Societatea  contemporană, progresul tehnologic, impun tot mai multe provocări care se reflectă inevitabil și în domeniul educației, unde stilul tradițional de predare nu mai este suficient; se promovează concepte precum interdisciplinaritate și transdisciplinaritate, iar mijloacele media au devenit un instrument aproape nelipsit al învățării. În procesul de predare, lectura textului literar (esențială în studiul literaturii) nu se întâlnește întotdeauna cu o interpretare sau o înțelegere adecvată din partea elevilor, prea grăbiți uneori pentru a medita cu adevărat la sensul celor citite.  Ecranizările unor romane sau nuvele celebre pot deveni, în procesul didactic, puncte de sprijin pentru înțelegerea și interpretarea operelor literare a căror oglindă cinematografică sunt.

Literatura și filmul reprezintă forme de comunicare artistică, în procesul receptării lor determinant fiind factorul subiectiv, gustul. Literatura își transmite mesajul prin cuvânt, cinematograful, artă sincretică, a făcut saltul de la imaginea vizuală statică la imaginea vizuală dinamică.  Desfășurarea vizuală a mișcării a făcut posibilă o perspectivă epică, cinematograful devenind foarte repede o modalitate de a povesti cu ajutorul imaginilor și al sunetelor. Deoarece limbajul cinematografic este un limbaj de sinteză, prin armonizarea creatoare a șase limbaje aparținând celor șase arte tradiționale (pictura, arhitectura, desenul, literatura, muzica și dansul), receptorul efectuează, simultan, o lectură mult mai dificilă și mai complexă, cel puțin în șase registre. Astfel, vizionarea unui film devine un proces la fel de complex precum lectura unui roman.

În societatea contemporană, audiovizualul are o pondere tot mai însemnată, în parte datorită dezvoltării mijloacelor de telecomunicație, pe de altă parte datorită accesului neîngrădit la informația disponibilă pe toate căile (vizual, scris, auditiv). Elevul contemporan face parte din generația homo zapping sau a nativilor digitali.  Caracteristica acestei generații, plasate temporal după anii 1980, este accesul permanent la tehnologia reprezentată de internet, calculator, smart-phone sau tabletă, care facilitează nu doar comunicarea (cu persoane aflate la distanță), ci și informarea din surse multiple. Pentru a fi profesor nu mai este suficient să intri la clasă și să explici sau să descrii o temă, ci trebuie să realizezi o conexiune cu elevii și între elevi și să ancorezi cele predate într-un context real, să le evidențiezi aplicabilitatea și utilitatea pentru a forma la elevi competențe și aptitudini. Scăderea interesului elevilor pentru lectură și pentru textul scris, monotonia care intervine în studierea ”clasică” a textelor literare, lipsa conexiunii între universul operei (prea îndepărtată în timp și prin urmare greu de reprezentat mental ca atmosferă și cadru) și universul elevului sunt exemple de situații în care tehnologia modernă a mijloacelor de comunicație ar putea fi folosită cu succes.

Cu ajutorul audiovizualului, neajunsurile ce intervin în cadrul orelor de literatură ar putea fi combătute sau măcar reduse. Pe lângă faptul că le oferim elevilor clasica expunere despre romanul Ion de Liviu Rebreanu și apoi ne străduim să îi introducem în atmosfera romanului prin studiul lexicului specific utilizat de autor, al lecturării unor fragmente, al clasificării indicilor spațio-temporali, am putea să le oferim și ecranizarea romanului, Ion, blestemul pământului, în regia lui Mircea Mureșan. Dorințele care îl macină pe protagonist, epoca și mediul în care trăiește sunt diferite de ale elevului din secolul XXI. Vizionarea ecranizării îl poate ajuta să își reprezinte mai clar în minte lumea personajului, va înregistra detalii legate de vestimentație, limbaj, peisaje din lumea rurală, ocupații specifice lumii satului, aspectul caselor etc. Practic, audiovizualul oferă o mostră a unei realități sociale și apropie de spectator o lume care în roman era mai îndepărtată și lipsită de consitență. Dialogurile dintre personaje, mimica și gesturile lor dinamizează acțiunea, expun mai clar relațiile sau conflictele care se stabilesc între acestea. În plus, scene, precum cea în care Ion sărută pământul, au un ecou mai puternic dacă sunt efectiv vizualizate de elevi. Existența unui fond sonor le amplifică efectele creând în sufletului spectatorului anumite impresii: empatie sau, dimpotrivă, dezaprobare, ceea ce îl ajută să se implice în firul acțiunii și să își formeze opinii clare despre fapte și personaje.

