Principii și metode de evaluare centrate pe exploatarea potențialului și propensiunii educabilului în contextul didacticii moderne
Problematica didacticii moderne este supusă, în contextul evoluțiilor actuale din procesul instructiv-educativ, cu precădere la nivel preuniversitar, unui summum de contextualități de o complexitate exacerbată și cu atât mai greu de definit și încadrat în anumite limite. De modul în care este gestionată fiecare etapă din cadrul procesului instructiv-educativ depinde succesul, insuccesul, performanța, eșecul și toate celelalte aspecte. Dacă avem în vedere doar procesul de evaluare a cunoștințelor, trebuie să privim demersul nostru din toate perspectivele specifice, dar și să avem în vedere expectanțele, atât în viziune imediată cât și de perspectivă. În contextul învățământului modern, trebuie să ținem seama de centrarea educației pe elev și nu pe profesor, iar neconvenționalul trebuie să primeze în fața clasicului care plictisește și, adesea, creează sincope.
1. Mai întâi despre valoarea principiilor
În aprofundarea procesului instructiv-educativ, atât învățământul modern cât și cel clasic sau îmbinat se bazează pe o serie de concepte și principii intrinseci sau extrinseci, bine definite sau aleatorii.Unele dintre aceste principii privesc exclusiv educatorul, altele privesc educabilul ca individ sau integrat într-un grup social(clasă), contextul în care se derulează procesul didactic, principalii actanți sau elementele conjuncturale care intervin pe parcursul derulării demersului didactic. Pentru că numărul acestor principii și concepte nu este foarte restrâns (Prof. Ion Ovidiu Pânișoară menționează, de exemplu, un număr de 59 astfel de principii), ne vom referi, pe scurt, la câteva, fără a considera că nu există și alte căi de urmat pentru a avea și succesul scontat. Menționăm astfel:
1. Principiul automotivării cadrului didactic- una dintre cauzele pentru care numărul educatorilor cu o pregătire completă nu este chiar la nivelul așteptărilor.
2. Principiul autorității didactice- prilej de blam pentru acele cadre didactice care încearcă să pună accentul pe învățarea pe baza principiilor moderne versus adepții stilului clasic bazat pe sistemul magister dixit.
3. Principiul empatiei-este unul dintre cele mai umane demersuri, prin care, profesorul și elevul trebuie să rezoneze și nu să intre într-un neproductiv conflict de idei.
4. Principiul flexibilității- vizeză încrederea de care se bucură profesorul în rândul educabililor și gradul de adaptarea al cadrului didactic la cerințele actuale ale educabilului.
5. Principiul încurajării- se bazează pe o bună cunoaștere a elevului, a anturajului și mediului său familial dar și pe manifestarea unei aplecări sincere asupra problemelor cu care se confruntă educabilul în vederea înțelegerii atitudinii sale și adoptării unui comportament pe măsură față de acesta.
Mai putem menționa principiul feedback-ului, principiul lucrului în echipă, principiul dialogului ș.a
Demn de reținut este faptul că niciodată nu vom obține rezultate eficiente dacă nu vom avea în vedere toate laturile posibile ale demersului nostru didactic.
2.Despre evaluări convenționale și nonconvenționale
Dacă avem în vedere complexitatea actului instructiv-educativ raportată la un prezent tot mai discordant față de expectanțele participanților și un viitor tot mai imprevizibil, nu putem vorbi de o evaluare pe principii fixe și precise fără să intrăm în contradicție cu evidențele momentului. Conform sociologului elvețian Ph.Perenoud, există trei forme de evaluare:
1. Evaluarea spontană- se prezintă sub forma unor elemente fragmentare, disparate și contradictorii, ce conțin, culmea!, judecăți de valoare, concepute de persoane care nu sunt și nici nu pot fi capabile, socialmente vorbind de astfel de demersuri.
2. Evaluarea implicită- un act social universal care ține cont de perenitatea actului întreprins de evaluator, de valoarea de întrebuințare a gestului și actelor fiecărui individ. În cazul cadrului didactic evaluarea trebuie să fie cât mai motivată, corectă și explicită pentru ceilalți participanți la actul didactic.
3. Evaluarea instruită(explicită)- este un act deliberat, conceput de persoane abilitate și socialmente legitime și este bazată pe reguli, programe, teste, curriculum etc.
