Bullying în școli. Cum răspundem noi, profesorii?

În ultima vreme, fiecare zi a devenit o provocare față de incert, injust  și chiar neadevărat. Cum pot găsi acele resurse necesare, valide, certe, care să mă îndrume mai departe? Sunt dascăl și îmi pun, la rândul meu, întrebări la care nu am răspuns? Elevii mei îmi adresează zilnic zeci de întrebări. Ei cred că „doamna” le știe pe toate. Chiar dacă nu ar ști, „ceea ce ne spune dumneaei e «adevărul»”. Cât de responsabilă trebuie să fiu față de mine însămi mai întâi ca, mai apoi, să pot fi onestă față de ei, copiii?
De-a lungul șirului de ani petrecuți la catedră, mi-a fost dat să întâlnesc tot felul de situații. Unele grele, conflictuale, altele fericite. Am trecut peste toate încercând să le gestionez cât mai bine și să fiu un model pentru copiii și adulții din jurul meu. Dar, în ultima vreme, conflictele sunt tot mai dese. Pe stradă, în școală, în familii, în societate. Mai nou, ne confruntăm cu fenomenul de bullying – agresiunea transpusă în mediul digital. De multe ori, este peste puterile noastre să identificăm și să gestionăm astfel de situații sau nu vrem să recunoaștem că lucrurile scapă de sub control.
Oare ce-o fi ? Cum răspund? Ce măsuri iau?

Bullying reprezintă un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își rănește, persecută și intimidează victima prin diferite forme:

  • verbal – țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;
  • fizic – palme, loviri, îmbrânciri, bătăi;
  • mobbing – agresiune verbală și emoțională a unui grup față de un individ;
  • relațional – intimidare, denigrare, izolare, manipulare;
  • cyberbullying – acțiuni în mediul digital cu scopul de a denigra imaginea unei persoane;
  • social – excludere, insulte cu privire la statutul social.

Fenomenul bullying are trei caracteristici: intenționat (agresorul are ca intenție să rănească pe cineva), repetat (aceeași persoană este rănită mereu și mereu), dezechilibrul de forţe (agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură. Fenomenul bullying:

  • de multe ori începe ca un joc, însă se transformă într-un abuz care poate avea efecte foarte grave; un joc în care toți jucătorii au ceva de pierdut.
  • poate avea loc oriunde – la școală, în familie, la locul de muncă.

Fără pretenția de a epuiza subiectul bullying, cred că ar fi important de menționat și tema intimidării. Ce este intimidarea? Cât de aproape e de fenomenul bullying?

Atitudini față de intimidare

Întrebări frecvente: Ar trebui ca elevii să alerge cu adevărat la noi de fiecare dată când cineva îi tachinează? Găsesc în noi suportul de care au nevoie? Dacă ne cer ajutorul, e bine. Dacă ne evită, e (de) rău.

Atitudinile noastre față de bullying au fost modelate de propriile noastre experiențe de viață, cultură și societate. Luați în considerare sfaturile pe care le-ați primit în calitate de copii sau îndrumările pe care le-ați dat propriilor copii. Vi s-a spus să „le ignorați și să mergeți departe” sau să „loviți înapoi”? Atitudinile noastre personale ne pot determina să ne simțim în conflict. Acesta este motivul pentru care ceea ce facem acum este atât de important. Învățăm despre cele mai recente rezultate ale cercetării și discutăm  problema cu alții, astfel încât să fim mai bine pregătiți, să sprijinim pe toți cei din școala noastră  ajutându-i să înțeleagă ce pot face pentru a sprijini copiii și de ce.

Una dintre dificultățile de implicare a tuturor este că oamenii au opinii diferite despre intimidare. Ce este intimidarea? Nu intimidăm doar copiii?

Bullying-ul nu este o parte normală a creșterii. Adevăratul bullying a existat întotdeauna și a fost acceptat de societate ca fiind un comportament normal în copilărie, în trecut. Cu toate acestea, acum înțelegem cât de dăunător este. Aceasta duce la formarea unor copii singuri, anxioși și nesiguri. Ei pot fi deseori absenți de la școală și pot dezvolta dificultăți de învățare. Bullying-ul poate duce la vătămare emoțională pe termen lung. Fiecare copil are dreptul să se simtă în siguranță și să fie în siguranță. În calitate de profesori, avem o datorie de îngrijire pentru a le asigura siguranța și pentru a răspunde în mod corespunzător atunci când apare intimidarea. A fi capabil să recunoști intimidarea este prima abilitate de care ai nevoie dacă vrei să faci acest lucru în mod eficient.