În același timp, audiovizualul oferă o perspectivă de vedea lucrurile, un alt limbaj prin care sunt expuse faptele unei opere epice: sunete, imagini și mișcare, spre deosebire de roman care este static, deci contribuie și la dezvoltarea vocabularului specific multimedia. Conjugarea diferitelor limbaje artistice produce un sincretism al artelor care este benefic pentru abordarea interdisciplinară a operei. Este favorizată și dezvoltarea simțului estetic și critic la elevi, care pot aprecia frumusețea actului artistic sau cât de adecvat a fost redat prin film mesajul textului literar. Intervine astfel și conexiunea disciplinei limba și literatura română cu alte domenii, cinematografia în acest caz. Astfel elevul poate învăța și despre faptul că o temă, un subiect nu este valabil într-un singur spațiu, ci se judecă și în relație cu alte discipline și mediul de învățare devine interactiv.

Utilizarea audiovizualului în predare are și alt efect: dezvoltarea competenței de „a viziona”. Așa cum nu toată lumea știe să citească, nu toată lumea știe și să vizioneze, deoarece ambele activități presupun o capacitate culturală și intelectuală, un volum de cunoștințe și deprinderi care se formează sau se îmbogățesc. Spectatorul ”naiv” urmărește un film sau un clip video atras de imagini și de povestea expusă, de multe ori fără a observa detalii legate de montaj, compoziție, amploarea cadrului, jocul actorilor, decor, coloană sonoră etc. Organizarea frecventă a lecțiilor care  includ ecranizări și mijloace media va duce și la dezvoltarea capacității de a aprecia nu doar povestea ecranizată, ci și mijloacele de realizare a acesteia. Elevii vor dezvolta o competență audiovizuală, vor învăța să aprecieze discursuri artistice diferite, să le compare, să le contextualizeze.   Învățarea devine mai vie și mai realistă prin audiovizual pentru că folosește imaginea care este mai palpabilă, concretă.

Impresiile create de imagine sunt mai puternice și rămân mai mult timp în conștiința receptorului contribuind la permanentizarea învățării.

Pentru o parte dintre elevi, vizionarea ecranizării unei nuvele sau a unui roman poate crea iluzia realității mult mai clar decât textul. În această situație, mijloacele tehnice multimedia satisfac nevoie de învățare diferite, specifice individului: elevii cu stil predominant vizual sau auditiv vor fi mai bine stimulați prin folosirea clipurilor video sau a ecranizărilor în procesul de predare.

Procesul de învățare ce îmbină textul și multimedia are un caracter dinamic, componentele sale fiind supuse în permanență unui proces de recombinare, interpretare, interrelaționare în funcție de comportamentul elevilor implicați în proces și care au posibilități diverse de adaptare, asimilare, gândire și înțelegere. Caracterul procesului de învățare prin text și multimedia este reversibil, oricând putem reveni asupra unor secvențe, îl putem interfera cu alte surse, îl putem distribui și dezbate colectiv. Acest aspect îi conferă audiovizualului o funcție motivațională importantă în învățare deoarece stimulează curiozitatea, interesul și atenția elevilor obișnuiți cu vizualizarea informației în format multimedia. Nu în ultimul rând, audiovizualul este furnizor de contexte și  experiențe noi. Este imposibil să călătorim în timp pentru a vedea efectiv cum arăta satul Moromeților în perioada postbelică sau pentru a observa vestimentația și comportamentul oamenilor în perioada antebelică, 1909, când se desfășoară acțiunea din romanul Enigma Otiliei.  Sigur că textul literar ne poate transpune în atmosferă prin detaliile oferite de autor cu privire la obiceiuri, vestimentație, descrieri amănunțite ale cadrului spațial. Dar, din nou, imaginea se dovedește mai concretă și mai expresivă, mai ales pentru elevii cu stil de învățare auditiv și vizual, iar vizionarea ecranizării romanului Moromeții de Marin Preda, de exemplu, prezintă în mod foarte realist epoca și lumea satului în perioada dintre cele două Războaie Mondiale.

