe? Sunt dascăl și îmi pun, la rândul meu, întrebări la care nu am răspuns? Elevii mei îmi adresează zilnic zeci de întrebări. Ei cred că „doamna” le știe pe toate. Chiar dacă nu ar ști, „ceea ce ne spune dumneaei e «adevărul»”. Cât de responsabilă trebuie să fiu față de mine însămi mai întâi ca, mai apoi, să pot fi onestă față de ei, copiii?
De-a lungul șirului de ani petrecuți la catedră, mi-a fost dat să întâlnesc tot felul de situații. Unele grele, conflictuale, altele fericite. Am trecut peste toate încercând să le gestionez cât mai bine și să fiu un model pentru copiii și adulții din jurul meu. Dar, în ultima vreme, conflictele sunt tot mai dese. Pe stradă, în școală, în familii, în societate. Mai nou, ne confruntăm cu fenomenul de bullying – agresiunea transpusă în mediul digital. De multe ori, este peste puterile noastre să identificăm și să gestionăm astfel de situații sau nu vrem să recunoaștem că lucrurile scapă de sub control.
Oare ce-o fi ? Cum răspund? Ce măsuri iau?

Tăcerea în comunicarea didactică

• Larisa Iosif • Liceul de Artă, Sibiu (Sibiu) • România

Este un adevăr știut că (auto)formarea profesională pe tot parcursul vieții este o condiție fundamentală pentru cariera didactică. Alegerea însăși a acestei profesii vocaționale este, de altfel, o provocare dependentă și supusă procesului învățării permanente. Cred cu tărie, însă, că-n afara fundamentelor de ordin teoretic și intelectual, învățarea prin descoperire și redescoperire, prin setare și resetare, prin configurare și reconfigurare a ceea ce numim „tact pedagogic” rămâne probabil cel mai frumos deziderat al cadrului didactic.
Care este, în fond, secretul unui pedagog model? Și, mai ales, care sunt ingredientele pentru rețeta autentică, acea rețetă care nu va eșua niciodată? Sunt întrebări a căror răspunsuri nu vom încerca să le nuanțăm, pentru că, în definitiv, astfel de răspunsuri nici nu trebuie căutate.

Principii și metode de evaluare centrate pe exploatarea potențialului și propensiunii educabilului în contextul didacticii moderne

• Teodor Epure • Școala Gimnazială Adrian Porumboiu, Muntenii de Jos (Vaslui) • România

Problematica didacticii moderne este supusă, în contextul  evoluțiilor actuale din procesul instructiv-educativ, cu precădere la nivel preuniversitar, unui summum de contextualități de o complexitate exacerbată și cu atât mai greu de definit și încadrat  în anumite limite. De modul în care este gestionată fiecare etapă din cadrul procesului instructiv-educativ depinde succesul, insuccesul, performanța, eșecul și toate celelalte aspecte. Dacă avem în vedere doar procesul de evaluare  a cunoștințelor, trebuie să  privim demersul nostru  din toate perspectivele specifice, dar și să avem în vedere expectanțele, atât în viziune imediată cât și de perspectivă. În contextul  învățământului modern, trebuie să ținem seama de centrarea  educației pe elev și nu pe profesor, iar neconvenționalul trebuie să primeze în fața clasicului care plictisește și, adesea, creează sincope.

Statutul conținuturilor instructiv-educative în cadrul curriculumului școlar

• Ioana-Raluca Petran • Liceul Teoretic Pavel Dan, Câmpia Turzii (Cluj) • România

Între încercările de a defini conținuturile, specialiștii  converg spre următoarele: „un volum de cunoștințe, deprinderi și priceperi, ce trebuie transmise și respectiv însușite de elevi, în vederea realizării sarcinilor instrucției și educației școlare” (I. Roman, 1970); „volumul, structura și natura cunoștințelor cu ajutorul cărora este realizată instruirea și educarea omului, pe trepte distincte de școlarizare, într-o etapă istoricește determinată” (G. Văideanu, M. Ionescu, 1982); „ansamblu de valori specifice și dominante într-o societate, selectate din ceea ce a creat mai valoros umanitatea, structurate în cunoștințe ce conduc la formarea unor deprinderi, priceperi, capacități, modele de acțiune și trăiri, în conformitate cu cerințele actuale și de perspectivă ale societății” (N. Oprescu, E. Blideanu, 1988); „ansamblul structurat de valori din domeniile științei, culturii, practicii, sedimentate în societate la un moment dat și devenite puncte de reper pentru proiectarea și realizarea instruirii” (C. Cucoș, 1995).

Utilitatea ecranizării în predarea textului liric

• Mădălina Vlădescu • Liceul de Arte Bălașa Doamna, Târgoviște (Dâmbovița) • România

Societatea  contemporană, progresul tehnologic, impun tot mai multe provocări care se reflectă inevitabil și în domeniul educației, unde stilul tradițional de predare nu mai este suficient; se promovează concepte precum interdisciplinaritate și transdisciplinaritate, iar mijloacele media au devenit un instrument aproape nelipsit al învățării. În procesul de predare, lectura textului literar (esențială în studiul literaturii) nu se întâlnește întotdeauna cu o interpretare sau o înțelegere adecvată din partea elevilor, prea grăbiți uneori pentru a medita cu adevărat la sensul celor citite.  Ecranizările unor romane sau nuvele celebre pot deveni, în procesul didactic, puncte de sprijin pentru înțelegerea și interpretarea operelor literare a căror oglindă cinematografică sunt.

Analiză generală asupra rezultatelor la evaluarea PISA

• Alexandra Brahă • Școala Gimnazială Nr. 148 George Călinescu (București) • România

PISA este un studiu comparativ organizat la nivel internațional. Acesta urmărește să măsoare dezvoltarea competențelor de bază ale elevilor care se apropie de finalizarea învățământului obligatoriu, respectiv de 15-16 ani, în trei domenii și anume: citire/ lectură, matematică și științe. Un aspect important este acela că  se pune accent pe aplicarea cunoștințelor dobândite în viața de zi cu zi.
Printre țările participante se numără și România care, asemeni mediei internaționale, a înregistrat la ultima evaluare din anul 2018 o ușoară scădere a rezultatelor. Țara noastră deține rezultate aproximative cu cele ale Moldovei, Bulgariei, Emiratele Unite Arabe și Muntenegru.

Metode interactive de educație formală: Multimedia în ora de limbă franceză

• Dana Aruștei • Colegiul Tehnic Danubiana, Roman (Neamț) • România

Internetul este o sursă inepuizabilă de material didactic care contribuie la o mai bună învățare a unei limbi străine. Era digitală aduce schimbări profunde în procesul de predare – învățare a limbilor străine, dar și în relațiile dintre colegi și elevi. Treptat se modifică și rolul profesorului: munca interactivă, proiectul, lucrul în echipă schimbă relația profesorului cu elevii. Dincolo de transmiterea cunoștințelor, funcția de ghidare, mediere și referință în construirea învățării elevilor este temeinic consolidată.