Fără îndoială, ultimul tip de evaluare este specific demersului didactic deși nu sunt de neglijat nici primele două tipuri enunțate. Revenind la situația în cauză trebuie să menționăm faptul, foarte important dealtfel, că știința docimologică se confruntă cu câteva situații-problemă privitoare la actul evaluării:
a. Măsurăm sau interpretăm rezultatele ? Mai precis, evaluăm pentru a face ierarhii sau pentru a cunoaște anumite aspecte, a le corija pe cele mai nefericite și a le promova pe cele corecte ?
b. Evaluăm pentru a judeca sau pentru a informa ? Adică prin evaluare construim demersuri ce reprezintă judecăți de valoare adesea conjuncturale sau informăm elevul asupra stadiului său de pregătire ajutându-l să se îndrepte ?
c. Evaluare ca punct terminus sau ca un nou început ? Uneori după o evaluare actul didactic se poate încheia cu un verdict, exprimat prin notă, alteori acesta poate continua prin sprijinirea elevilor prin acțiuni educative care să-i ajute să-și depășească anumite limite în pregătire.
Aspectele menționate mai sus țin de latura convențională a evaluări sau prioritar de aceasta, dar momentului actual îi sunt specifice și situații de care cândva nici nu putea fi vorba, astfel v-ați gândit vreodată că prin exploatarea răspunsului greșit elevul poate învăța infinit mai mult decât prin simpla remarcă stai jos, nu-i bine, altcineva!. Mai precis, trebuie acceptată și eroarea ca un posibil demers de la care se poate porni în definirea unor noțiuni și concepte.
Este demn de avut în vedere și faptul că adesea din erori s-au născut adevărate principii cu valoare perenă iar pe de altă parte și faptul că dacă nu-i explicăm elevului cauza erorii acesta va persevera în greșeală de aceea e bine să ne oprim, să analiză și să perfectăm.
Să nu uităm câteva lucruri de care trebuie să ținem cont în evaluarea educabililor:
a) Evaluarea trebuie să fie comprehensivă, adică foarte clară
b) Să fie conștientizată- adică să nu fie luată ca o metodă de reprimare și pedepsire.
c) Să fie formativă-adică să deschidă cale aspre succes și să nu fie doar statistică.
3. Doar performanțele contează?
Un demers de care ne lovim tot mai frecvent, și aici nu este vina numai a sistemului, constă în simpla contabilizare a performanțelor școlare ca simplu criteriu de evaluare a individului în detrimentul competențelor acumulate în urma parcurgerii unui stadiu de pregătire. Din păcate pentru societatea contemporană doar performanțele nu contribuie suficient la formarea profesională a individului, avem nevoie de oameni capabili să gândească, să-și conceapă principii personale de evoluție în carieră și nu să imite, să se exprime singur, să nu copieze ci să continue și să perfecționeze.
4. În loc de concluzii
Să menționăm și câteva aspecte de care trebuie să ținem cont în contextul unui învățământ modern, eficient și deschis:
- În construirea demersului didactic profesorul trebuie să aibă posibilitatea să-și consume întreg eșafodajul cunoștințelor acumultate sau potențiale.
- Toate disciplinele studiate pot contribui la formarea educabililor, de aceea fiecare cadru didactic trebuie să poată să aibă acces la toate sursele de formare și exprimare pentru a-și face demersul cât mai apropiat de cerințele momentului actual.
- În contextul național actual (Centenarul Marii Uniri), fiecare disciplină poate găsi modalități de exprimare cât mai adecvate: geografia poate deschide calea cunoașterii spațiilor geografice marcate de amprenta marelui eveniment, istoria poate veni cu cronologia evenimentelor care au precedat sau au urmat momentul evocat, la fel și literatura, științele exacte sau cele din domeniul vocațional pot contribui la evocarea specifică și punerea în valoare a momentului.
- Educabilii puși în fața unor obiective cultural-științifice, pe care le pot atinge și aprecia nu vor uita, dar ce ne facem cu simpla evocare în absența oricărui suport iconic?
- Se poate face și evaluare pe baza unor cunoștințe acumulate… în teren și nu doar în laboratorul didactic, adesea obscur numit clasă?
Bibliografie:
Hattie, John – Învățarea vizibilă-ghid pentru profesori ; Editura Trei ; București ; 2014 ; Pag.288-292.
Ionescu, Miron – Bucoș,Mușata(coordonatori) ; Tratat de didactică modernă ; Editura Paralela 45 ; Pitești ; 2017 ; Pag 390-391.
Iucu, B.Romiță – Instruirea Școlară-perspective teoretice și aplicative ; Editura Polirom ; Iași ;2008 ; Pag. 106.
Pânișoară, Ion-Ovidiu – Profesorul de succes-59 de principii de pedagogie practică ; Editura Polirom ; Iași ; 2015 ; Pag.13-227.
Păun, Emil – Pedagogie-provocări și dileme privind școala și profesia didactică ; Editura Polirom ; Iași ; 2017 ; Pag.209-220.
Accesări: 2.595
prof. Teodor Epure
Școala Gimnazială Adrian Porumboiu, Muntenii de Jos (Vaslui), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/teodor.epure