În articolul Contexte psihopedagogice ale utilizării filmelor în procesul educațional,  lectorul universitar Eugenia Foca folosește termenul cinemaeducație (introdus în științe la mijlocul secolului al XX-lea) și trece în revistă nume de cercetători care l-au utilizat (Alexander, Hall și Pettice, 1994) sau l-au analizat (Salade D., Cerghit I., Crețu V., Dumitrache S. arată beneficiile utilizării filmului în procesul de predare). În opinia acestor autori, cinemaeducația creează premisele unor interacțiuni mai realiste, mai concrete între elevi și situații de viață. Filmul se impune ca o formă de artă ce mediază între realitate și ficțiune. În același articol mai sus menționat, este evidențiată concepția Sorinei Daniel Dumitrache despre film ca recreare a realității, ca transfigurare și perpetuare  a frumosului și a valorilor umane și ca regăsire a sinelui în acest tip de artă. Filmul este recomandat în procesul educațional prin prisma structurii sale (integrând mai multe arte simultan: muzică, literatură, arte vizuale, fotografie), având efect sporit de educare din acest motiv.

Un posibil model de activitate didactică ar trebui să urmărească în permanență relația care se stabilește între textul literar și ecranizarea sa și îmbunătățirile, schimbările sau efectele pe care cea din urmă le aduce. Spre exemplu, înainte de a viziona ecranizarea nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici, elevii primesc o fișă cu anumite aspecte pe care trebuie să le urmărească pe parcursul vizionării, pentru ca după aceasta, întreaga clasă să lucreze pentru discutarea și rezolvarea sarcinilor. În felul acesta elevii știu la ce să se aștepte de la activitate și nu vor privi vizionarea ca pe un spectacol cinematografic, ci ca pe o acțiune cu scop bine definit. De asemenea, vor conștientiza ce trebuie să învețe și ce trebuie să facă cu informația. Fișa cu sarcini de lucru se citește înainte de vizionare și pe parcursul vizionării se poate pune pauză filmului, în momente cheie,  pentru ca elevii să poată formula răspunsuri la unele dintre sarcini (lucru greu de făcut dacă filmul rulează în fundal pentru că le va fi distrasă atenția).  Sursa: ecranizarea La moara cu noroc în regia lui Victor Iliu, 1955;

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici, 1881;
Grup țintă: clasele  IX-X;
Competențe generale care se pot dobândi prin acest tip de activitate:
– a învăța să înveți;
– competențe digitale;
– competențe de comunicare
– competențe de exprimare culturală și de conștientizare a valorilor literare și culturale.
Obiective operaționale:
– analiza tematică și artistică a filmului în relație cu textul literar;
– aprecierea valorii și rolului ecranizării în redarea textului epic;
– exprimarea unei opinii despre impactul ecranizării asupra cititorului.
Pe parcursul vizionării urmăriți aspectele enunțate mai jos:

A. TEHNICA CINEMATOGRAFICĂ
1. Ce rol au prim-planurile cu chipul Anei, al lui Ghiță sau al lui Lică?
2. Ce efect are filmarea în cadre în care predomină umbra?
3. Ce efect are filmarea alternativă, nu în același cadru, a chipurilor lui Ghiță și al Anei, în scenele în care între cei doi apar tensiuni ?
4. Prin ce elemente este obținută în film iluzia realității ?

B. RAPORTUL VIZUAL-AUDITIV
1. Ce culori sunt folosite și ce efect au?
2. Cum vi se pare muzica folosită în film?
3. Ce alte elemente sonore se regăsesc în film și cu ce scop sunt inserate ?
4. Menționați un moment în care muzica/ fondul sonor a fost în concordanță cu acțiunile/ stările personajului.