Tipuri de comportament de intimidare

Bullying-ul poate fi așa cum am amintit mai devreme, fizic, verbal sau social. Are loc personal ,față în față și online. Campaniile actuale care vizează creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește cyberbullying-ul vă pot conduce să credeți că este cea mai răspândită formă de intimidare la care sunt expuși copiii. Nu este așa. Bullying-ul tradițional sau „de joacă” sau „față în față” este încă mai răspândit decât cyberbullying-ul. Aproape toți elevii care sunt cyberbullied sunt, de asemenea, intimidați față în față. Gândirea, răspândirea zvonurilor și determinarea deliberată a unei persoane să se simtă părăsită sunt cele mai frecvente în rândul tinerilor, dar cel mai puțin recunoscute de adulți.

Uneori, copilul care este intimidat poate să nu recunoască acest lucru.
-Este aceasta  o formă de  bullying?
Văd un copil care începe în mod regulat  să-i atace pe ceilalți, aparent fără motiv, și este chiar agresiv uneori.
– Este un bătăuș?

Uneori, comportamentul agresiv al unui copil este un răspuns  împotriva intimidării. Lupta este atunci când ambele părți vor să câștige și să lupte pentru a face acest lucru. Bullying-ul este atunci când există un dezechilibru al puterii atunci când una dintre părți nu dorește să lupte și nu poate face ca cealaltă să se oprească.

Strategiile pe care le folosim pentru a gestiona lupta și bullying-ul sunt diferite. Acesta este motivul pentru care este esențial, atât dumneavostră, cât și comunitatea școlară, să înțelegeți în comun ce este intimidarea și ce nu este, astfel încât să puteți lua măsuri adecvate. Să nu uităm de cele trei aspecte ale intimidării:

  • folosirea greșită a puterii în cadrul unei relații;
  • este repetat și continuu;
  • implică comportamente care intenționează să provoace vătămare.

O componentă de bază a oricărui program anti-bullying este o înțelegere comună a ceea ce este intimidarea. Cum ai putea ajuta copiii din clasa ta să înțeleagă definiția ta referitoare la intimidare? Haideți să împărtășim idei.

–  Cât de frecvent este bullying-ul?

Un raport actual UNESCO dezvăluie: „Aproape unul din trei elevi (32%) a fost hărțuit de colegii lui la școală cel puțin o dată în ultima lună.”
De ce ? Era prea gras, prea pirpiriu, sărac, bogat, de o altă etnie sau religie? Purta ochelari?

Cu toate acestea, profesorul este persoana căreia  este cel mai puțin probabil ca elevii victimizați  să le spună când vor fi bătuți sau când văd pe cineva intimidat. Aceasta nu înseamnă că nu se întâmplă. Statisticile arată că unul din cinci elevi va spune ce se întâmplă. Copiii sunt mult mai susceptibili să vorbească cu un prieten sau cu un părinte, deși îi îndemnăm să vină la noi. Se vor încrede în cineva cu care se simt confortabil să stea de vorbă. Adolescenți fiind, le vine greu să-și deschidă sufletul în fața profesorilor față  de elevii mai mici care se deschid cu ușurință. Copiii sunt mult mai predispuși să le spună prietenilor că sunt hărțuiți decât  unui adult, în special profesorului lor.

  • Este mai probabil ca fetele sau băieții să spună cuiva că sunt intimidați?
  • Este mai probabil ca elevii mici sau adolescenții să spună cuiva că sunt intimidați?
  • De ce elevii nu le spun profesorilor? Cred că trebuie să lucrăm mai mult pe partea  de încredere, dar ar fi bine să avem și o legislație care să ne permită o „desfășurare mai amplă!”.
  • Este intimidarea la fel de răspândită cum se spune?

Fiecare dintre noi va avea răspunsuri diferite, în funcție de mai mulți factori. Mediul social din care provin copiii, nivelul de educație al părinților, nivelul cultural al localității și lista poate continua.
Fiecare dintre noi, dascăli sau nu, am fost agresați cel puțin verbal, în calitate de copii sau adulți.
Fiecare dintre noi, femei sau bărbați am fost nevoiți să ne apărăm, cel puțin verbal, în diferite contexte și situații de viață. Rămâne atunci deschisă întrebarea: Ce este de fapt, bullyingul? Cum îl voi identifica și cum mă voi putea proteja ca să nu devin, cel puțin nu prea curând, din victimă, victimizator?

* * *

Material elaborat în urma participării la Proiectul SPER, finanțat prin programul ERASMUS+ (2018-1-RO01-KA101-047947), fluxul II – Cursul ”Classroom management solution for  teachers”, furnizat de Europass, desfășurat la Nafplio, Grecia, în august 2019.

 

Accesări: 398

Articole asemănătoare