C. METAFORE CINEMATOGRAFICE
1. Ce semnifică umbrele care predomină în filmarea interioarelor ?
2. Ce simbolizează cele cinci cruci?
3. Ce simbolizează copacul desfrunzit din debutul filmului și siluetele întunecate proiectate pe fundalul plumburiu ?
4. Ce simboluri sau înțelesuri puteți identifica în scena finală, a incendiului hanului ?

D. STRUCTURA TEMATICA A FILMULUI vs. STRUCTURA TEXTULUI LITERAR
1. Ce replici, acțiuni, înțelesuri din nuvela lui Ioan Slavici puteți identifica în ecranizarea lui Victor Iliu ?
2. Ce teme și conflicte evidențiază filmul față de carte ?
3. Ați identificat în film acțiuni/ scene care nu există în nuvela lui Ioan Slavici ?
4. Ce diferențe/ schimbări puteți identifica în film față de textul literar al lui Slavici ? Ce scop credeți că au ?

E. RAPORTUL TEXT/ IMAGINE
1.  Considerați că ecranizarea lui Victor Iliu este utilă în înțelegerea nuvelei lui Ioan Slavici?
2. Care ar fi aspectele pe care filmul le clarifică sau, dimpotrivă, cărora le îngreunează înțelesul?
3. Care sunt elementele din nuvelă care sunt redate cel mai credibil și adecvat prin film?

Vizionarea este urmată de discuții pe marginea sarcinilor de lucru primite la început. Elevii au ocazia să colaboreze, să exprime opinii, să comunice pe baza unei experiențe comune, filmul oferind același punct de vedere tuturor, în vreme ce în cazul textului epic fiecare individ poate desprinde un sens sau o viziune personală. Aceasta nu însemnă că trebuie ca toți elevii să aibă aceeași perspectivă asupra operei literare, este benefic să existe multiple interpretări, doar că ecranizarea oferă la nivel audiovizual aceeași experiență pentru toți elevii.  Pentru ca ecranizarea să aibă o funcție didactică ea trebuie să fie însoțită de discuții și analize în timp real, preferabil imediat după ce s-a realizat vizionarea, când impresiile sunt încă vii. Evaluarea poate include realizarea unei cronici de film de către elevi, pentru filmul La moara cu noroc, realizarea unui afiș de prezentare a filmului sau chiar filmarea unei scene din nuvelă (de către elevi), care să redea viziunea elevilor asupra textului literar.

Ecranizarea poate constitui un instrument didactic foarte util dacă este folosită judicios și calculat în procesul de predare a textului epic. O  metodologie educațională bazată pe audiovizual înseamnă a completa sistemul formal de predare-învățare-evaluare cu o alternativă care presupune comunicarea între arte și discursuri artistice diferite, îmbogățind universul cultural și lingvistic al elevului și dând naștere unor contexte de învățare noi, cu potențial motivațional pentru elevi.

BIBLIOGRAFIE:
BOCOȘ,  Mușata – Dacia –  Instruirea asistată,  Editura Polirom, 2013.
CATALANO, Horațiu –   Abordarea ecologico-cibernetică a procesului de învăţământ din perspectiva nativilor digitali, disponibil la  www.researchgate.net/publication/320170951, octombrie, 2015.
FOCA , Eugenia –  Contexte psihopedagogice ale utilizării filmelor în procesul educațional, disponibil la dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3754/1/Foca_film_educatie.pdf.
ȘCHIOPU, Constantin – Textul literar: comprehensiune și interpretare, în  revista Limba română, nr 3-4, anul XXV, anul 2015.
VEEN, W. & VRAKKING, B. –   Homo Zappiens. Joc şi învăţare în epoca digitală, Bucureşti, Editura Sigma, 2011.
chikasiisukarni.wordpress.com/2012/06/27/the-audiovisual-method-descriptionthe-audiovisual-method-is-a-method-which-refers-to-both-sound-and-pictures-which-istypically-in-the-form-of-slides-or-vide… .